Morminte medievale, descoperite în interiorul unui monument funerar neolitic

Dolmenul Menga din Antequera, Spania, este un monument neolitic și face parte dintr-un sit inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Monumentul, construit în mileniul al IV-lea î.Hr., a fost folosit în mod continuu pentru înmormântări și ritualuri de-a lungul Epocii Bronzului, Epocii Fierului, Antichității și perioadei medievale.

Un nou studiu, publicat în Journal of Archaeological Science: Reports, combină dovezi ADN provenite din înmormântări aflate în interiorul monumentului cu contextul istoric și arheologic al regiunii, pentru a obține o perspectivă suplimentară asupra importanței dolmenului Menga de-a lungul câtorva mii de ani, informează phys.org.

Dolmenul Menga este o structură megalitică alcătuită dintr-o cameră lungă și un coridor de acces, acoperite de un tumul de pământ, fiind folosit inițial ca loc de înmormântare colectivă pentru o comunitate neolitică. Totuși, alte studii au identificat dovezi, inclusiv ceramică și rămășițe umane, care indică utilizarea sa și în perioade ulterioare. Analizele anterioare ale resturilor faunistice și umane au relevat o activitate funerară intensă între secolele II și IV d.Hr., precum și o fază de locuire între secolele V și VII d.Hr.

Noul studiu se concentrează însă asupra a două înmormântări distincte din perioada medievală, aproximativ secolul al VIII-lea d.Hr. și secolul al XI-lea d.Hr., conform datărilor cu radiocarbon ale rămășițelor scheletice. Echipa de cercetare afirmă că rămășițele erau, în general, prost conservate și nu au putut identifica dovezi genetice ale unei relații între indivizi. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere intervalul de timp dintre înmormântări.

Cu toate acestea, au existat asemănări în poziționarea celor două înmormântări. Capetele erau așezate pe partea dreaptă, orientate spre sud-vest, în concordanță cu axa de simetrie a monumentului. Fețele erau orientate spre sud-est.

În perioada acestor înmormântări, teritoriul iberic în care se află dolmenul Menga se afla sub stăpânire islamică, însă în regiune trăiau și comunități creștine, evreiești și, posibil, păgâne. Înmormântările par să reflecte un amestec de ritualuri funerare diferite.

„Poziția și orientarea rămășițelor, împreună cu datele radiocarbon, ar putea indica înmormântări islamice. Totuși, aparenta aliniere simbolică a inhumațiilor cu axa de simetrie a monumentului megalitic Menga contrastează cu necropolele islamice din zonă și complică interpretarea acestor înmormântări, mai ales într-o societate multiculturală și multiconfesională precum Iberia medievală”, notează autorii studiului.

În ansamblu, studiul aduce mai multă lumină asupra diversității culturale din Spania medievală și subliniază utilizarea îndelungată și importanța culturală a dolmenului Menga de-a lungul mileniilor.

„Indiferent cine au fost acești doi indivizi — și indiferent de credința pe care o practicau — faptul că ambii au fost înmormântați aliniați cu axa unui monument megalitic, într-un loc de o importanță remarcabilă în peisajul din Antequera, la un interval de aproximativ două secole, evidențiază continuitatea Menga ca loc simbolic timp de peste 5000 de ani — și posibil chiar mai mult — cu mult dincolo de perioada neolitică”, adaugă autorii studiului.

_{Foto sus: Interiorul dolmenului Menga (© Pedro J Pacheco / Wikimedia Commons)}