Misterul unui mic obiect uitat pe raftul unui muzeu: Pandantiv din dinte uman vechi de 6.500 de ani
Cu mai bine de 6.500 de ani în urmă, cineva a făcut cu grijă o gaură într-un dinte uman, l-a înșirat pe un șnur și, cel mai probabil, l-a purtat ca pe un colier.
Descoperit în timpul cercetărilor de teren efectuate la situl culturii Vinča de la Jablanica, în Serbia, dintele uman fusese identificat inițial, în mod eronat, drept dinte de animal, până când arheologul Nemanja Marković și colega sa, Ana Maričić, au examinat mai atent piesa, informează phys.org.
Cercetătorii cred acum acest obiect era o bijuterie realizată din rămășițele unei persoane decedate cu mult timp în urmă și că este singurul ornament din dinte uman documentat în mod cert, raportat până acum în Balcanii centrali în Neolitic.
„Prima mea reacție a fost mai degrabă curiozitatea decât surprinderea”, a declarat Marković, arheolog la Institutul de Arheologie din Belgrad. După ce a recunoscut forma unui canin uman, „a devenit clar că ne aflam în fața unui obiect mult mai neobișnuit decât o simplă mărgică din dinte”.
Dintele descris într-un nou studiu publicat în International Journal of Osteoarchaeology a fost găsit în satul neolitic Jablanica, chiar la sud de Belgrad.
Jablanica făcea parte din cultura Vinča, una dintre cele mai mari societăți preistorice din Europa. De la descoperirea sitului, la sfârșitul anilor 1800, acesta a scos la iveală o multitudine de obiecte din ceramică, figurine și unelte din os sculptate cu grijă.
Dintele, un obiect minuscul, cu o lungime de puțin sub un inch (23 mm), a fost găsit pe un teren agricol; ani de activități agricole își lăsaseră amprenta asupra lui, iar coroana dintelui se spărsese în două. Fragmentele au fost recuperate și duse la Muzeul din Mladenovac, unde au fost etichetate drept resturile unei mărgele și au rămas pe un raft timp de aproape două decenii.
Deoarece dintele nu avea un context arheologic clar, Marković și Maričić au trebuit să facă o adevărată „muncă de detectivi” pentru a determina vârsta persoanei decedate și momentul în care fusese realizat obiectul. Pentru a stabili acest lucru, au combinat mai multe tipuri de dovezi, inclusiv examinarea vizuală, microscopia și analiza cu raze X.
Uzura de pe suprafața de masticație a dintelui indica faptul că acesta provenea de la un adult de vârstă mijlocie, în timp ce suprafața netedă și intactă a rădăcinii indica faptul că dintele nu fusese smuls în timp ce persoana era încă în viață. Mai degrabă, proprietarul său murise cu mult timp înainte, lăsând probabil în urmă doar rămășițe scheletice.
Stabilirea momentului în care fusese realizat obiectul decorativ s-a dovedit mai dificilă. Pentru aceasta, cercetătorii s-au orientat către o altă piesă de bijuterie descoperită la Jablanica: o brățară din scoică, datată cu certitudine în jurul anului 4700 î.Hr. Ei au comparat urmele lăsate de perforare pe cele două obiecte, încercând să determine dacă asemănările indicau faptul că ambele ornamente fuseseră realizate folosind aceeași tehnică.
Potrivit lui Marković, toate liniile de dovezi indicau aceeași perioadă, chiar dacă „certitudinea absolută nu este posibilă” în cazul unei descoperiri de suprafață.
Un obiect rar
Ceea ce l-a impresionat cel mai mult pe Marković a fost însă îndemânarea evidentă în realizarea obiectului.
„La microscop, am putut observa precizia remarcabilă — o dovadă că nu era un obiect improvizat, ci unul care necesita o îndemânare considerabilă pentru a fi realizat și care fusese purtat o perioadă îndelungată”, a explicat el.
Potrivit studiului, ornamentele de orice fel sunt rare la Jablanica; până acum au fost descoperite doar alte două piese: un fragment de brățară din scoică și un alt pandantiv din scoică. În acest context, descoperirea unui pandantiv din dinte uman este una remarcabilă.
Pandantive similare realizate din dinți umani sunt rare în întreaga Europă, deși apar ocazional. Niciunul nu fusese însă demonstrat în mod definitiv până acum în Balcanii centrali în Neolitic.
Acesta a fost descoperit doar pentru că cineva a fost suficient de curios să se întoarcă și să examineze din nou câteva obiecte vechi de pe rafturile unui muzeu. Marković speră că descoperirea îi va determina și pe alți cercetători să își reexamineze colecțiile mai vechi; este posibil ca și alte descoperiri remarcabile să fi fost identificate greșit și să se afle încă pe rafturi, exact cum s-a întâmplat în cazul acestui dinte.
Foto sus: Un canin uman, probabil folosit ca bijuterie (© Nemanja Marković)
Mai multe pentru tine...
