Manuscris uitat într-o bibliotecă din Roma: o fereastră spre începuturile limbii engleze

În liniștea unei biblioteci din Roma, acolo unde rafturile adăpostesc secole de istorie, o descoperire neașteptată a readus în atenție una dintre cele mai vechi expresii ale limbii engleze. Este vorba despre o copie veche de aproximativ 1.200 de ani a unui poem din secolul al VII-lea – considerat, de mult timp, cel mai vechi text cunoscut în limba engleză, relateaza turismistoric.ro

Manuscrisul, datat între anii 800 și 830 d.Hr., pare să fi fost copiat de mâna unui călugăr din nordul Italiei. Descoperirea îi aparține cercetătoarei Elisabetta Magnanti, care a dat peste document într-un mod aproape întâmplător, în timpul consultării unor materiale recent digitalizate. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât manuscrisul nu figura în cataloagele oficiale ale bibliotecii. Abia după verificări amănunțite, specialiștii au confirmat autenticitatea și importanța sa.

„Imnul lui Caedmon” – începuturile unei limbi

Textul descoperit este cunoscut sub numele de „Caedmon’s Hymn”, un poem scurt, dar esențial pentru istoria literaturii engleze. Tradiția îl atribuie lui Caedmon, un păstor din Northumbria care, potrivit relatărilor medievale, nu știa să scrie și ar fi compus versurile în urma unei revelații divine.

Povestea lui Caedmon a fost consemnată de călugărul Bede în celebra sa lucrare „Ecclesiastical History of the English People”, însă până acum textul poemului circula mai ales în traducere latină. Importanța noului manuscris constă tocmai în faptul că include versiunea în engleză veche direct în corpul textului, nu doar sub forma unor note marginale, așa cum apare în alte copii cunoscute.

Urmele unei limbi în formare

Dincolo de valoarea sa literară, manuscrisul oferă indicii prețioase despre modul în care limba engleză începea să prindă contur în scris. Cercetătorul Mark Faulkner a remarcat un detaliu aparent minor, dar semnificativ: textul este punctat după fiecare cuvânt. Această particularitate sugerează că separarea clară a cuvintelor era încă o practică relativ nouă, într-o epocă în care scrierea era, de regulă, continuă și dificil de descifrat.

Astfel de detalii transformă manuscrisul într-un martor tăcut al unui moment de tranziție – acela în care limbajul vorbit începea să capete o formă stabilă în scris.

O piesă rară într-un puzzle mai amplu

Exemplarul descoperit la Roma este considerat al treilea cel mai vechi manuscris cunoscut al acestui poem, alături de alte două păstrate la Cambridge și Sankt Petersburg. Faptul că textul apare aici în engleză veche, și nu doar în latină, indică o schimbare subtilă, dar importantă: limba vernaculară începea să fie acceptată și chiar valorizată în mediile religioase și culturale ale Europei medievale.

Într-o epocă dominată de latina erudită, această deschidere către limbile locale reflectă o transformare profundă a modului în care cunoașterea era transmisă și împărtășită.

Tehnologia, aliatul istoriei

Descoperirea nu ar fi fost posibilă fără digitalizarea colecțiilor bibliotecii. În ultimii ani, instituția romană a inițiat un proiect ambițios, menit să pună la dispoziția cercetătorilor milioane de imagini ale documentelor istorice. În acest context, manuscrisul lui Caedmon a fost identificat aproape accidental, demonstrând încă o dată rolul esențial al tehnologiei în cercetarea modernă.

Pentru istorici și filologi, acest document nu este doar o piesă rară de patrimoniu, ci și o dovadă a circulației ideilor, textelor și limbilor în Europa medievală. Iar pentru cititorii de astăzi, el rămâne o mărturie discretă a momentului în care engleza, așa cum o cunoaștem, începea să-și spună propria poveste.

Foto deschidere: Transcrierea în engleza veche a poemului, descoperită de Elisabetta Magnanti și Mark Faulkner (fotografiați, alături de un exemplar al lucrării Ecclesiastical History of the English People de Bede), se crede că a fost copiată de un călugăr în Italia, între anii 800 și 830. Fotografie: Trinity College Dublin