Ingredientele surprinzătoare dezvăluie cât de sofisticate erau vopselele din Egiptul antic
Egiptul antic ne-a lăsat o impresionantă moștenire artistică: picturi murale, sicrie din lemn, reliefuri din calcar și numeroase alte opere de artă. Multe dintre acestea își păstrează și astăzi culorile vii, la mii de ani de la realizarea lor. Secretul rezistenței lor în timp se află, cel puțin în parte, în ingredientele folosite de artiștii egipteni pentru a prepara vopselele.
Un nou studiu, publicat în revista Science Advances, a analizat în detaliu unele dintre materialele organice utilizate în aceste opere, inclusiv substanțele care ajutau pigmenții să adere la suprafață — lianți și adezivi de origine animală și vegetală, relatează Phys.org.
Rețete de vopsea vechi de mii de ani
O echipă internațională formată din arheologi, specialiști în conservare și istorici a analizat 28 de mostre minuscule prelevate din 14 obiecte și opere de artă pictate, datând din perioada cuprinsă între aproximativ 1425 î.Hr. și 400 d.Hr.
Printre acestea se numără sicrie, picturi murale din morminte, obiecte din calcar pictat și elemente din tencuială asociate cu mumii. Toate provin din colecțiile a trei muzee europene.
Cercetătorii au prelevat cantități infime de material de pe suprafețele pictate și au folosit o metodă care permite identificarea și analizarea proteinelor pentru a afla ce se ascundea în lianții și adezivii folosiți de artiști. Cu ajutorul spectrometriei de masă, oamenii de știință au putut identifica „semnăturile” proteinelor și, astfel, originea biologică a unora dintre ingredientele utilizate în urmă cu mii de ani.
Rezultatele au fost surprinzătoare. Rețetele folosite de pictorii egipteni erau mult mai complexe decât se credea până acum.
În majoritatea probelor care conțineau clei de origine animală a fost identificat clei provenit de la bovine. Dar acesta nu era singurul tip de clei utilizat. Cercetătorii au găsit dovezi ale folosirii unor materiale provenite de la mai multe animale, printre care oi sau capre, măgari, cai și, posibil, antilope sălbatice.
Analizele arată că aceste cleiuri erau obținute în principal din piei și țesuturi conjunctive, nu doar din oase, așa cum s-ar fi putut presupune. În plus, cercetătorii au identificat și mai multe proteine de origine vegetală.
Ce rol aveau plantele?
Descoperirea proteinelor vegetale a ridicat o altă întrebare: sub ce formă foloseau artiștii aceste ingrediente?
Atât susanul, cât și moringa pot fi procesate pentru obținerea uleiului. Prin urmare, cercetătorii au efectuat teste chimice suplimentare pentru a determina dacă artiștii foloseau uleiuri vegetale sau alte produse obținute din aceste plante.
Rezultatele au indicat prezența unui material bogat în proteine, în care existau și urme de ulei. Acest lucru indică faptul că pictorii nu foloseau neapărat ulei vegetal pur. O posibilitate este să fi utilizat ceea ce se numește „turtă de semințe” — materialul bogat în proteine care rămâne după presarea semințelor pentru extragerea uleiului.
Cu alte cuvinte, un produs secundar al procesării semințelor, care astăzi ar putea fi considerat un simplu reziduu, ar fi putut avea un rol important în prepararea vopselelor egiptene.
O perspectivă nouă asupra artei egiptene
Descoperirile oferă o imagine mai clară asupra nivelului de ingeniozitate al artiștilor din Egiptul antic. Aceștia nu se bazau pe rețete simple, ci utilizau o varietate de materiale animale și vegetale, adaptându-le în funcție de proprietățile lor.
Studiul are însă și o importanță practică pentru prezent. Înțelegerea compoziției originale a vopselelor îi poate ajuta pe specialiștii în conservare să determine mai bine cum să protejeze și să restaureze opere.
Mai multe pentru tine...
