Adevăratul „blestem” al mumiilor: Riscurile pentru sănătate ale traficului ilegal cu rămășițe mumificate
Poveștile celebre și macabre despre blestemele mumiilor egiptene antice își au rădăcinile mai degrabă în prejudecăți culturale învechite și rasism decât în intervenții supranaturale. Asta nu înseamnă însă că aceste rămășițe antice sunt complet lipsite de pericole.
Potrivit unui studiu publicat în revista International Journal of Cultural Property, colecționari din întreaga lume intră în continuare în contact în mod regulat cu materiale biologice vechi de mii de ani, fără să ia în considerare consecințele patologice și microbiene.
„Cercetarea noastră a arătat că rămășițele mumificate vândute online prezintă semne de biodeteriorare, însă vânzătorii nu oferă recomandări privind siguranța, ceea ce sugerează o conștientizare limitată a pericolelor sau o ignorare deliberată a acestora”, a declarat recent bioarheologul Kirsty Squires de la University of Staffordshire din Marea Britanie, citat de Popular Science.
Squires și colegii săi au analizat aproape 130 de anunțuri de licitații și postări online prin care rămășițe umane și animale mumificate erau promovate potențialilor cumpărători. Părți ale corpului uman, precum mâinile și picioarele, au fost cele mai frecvent întâlnite, însă mai mult de jumătate dintre loturile analizate includeau capete, cu grade diferite de conservare și integritate.
Vânzătorii acestor rămășițe mumificate omiteau în mod frecvent să ofere informații adecvate despre manipularea și îngrijirea obiectelor, iar unele anunțuri includeau chiar fotografii cu persoane care atingeau rămășițe umane mumificate fără mănuși.
„Există, de asemenea, dovezi că rămășițele mumificate sunt trimise prin poștă cumpărătorilor, atât la nivel național, cât și internațional, cu prea puțină (dacă nu chiar nicio) atenție acordată implicațiilor acestor acțiuni asupra sănătății și siguranței”, a adăugat Squires.
Pericolele asociate transportului și manipulării necorespunzătoare a relicvelor mumificate sunt, în linii mari, de două feluri.
În multe cazuri, corpurile conțin încă urme de substanțe toxice folosite la îmbălsămare, precum plumb, mercur și arsenic.
Apoi există agenții patogeni, un aspect care are un precedent istoric clar. Biodeteriorarea crește riscul contaminării microbiene, chiar și atunci când rămășițele par bine conservate. În anii 1970, 10 dintre cei 12 membri ai unei echipe poloneze de conservatori au murit după ce au inhalat spori ai mucegaiului Aspergillus, în urma deschiderii mormântului regelui Cazimir al IV-lea Iagello (1427–1492) din Cracovia.
În mod ironic, cel mai faimos posibil exemplu de risc biologic arheologic este și cel care a contribuit la popularizarea miturilor despre blestemele mumiilor antice. În ciuda legendelor urbane potrivit cărora asupra echipei care a deschis mormântul lui Tutankhamon la începutul secolului al XX-lea s-ar fi abătut forțe supranaturale, tot mai multe dovezi indică un scenariu mai plauzibil. În locul spiritelor răzbunătoare, un alt caz de aspergiloză ar fi putut fi cauza morții patronului expediției, Lordul Carnarvon, în 1923. Din păcate, aceeași neglijență pare să reprezinte încă o problemă și la mai bine de un secol distanță.
„În ciuda riscurilor semnificative pentru sănătate și siguranță asociate manipulării rămășițelor mumificate, acestea sunt de regulă ignorate de vânzătorii de pe această piață nereglementată”, a avertizat Squires, adăugând că potențialii cumpărători ar trebui „să rămână vigilenți” și să raporteze autorităților competente obiectele de colecție legate de mumii care par suspecte.
Foto sus: Mumie egipteană expusă la Muzeul Luvru (© Dada / Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
