O armă de foc portabilă, veche de 600 de ani, descoperită într-un fost câmp minat din Coreea de Sud
Soldații care căutau mine pe un munte din Coreea de Sud au descoperit o armă de foc portabilă, îngropată de secole. Cercetătorii cred că aceasta ar putea rescrie istoria primelor arme de foc produse organizat în Coreea.
În noiembrie 2023, în timp ce verificau un posibil câmp minat de pe Muntele Geumseong, în sud-vestul Coreei de Sud, militarii au găsit un mic obiect de bronz, aflat la mai puțin de zece centimetri sub pământ. Nu era o mină, ci o armă care ar fi putut fi îngropată acolo timp de aproximativ șase secole, relatează ZME Science.
După aproape trei ani de analize, specialiștii Institutului Național de Cercetare a Patrimoniului Cultural din Naju au identificat artefactul drept un Hwangja Hwatong, un model timpuriu de armă de foc portabilă. Cu o lungime de 23,75 centimetri și o greutate de puțin peste un kilogram, arma putea fi transportată și utilizată de un singur soldat pentru a lansa săgeți sau mici proiectile propulsate cu praf de pușcă.
Ceea ce face însă descoperirea cu adevărat remarcabilă este inscripția de pe armă. Cele 28 de caractere gravate oferă informații despre denumirea și greutatea acesteia, persoana care a supravegheat producția, meșterul care a realizat-o și momentul fabricării. Un caracter separat, „opt”, aflat pe țeavă, ar putea fi un număr de inventar sau de producție.
O armă care ar putea schimba cronologia
Data exactă a fabricării rămâne deocamdată un mister. Inscripția menționează un an „Jeongsa”, o denumire care se repetă la fiecare 60 de ani în calendarul tradițional est-asiatic. După compararea inscripției cu documente istorice și cu evoluția tehnologiei militare coreene, cercetătorii au ajuns la două variante: 1377 sau 1437.
Ambele date sunt importante. Dacă arma a fost fabricată în 1377, ea ar proveni din ultimii ani ai dinastiei Goryeo, perioadă în care oficialul militar și inventatorul Choe Mu-seon a contribuit la înființarea unei instituții dedicate producerii armelor cu praf de pușcă. Ar fi, astfel, o mărturie directă a începuturilor producției organizate de arme de foc în Coreea.
Dacă data corectă este 1437, arma ar aparține domniei regelui Sejong cel Mare, o perioadă în care inginerii coreeni dezvoltau și perfecționau intens tehnologia armelor de foc.
Indicii importante vin însă din interiorul armei. Scanările CT au arătat o cameră de pulbere rotunjită, mai simplă decât cele întâlnite la modelele ulterioare din timpul lui Sejong. Acestea foloseau elemente din lemn pentru a transmite mai eficient forța exploziei către proiectil. Structura noului artefact pare, prin urmare, să aparțină unei etape mai timpurii a dezvoltării armamentului.
Analizele metalurgice au arătat că arma a fost turnată din cupru, staniu și plumb. Proporția redusă de staniu și impuritățile identificate indică tehnici de prelucrare și rafinare rudimentare pentru standardele moderne, dar compatibile cu tehnologia epocii. În interior nu au fost găsite, însă, urme identificabile de praf de pușcă.
O descoperire importantă chiar dacă data rămâne incertă
Indiferent dacă arma datează din 1377 sau 1437, ea este de o importanță majoră pentru arheologi. Până acum, cea mai veche armă de foc coreeană cu o dată de fabricație înscrisă și confirmată era un Cheonja Chongtong din 1555. Noul artefact ar putea împinge acest reper cu 118 ani înapoi — sau chiar cu 178 de ani.
Mai mult, inscripția păstrează numele oamenilor implicați în fabricarea armei. Oficialul care a supravegheat producția era An Hyu-bo, iar meșterul care a turnat obiectul era numit Seok. Posibilul număr de producție „opt” indică, la rândul său, că fabricarea acestor arme era deja organizată și monitorizată de autorități. Cercetătorii încearcă acum să stabilească definitiv care dintre cele două date este corectă.
Foto sus: Hwangja Hwatong, cea mai veche armă de foc descoperită în Coreea (© Korea Heritage Service)
Mai multe pentru tine...
