Armură coreeană antică, descoperită sub un templu japonez
Puține culturi există în izolare completă, chiar și cele separate de altele prin sute de kilometri de mare deschisă, precum Japonia. În urmă cu aproape 70 de ani, arheologii au descoperit armură antică sub unul dintre cele mai importante situri istorice ale țării. Acum, cercetătorii pot, în sfârșit, să urmărească meșteșugul caracteristic al acestei armuri vechi de 1.400 de ani până în Coreea. Mai exact, până la Regatul Baekje — unul dintre cele trei mari imperii ale Coreei.
Budismul a început să înflorească cu adevărat în Japonia începând cu secolul al VI-lea d.Hr., după ce călugări au sosit din China continentală și Coreea. Puține locuri ilustrează mai bine această schimbare culturală monumentală decât complexul templului Asuka-dera, situat la aproximativ 37 de kilometri sud-est de Osaka, relatează Popular Science.
Templul Asuka-dera, ridicat la începutul secolului al VII-lea, a fost primul templu budist de mari dimensiuni din arhipelagul japonez.
Potrivit documentelor antice, inclusiv a celei de-a doua cele mai vechi cronici ale Japoniei, Nihon Shoki, meșteșugari și călugări din Regatul Baekje au contribuit la construirea complexului templului.
Arheologii de la Institutul Național de Cercetare pentru Bunuri Culturale din Nara au descoperit inițial fragmentele de armură sub fundația unei pagode, în timpul săpăturilor din 1957. Deși construcția acesteia semăna cu armuri asociate anterior siturilor regale Baekje din Coreea, tehnologia de la acea vreme nu era suficient de avansată pentru a oferi un răspuns definitiv.
Totuși, în 2015, echipamente precum razele X și imagistica 3D le-au permis cercetătorilor să examineze mai atent armura de la Asuka-dera. Ei au descoperit că, la fel ca armura Baekje, piesele găsite în mănăstirea japoneză au fost realizate prin împletirea unor plăcuțe mici de fier cu șnururi, formând ceea ce este cunoscut drept o structură lamelară. Această metodă oferea purtătorilor o protecție solidă fără a sacrifica flexibilitatea, deoarece segmentele pentru trunchi, partea superioară a brațelor și umeri erau toate conectate într-o singură piesă de armură, asemănătoare unei cămăși.
Descoperiri similare, realizate între 2011 și 2014 la fortăreața Gongsanseong (un complex istoric Baekje situat la aproximativ 80 de kilometri sud-est de Seul) susțin, de asemenea, această ipoteză. La fortăreață, cercetătorii au identificat inscripții pe plăcile de armură datând din anul 645 d.Hr., aproximativ aceeași perioadă cu construcția templului Asuka-dera. În 2024, arheologul Takehiro Hasumura a confirmat aceste similitudini după ce a examinat direct artefactele de la Gongsanseong.
Până în secolul al VII-lea, războinicii de elită japonezi au început să adopte armura de tip keiko. Asemenea designului Baekje, armura keiko este alcătuită din solzi de fier lamelari, interconectați și flexibili. Adoptarea acestui tip de armură, împreună cu designul său, arată mai clar ca niciodată că meșteșugarii Baekje, în special armurierii, au călătorit alături de călugări și emisari budiști de pe continent.
Foto sus: Machetă reprezentând templul Asuka-dera, la începutul secolului al VII-lea (© Wikimedia Commons)
