Giulgiul din Torino conține ADN provenit de la mai multe persoane

Giulgiul din Torino, despre care unii oameni susțin că ar fi giulgiul de înmormântare al lui Iisus, conține ADN provenit de la mai multe persoane, împreună cu o varietate uriașă de alte specii de animale și plante, inclusiv morcovi, pepeni și coral roșu.

Unele dintre urmele de ADN sugerează o influență din India, ceea ce ar putea însemna că pânza își are originea acolo, susțin cercetătorii într-un nou studiu.

Cu toate acestea, se remarcă absența unor specii asociate în mod tradițional cu regiunea Levantului și cu relatările din Biblie. Mai mult, unele dintre speciile de plante detectate pe giulgiu nu au ajuns în Lumea Veche decât în secolul al XVI-lea, ceea ce sugerează că giulgiul a fost contaminat cu secole mai târziu, au declarat experții pentru Live Science.

Per ansamblu, dovezile științifice susțin în continuare ferm ipoteza că Giulgiul din Torino este un fals medieval, au spus aceștia.

Probabil un fals

Celebrul giulgiu a fost mutat prin Europa timp de secole, însă prima mențiune documentată apare în Lirey, un sat din nordul Franței, în anul 1354, iar chiar și atunci existau dezbateri cu privire la autenticitatea sa ca relicvă a crucificării. Pânza dreptunghiulară măsoară 4,4 pe 1,1 metri și prezintă imaginea vagă a unui bărbat și numeroase pete, dintre care unele sunt considerate a fi sânge.

Cele mai solide dovezi privind vechimea giulgiului provin dintr-o datare cu radiocarbon realizată în 1989, care a stabilit că acesta a fost creat între anii 1260 și 1390, adică în perioada medievală. Iar anul trecut, cercetările au arătat că imaginea umană de pe giulgiu a rezultat probabil din așezarea pânzei peste o sculptură în relief redus.

Unii cercetători creștini cred încă faptul că giulgiul este autentic și datează de acum 2.000 de ani. Totuși, nu există dovezi că războaiele de țesut cu mai multe ițe, necesare pentru fabricarea acestui tip de pânză, existau în Europa, India sau regiunea Levantului acum 2.000 de ani.

„Aceste structuri necesită un război de țesut cu patru ițe, care a fost inventat în Evul Mediu [în Europa]”, a declarat Andrea Nicolotti, istoric la Universitatea din Torino, care nu a fost implicat în studiu, pentru Live Science.

Analiza ADN-ului

În 2015, Gianni Barcaccia, profesor de genetică și genomică la Universitatea din Padova, Italia, împreună cu colegii săi, au sugerat că Giulgiul din Torino ar fi putut fi realizat în India, pe baza unei analize genetice a unor probe colectate în 1978.

În prezent sunt disponibile tehnici genomice mai avansate, astfel că Barcaccia și echipa sa au realizat o nouă analiză ADN și metagenomică a probelor din 1978 pentru a determina de la ce specii provin urmele genetice. Studiul a fost publicat recent pe bioRxiv.

Cercetătorii au identificat ADN uman provenit de la mai multe persoane, dintre care una era chiar persoana care a colectat probele în 1978. Speciile bacteriene reprezentau între 10% și 31% din ADN. Echipa lui Barcaccia a remarcat prezența ADN-ului de coral roșu mediteranean (Corallium rubrum), ceea ce sugerează „origini mediteraneene sau tranzit prin regiuni mediteraneene”.

Coralul provine dintr-un anumit loc, dar acest lucru nu înseamnă neapărat că și giulgiul a fost acolo, a subliniat Nicolotti.

„Coralul roșu îi face pe oameni să se gândească la Marea Palestinei”, a spus el, adăugând că există un scenariu mult mai probabil pentru prezența coralului pe giulgiu.

„Mă face să mă gândesc la crucifixele și rozariile din coral sau la relicvarele care știm că au fost puse în contact cu pânza”, a adăugat cercetătorul.

Echipa lui Barcaccia a descoperit că ADN-ul provenit de la pisici și câini reprezenta aproximativ 44% din ADN-ul animal, dar existau și urme de la găini, bovine, capre, oi, porci, cai, cerbi și iepuri. În plus, au fost detectate urme de acarieni, căpușe și diferite tipuri de pești.

Și speciile de plante erau bine reprezentate. ADN-ul de morcov reprezenta aproximativ 31% din ADN-ul vegetal. Au mai fost identificate urme de grâu, porumb, secară, ardei, roșii, cartofi, pepeni sau castraveți și arahide, precum și urme de ierburi, banane, migdale, nuci și portocale.

Unele dintre aceste plante pot reflecta practici agricole tipice din Europa și zona mediteraneană, au scris autorii studiului, însă altele — precum bananele, cartofii, ardeii și roșiile — au fost introduse în Europa în principal din Americi în secolul al XVI-lea și ulterior. De asemenea, ADN-ul de morcov este similar genetic cu soiurile cultivate din morcovi portocalii crescuți inițial în Europa de Vest între secolele XV și XVI, ceea ce sugerează o contaminare relativ recentă, a declarat Barcaccia prin e-mail pentru Live Science.

„Suntem încrezători că această diversitate de specii animale și vegetale evidențiază contaminarea semnificativă a giulgiului, care probabil a avut loc în secolele recente, în special după călătoriile lui Marco Polo și Cristofor Columb”, a spus el.

Este important de remarcat faptul că unele specii asociate istoric cu regiunea mediteraneană lipsesc.

„Gama foarte largă de materiale animale și vegetale nu pare să indice un mediu anume, dar remarc absența măslinelor, curmalelor, rodiilor, cămilelor și, desigur, a smirnei și aloei”, a declarat Hugh Farey, cercetător independent, pentru Live Science.

ADN-ul uman poate fi transferat pe un obiect cu sau fără atingere, iar același lucru este valabil și pentru ADN-ul altor animale și plante, astfel că multe dintre aceste urme ar fi putut ajunge pe giulgiu în urma expunerilor publice din orașele medievale.

„Toate aceste legume mă duc cu gândul la piața aflată la 100 de metri de locul unde au avut loc expozițiile publice timp de secole în Torino sau la praful din Chambéry, unde giulgiul era expus de-a lungul unei alei mărginită de copaci”, a spus Nicolotti.

Cercetătorii au datat câteva fire din giulgiu: unul între anii 1451 și 1622, iar altul între 1642 și 1800. Aceste date coincid cu momentele în care giulgiul a fost reparat în 1534, după ce fusese deteriorat de un incendiu, precum și cu lucrări ulterioare de conservare din 1694.

Important este că niciuna dintre noile descoperiri nu contrazice datarea cu radiocarbon din 1989, a spus Nicolotti.

Totuși, mai controversată este interpretarea lui Barcaccia și a colegilor săi conform căreia aproape 40% din ADN-ul uman identificat pe giulgiu provine din linii genetice indiene, sugerând „posibilitatea ca firul textil să fi fost produs în India”.

Nicolotti nu consideră probabil ca giulgiul să provină din India și rămâne convins că este un fals realizat în Europa medievală, așa cum indică datarea din 1989. De asemenea, nu este surprins de faptul că pe pânză a fost găsită o varietate de ADN uman.

„Încerc să-mi imaginez câte persoane trebuie să fi atins giulgiul, toate instrumentele folosite de cercetătorii americani în 1978 și chiar cine ar fi putut atinge și realiza periile folosite pentru a curăța periodic giulgiul”, a adăugat Nicolotti.

_{Foto sus:
Figura umană de pe Giulgiul din Torino, imaginea originlă (stânga)
și negativ (© Dianelos Georgoudis / Wikimedia
Commons)}