De ce sărbătorim Ziua Națională a Drapelului pe 26 iunie

Pe 26 iunie se sărbătorește Ziua Națională a Drapelului, instituită prin Legea nr. 96/1998, care amintește momentul istoric al Primului Decret al Guvernului Provizoriu din data de 14/26 iunie 1848, publicat în Buletinul oficial nr. 31 din 15/27 iunie 1848, prin care se stabilea configurația steagului românilor: tricolorul albastru, galben, roșu, cu deviza revoluționară „dreptate și frăție”, informează Arhivele Naționale ale României.

„În numele poporului român

Dreptate și frăție

Guvernul vremelnic decretă:

Steagul național va avea trei colore, albastru, galben și roșu. Deviza română care va fi scrisă atât pe steaguri, cât și pe monumentele și decretele publice se va compune de aceste două cuvinte: dreptate, frăție.

Dreptatea, această stea strălucitoare, care luminează omenirea și o povățuiește în calea binelui, voește ca oamenii să fie mai întâi slobozi și de o potrivă, și frăția, acest sentiment străbun românesc, leagă inimile pentru obștescul folos.

Membrii guvernului vremelnic:

Neofit, Mitropolit Ungrovlahiei,

G. Scurti,

N. Bălcescu, A. G. Golescu, C. A. Roset,

I. C. Brătianu.

No. 1, anul 1848, iunie 14.”

În forma pe care o are şi astăzi, drapelul a fost adoptat în 1867, în timpul domniei lui Carol I: albastrul apare lângă hampă, galben în mijloc, roşu în partea exterioară.

Totuși istoria steagului naţional începe în anul 1834, atunci când Alexandru Ghica Vodă, domnitorul Ţării Româneşti, cere şi obţine permisiunea otomanilor de a arbora steagul românesc pe vasele comerciale şi în armată. Tricolorul ca simbol al națiunii românești poate fi văzut în picturile de pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu, în cadrul căreia li se atribuie pentru prima oară semnificația:Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui).În timpul revoluţiei de la 1848, în ziua abdicării domnitorului Gheorghe Bibescu, guvernul provizoriu instaurat la Bucureşti promulga decretul cu numărul 1, de instituire a drapelului naţional.

Un alt moment important pentru istoria drapelului naţional a fost anul 1859 marcat de dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în acea perioadă tricolorul având culorile dispuse orizontal. În prima parte a domniei acestuia fâşia albastră s-a aflat în partea superioară, pentru ca mai târziu acolo să fie dispusă cea roşie. După venirea la conducerea statului a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, a avut loc alinierea la standardele europene, optându-se pentru dispunerea verticală a celor trei culori.

_{Foto sus: „Istoria
Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre”
de Constantin Giurescu, Editura pentru literatură, București, 1966,
p. 145 (© Arhivele Naționale ale României, Bibliotecă)}