Drapelul reconstituit al Gărzii Naţionale Române din Șoimoş

Steagurile tricolore din 1918, care au individualizat într-un fel aparte Gărzile Naţionale Române şi delegaţiile participante la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, sunt izvoare istorice vexilologice de necontestat. Unele dintre ele fac parte din colecţiile unor muzee, fiind restaurate şi expuse la loc de cinste, sau se află în colecţii particulare. Prin vechimea şi valoarea lor istorico-documentară câteva steaguri aparţinând gărzilor sau unor delegaţii au fost clasate ca bunuri culturale mobile în categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural Naţional. Altele au fost cuprinse într-un proiect de reconstituire demarat prin Biblioteca Judeţeană „A.D. Xenopol” Arad şi Asociaţia culturală „Astra arădeană-1863”. Între acestea e şi drapelul Gărzii Naţionale Române din comuna Şoimoş, judeţul Arad. 

Între Gărzile Naţionale Române din Transilvania¹ înfiinţate în toamna anului 1918 s-a aflat şi Garda Naţională Română din comuna Şoimoş, judeţul Arad (pe atunci Comitatul Arad), formaţiune constituită în 10 noiembrie 1918², având înrolaţi 60 de gardişti³.

Despre constituirea gărzii, ziarul „Românul” din Arad, în numărul din 1/14 noiembrie 1918, relata: „Din Şoimuş, comitatul Arad, corespondentul nostru ne scrie: «Duminecă în 10 Noembrie n. a. c. a venit în comuna noastră dl. locotenent dr. Beleş, însoţit de protopopul Procopie Givulescu şi întreg poporul din Radna, cu steag românesc în frunte, ca să formeze garda naţională»”⁴. Referindu-se la eveniment, corespondentul aceluiaşi ziar nota în continuare: „Noi mic cu mare tot cu steaguri i-am primit şi înaintea sfintei biserici cu mare însufleţire am format garda naţională română”.

Unitate de voluntari cu caracter militar

Astfel, şi în această localitate arădeană constituirea gărzii a fost prilej de mare sărbătoare, de entuziasm şi de mare satisfacţie, cu participarea tuturor locuitorilor sub falduri de steaguri cu culorile româneşti⁵, reprezentând Drapelul României, simbol al aspiraţiei Unirii Transilvaniei cu România. Este de presupus că steagul românesc cu care a venit la Şoimoş „întreg poporul din Radna” a fost adus din iniţiativa cpt. dr. Eugen Beleş, în calitate de comandant al Secţiei Gărzii cercului Radna⁶, pentru a-l înmâna gărzii care se constituia în comuna Şoimoş, aceasta utilizându-l ca drapel propriu.

După ştiinţa noastră, drapelul acestei unităţi de voluntari cu caracter militar nu s-a păstrat. Despre forma, dimensiunile şi materialul din care a fost confecţionat drapelul ziarul arădean nu ne dă niciun indiciu, care ar facilita reconstituirea lui. Pentru a reda cât mai fidel înfăţişarea acestuia, l-am reconstituit folosind o serie de izvoare vexilologice păstrate din acea vreme, iar pentru textul inscripţiei, analogiile cu alte steaguri ale Gărzilor Naţionale Române din zonă. El avea următoarele componente: pânza drapelului (flamura) şi hampa. Flamura era confecţionată probabil din ţesătură dublă (pânză sau mătase), din trei benzi cusute între ele şi avea format dreptunghiular.

În ceea ce priveşte înfăţişarea ei, deşi dispunerea culorilor nu ne este menţionată în ziar, ştim sigur că fondul cromatic era tricolor, ceea ce corespunde tradiţiei. Culorile flamurei, după părerea noastră, erau aşezate perpendicular pe hampă, adică orizontal⁷, cu albastru în partea superioară, galben la mijloc şi roşu în partea inferioară, cum erau dispuse şi pe alte steaguri tricolore care se păstrează din acea vreme. Pe ambele feţe ale flamurei drapelului se afla legenda (inscripţia) cu text identic. Hampa confecţionată din lemn era vopsită în culoare maro.

Rolul tricolorului în lupta pentru înfăptuirea Marii Uniri

Cât priveşte inscripţia flamurei însemnului vexilologic, pe cele două feţe ale acesteia s-au scris cu litere majuscule, probabil aurii, dispuse pe trei rânduri, următoarele cuvinte: pe fâşia albastră „GARDA”, pe cea galbenă „NAŢIONALĂ ROMÂNĂ”, iar pe cea roşie, „DIN ŞOIMOŞ”.

Inscripţia indica astfel denumirea formaţiunii înarmate căreia i-a aparţinut drapelul (gardă), caracterul (naţională), componenţa ei, din voluntari în baza etniei (română), şi numele localităţii unde aceasta îşi desfăşura activitatea (Şoimoş). Prin această inscripţie, drapelul Gărzii Naţionale Române din Şoimoş se individualiza între celelalte steaguri tricolore şi îi conferea acestuia calitatea de steag ostăşesc. Inscripţia de pe flamură era principalul element ce identifica drapelul, el devenind prin semnificaţia sa cel mai înalt însemn distinctiv al acestei gărzi.

Prin conţinutul ei, prezintă un interes deosebit pentru vexilologia românească, deoarece tricolorul românesc ca însemn naţional a avut un rol important în contextul luptei pentru înfăptuirea Marii Uniri. La 1918, el simboliza lupta pentru unitate şi libertate a poporului român la care participau şi membrii Gărzii Naţionale Române din comuna Şoimoş, Comitatul Arad. Drapelul original a fost confecţionat în 1918 pe plan local sau în oraşul Arad⁸.

Ţinând cont de înfăţişarea unor steaguri tricolore utilizate în timpul Marii Uniri a românilor de la 1918, având benzile tricolorului cu culorile aşezate pe orizontală, am încercat să realizăm o reconstituire cât mai veridică a drapelului Gărzii Naţionale Române din Şoimoş, Comitatul Arad. Aşa trebuie să fi arătat el arborat pe edificiul Casei Comunale (Primăriei – n.n.) sau utilizat în timpul manifestărilor în localitate la care a luat parte şi această formaţiune cu rol de apărare a ordinii şi liniştii publice.

Note:

1. Vezi Gheorghe Unc, Augustin Deac, 1918. Gărzile Naţionale Române din Transilvania, Bucureşti, Editura militară, 1979.
2. Alexandru Roz, Consiliul Naţional Român Central şi Gărzile Naţionale Române din Arad 1918 Acte şi documente, vol. I, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1993, p. 72.
3. George Manea, Activitatea Consiliilor Naţionale Române şi a Gărzilor Naţionale Române din judeţul Arad, în „Ziridava”, VIII, 1977, p. 328.
4. „Românul” (Arad), anul VII, nr. 5, din 1/14 noiembrie 1918, p. 5.Augustin Mureşan, Tricolorul şi cocardele în contextul luptei românilor din părţile Aradului pentru înfăptuirea Marii Uniri, în „Marea Unire din 1918 ideal al tuturor românilor 1918-2003, „Vasile Goldiş” University Press, Arad 2004, pp. 117-118.
6. Vezi „Românul” (Arad), anul VII, nr. 3, din 12 noiembrie 1918, p. 4.
7. Despre steaguri din timpul Marii Uniri având culorile dispuse orizontal, vezi Elena Pălănceanu, Steaguri din colecţia Muzeului de Istorie a R. S. R., în „Muzeul Naţional”, I, 1974, pp. 142-143 ş.a.
8. În legătură cu confecţionarea de stindarde (steaguri) naţionale în Arad, vezi „Românul” (Arad), Anul VII, nr. 7, 8, 13, 19, 30, 35 din 3/16, 4/17, 11/24 (noiembrie) şi nr. 18/1, 2/15, 9/22 (decembrie) 1918 şi „Biserica şi Şcoala” (Arad), XLII, nr. 45 din 4/17 noiembrie 1918, p. 3.