Cum a prosperat Creta, în timp ce Grecia continentală traversa o perioadă de declin, în urmă cu 4.200 de ani
În timp ce comunitățile din Grecia continentală pierdeau populație, iar numeroase așezări erau abandonate spre sfârșitul Epocii Bronzului Timpuriu, Creta minoică făcea pași importanți către o societate tot mai complexă.
Aceasta este concluzia unui studiu care evidențiază contrastul dintre evoluția insulei și cea a regiunilor continentale în jurul anului 2200 î.Hr. Diferențele sugerează că marile transformări care au afectat bazinul egeean nu au avut aceleași consecințe peste tot, relatează Greek Reporter.
Istoricul Şükrü Ünar a analizat descoperiri arheologice și date paleoclimatice pentru un studiu publicat în Pamukkale University Journal of Social Sciences Institute. Analiza sa conturează o imagine a unor schimbări regionale treptate, nu a unui colaps brusc și generalizat al societăților din Epoca Bronzului.
În regiuni precum Argolida, Corint și Beoția, comunități de mici dimensiuni au fost abandonate, pe fondul scăderii numărului de așezări și al declinului demografic. În anumite zone ale Greciei continentale, clădirile de mari dimensiuni și practicile administrative au devenit, de asemenea, tot mai rare.
Evoluția nu a fost însă uniformă. Un sit arheologic din Lerna a fost distrus de un incendiu, dar a fost locuit din nou ulterior. Ceramica descoperită în apropiere, la Tirint, indică folosirea simultană a unor stiluri mai vechi și a unor forme noi, în timp ce la Eutresis au fost păstrate tradițiile locale de construcție și olărit.
În Creta construiau palate
În Creta, transformările sociale și economice s-au accelerat după anul 2200 î.Hr. Meșteșugurile au devenit mai specializate, bunurile circulau prin rețele comerciale tot mai extinse, iar familiile influente au început să acumuleze averi considerabile. În jurul anului 1900 î.Hr., centre importante precum Knossos, Malia și Phaistos aveau deja palate complexe, folosite atât pentru ceremonii, cât și pentru activități economice.
Aceste centre nu erau neapărat subordonate unei singure autorități care să controleze întreaga insulă. Studiul descrie existența unor puteri politice regionale și a unor elite care își exercitau influența și în afara palatelor. Această perspectivă pune sub semnul întrebării imaginea tradițională a unor regi care ar fi controlat în totalitate producția și comerțul.
Descoperirile din spațiile de depozitare, sigiliile și primele forme de scriere indică dezvoltarea unui sistem administrativ tot mai bine organizat. Prosperitatea nu însemna însă și absența conflictelor. Zidurile de apărare, structurile de supraveghere și armele descoperite în siturile arheologice arată că societatea minoică nu era ferită de violență.
Nici datele climatice nu oferă o explicație simplă pentru dificultățile cu care s-a confruntat Grecia continentală. Un episod de secetă prelungită a afectat numeroase regiuni în urmă cu 4.200 de ani. Totuși, unele zone ale Greciei ar fi putut beneficia de condiții relativ umede în aceeași perioadă. Cercetătorii nu pot stabili cu certitudine că fiecare așezare abandonată a fost victima secetei, migrației sau războiului.
Comerțul maritim a contribuit la răspândirea influenței minoice
Influența Cretei minoice s-a extins dincolo de granițele insulei, prin intermediul schimburilor comerciale și al contactelor culturale. Stilurile ceramice, tehnicile de construcție și formele de scriere cretane au ajuns în unele dintre insulele Ciclade, în timp ce vasele realizate în stil minoic au fost descoperite și în Grecia continentală.
Comunitățile insulare participau la schimburi de bunuri și preluau elemente de design cretane, deși ceramica importată reprezenta doar o mică parte din totalul descoperirilor locale.
Odată cu trecerea de la Epoca Bronzului Mijlociu la Epoca Bronzului Târziu, pe continent au început să se afirme noi elite. Aceste transformări au contribuit la formarea statelor miceniene, care au preluat o parte dintre practicile economice și politice ale civilizației minoice, fără a reproduce însă pur și simplu modelul societății cretane.
Civilizația miceniană s-a prăbușit, la rândul său, în jurul anului 1200 î.Hr., deși o parte dintre tradițiile culturale au supraviețuit. Privind retrospectiv aceste evoluții, Şükrü Ünar le descrie drept o „tranziție treptată, nu o schimbare bruscă”, determinată de adaptările locale și de contactele dintre diferitele culturi.
Foto sus: Harta civilizației egeeane, de J.F. Horrabin, din 1923 (stânga). Fresca 3 al procesiunii navelor de la Akrotiri, Santorini, 1550 î.Hr. (© National Archaeological Museum of Athens, Public domain, via Wikimedia Commons)
Mai multe pentru tine...
