Casa lui Shakespeare din Londra, descoperită după 360 de ani

Până la sfârșitul carierei sale, William Shakespeare devenise o veritabilă celebritate, deținând mai multe locuințe în întreaga Anglie. Documentele istorice indică faptul că legendarul dramaturg și-a petrecut ultimii ani în orașul copilăriei sale, Stratford-upon-Avon, dar deținea și o proprietate în zona Blackfriars din Londra.

Denumită după mănăstirea dominicană datând din secolul al XIII-lea, regiunea este situată în estul Londrei, nu departe de Millennium Bridge, și la aproximativ 160 de kilometri sud-est de orașul natal al dramaturgului. Există chiar și o placă amplasată pe strada St. Andrew’s Hill, care comemorează această tranzacție imobiliară.

„La 10 martie 1613, William Shakespeare a cumpărat locuințe în Blackfriars Gatehouse, situată în apropierea acestui loc”, este mesajul inscripționat pe placă.

Expresia „în apropierea acestui loc” este un detaliu esențial. Dovezile de arhivă arată că nepoata lui Shakespeare, Elizabeth Hall Nash Barnard, a vândut proprietatea în 1665, însă casa a ars, împreună cu aproximativ 15% din locuințele orașului, în Marele Incendiu din Londra din anul următor. De-a lungul secolelor care au urmat, istoricii nu au putut stabili cu certitudine locația exactă a proprietății.

După 360 de ani, misterul pare, în sfârșit, rezolvat. Potrivit lui Lucy Munro, expert în Shakespeare la King’s College London, trei documente descoperite recent indică exact locul reședinței londoneze a scriitorului.

„Făceam cercetări ca parte a unui proiect mai amplu și nu-mi venea să cred când mi-am dat seama la ce mă uitam planul casei lui Shakespeare din Blackfriars”, a declarat Munro într-un comunicat al King’s College London.

Păstrat în Arhivele Londrei, planul este vizibil într-o reprezentare a zonei Blackfriars desenată în 1668, la doar doi ani după Marele Incendiu. O porțiune a proprietății, care includea chiar poarta, nu apare pe hartă deoarece nu avea fundație, însă cealaltă secțiune măsura clar 45 de picioare lățime de la est la vest și între 13 și 15 picioare lățime la capete. Deși nu există schițe ale interiorului, istoricii cred că structura era suficient de mare pentru a fi împărțită în două locuințe. Acest lucru sugerează că Shakespeare ar fi putut locui acolo ocazional, folosind în același timp proprietatea ca sursă de venit suplimentar.

„Uneori s-a crezut că a cumpărat proprietatea din Blackfriars doar ca investiție, dar nu știm dacă acest lucru este adevărat sau dacă nu a folosit-o niciodată personal. La urma urmei, ar fi putut cumpăra o proprietate de investiție oriunde în Londra, dar această casă era aproape de locul său de muncă, la teatrul Blackfriars”, a explicat Munro.

Cariera lui Shakespeare susține, de asemenea, această ipoteză. În 1613, a co-scris „Two Noble Kinsmen” împreună cu dramaturgul londonez John Fletcher și a vizitat din nou orașul în anul următor.

„Știm că Shakespeare se afla la Londra în noiembrie 1614 - nu este oare probabil să fi stat în propria sa casă?”, a spus Munro.

În ultimii 100 de ani, clădirile ridicate pe locul fostei case a lui Shakespeare au găzduit diverse afaceri, inclusiv o tipografie, un birou de arhitectură și un distribuitor de covoare.

_{Foto sus: Casa
lui Shakespeare din Londra, descoperită în zona Blackfriars (© King’s
College London)}