„Pruncul român”, ziarul publicat în timpul Revoluției de la 1848 din Țara Românească

La 12 iunie 1848 apărea, la București, primul număr al ziarului politic și literar „Pruncul român”, sub conducerea lui C. A. Rosetti și a lui Enrich Winterhalder.

Tribună a mișcării liberal-radicale, acesta reflecta cu precădere în paginile sale mersul evenimentelor mai importante din timpul Revoluției, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.

În textul de deschidere al primului număr al publicației scria, cu o adevărată beție de cuvinte:

„Frați români din toate clasele! Iată aurora libertății, iată ziua fericită, ziua de mult dorită, ziua așteptată cu atâta înfocare, ziua în care v-ați arătat vrednici de strămoșii voștri, vrednici de numele de român! Da, România iubită, care de atâtea veacuri gemea sub robie, a rupt lanțurile rușinoase și a arătat lumii întregi că în vinele copiilor ei curge încă sânge de român. Bucurați-vă, frați; nicio picătură de sânge n-a curs și am dobândit cerescul dar al libertății, curat și nepătat ca un sfânt dar dumnezeiesc. Trăiască România! Trăiască Domnul Țării, care la acest prilej a dat dovadă că este adevărat român și că-și iubește patria mai presus decât toate! Trăiască Sfinția Sa Mitropolitul, Egumeni și Preoți, trăiască tot clerul român care a binecuvântat stindardul libertății și a purtat Sfânta Cruce, semnul mântuirei, înaintea poporului; trăiască bravii noștri ofițeri, trăiască armia întreagă, care au declarat toți într-o glăsuire că sunt frați cu tot românul și că nici unu nu va da într-un român, într-un frate al său, ci că toți sunt gata a-și vărsa cea din urmă picătură de sânge pentru Patria lor! Trăiască tinerii voinici care s-au purtat cu atâta mărinimie, cu atâta înțelepciune, care au dat dovadă că patriotismul nu este un cuvânt deșart, că inimile lor sunt inimi de Români! Trăiască apostolii libertății, care au fost aruncați în temnițe de unde i-ați scăpat voi; trăiască! De trei ori trăiască Domnii Golescu, Crețulescu, Ion Ghica, Maior Voinescu II, frații Brătieni, Bălcescu, Eliad, Maior Tel, Pleșoianu și toți câți au contribuit la dobândirea libertății; numele lor nu le mai spui, căci vor trăi veșnic în inimile Românilor, vor străluci în analele Patriei. Trăiască, c-un cuvânt, toată nația Română! Tot orașul înoată în bucurie și veselie, clopotele sună, muzica ostășească, preumblându-se cu stindardele țării prin toate ulițele, cântă marșul național, urmată și precedată de o nemăsurată mulțime din toate clasele; pe toate locurile se vedea grupele cele mai frumoase: boieri, preoți, soldați, negustori, meseriași, toți se îmbrățișau unu pe altul, toți strigau, râdeau, plângeau de bucurie, nu era om în tot București care să nu fi luat parte la obșteasca fericire. Și toate acestea se făceau cu cea mai mare liniște, cu cea mai bună înțelegere, nici cea mai mică tulburare, nici cea mai mică înstrăinare nu s-a făcut; proprietatea era sfântă tuturor, toți au arătat că sunt români. Veșnică laudă nației române care și-a săvârșit revoluția cu atâta moderație și într-o unire și frăție nepilduită în istoria popoarelor.

Acum, frați români, cu aceeași înțelepciune, cu același patriotism care ați arătat ieri, la 11 iunie, trebuie să ne purtăm și de acum înainte; nu e destul că am dobândit libertatea, trebuie să ne arătăm și vrednici de dânsa, trebuie să știm a păstra cerescul dar. Ceea ce, dar, trebuie făcut mai înainte, este organizația unei guardii naționale spre păstrarea liniștii și a bunei orânduieli. Tot românul își va vărsa cu bucurie cea mai din urmă picătură de sânge pentru patria sa și nici o putere omenească nu ne va putea răni cerescul dar ce am dobândit. Trăiască România! Trăiască libertatea!”

Ziarul a fost publicat de trei ori pe săptămână până pe data de 11/23 septembrie a aceluiași an, când regimul revoluționar era deja sub presiunea armatelor turcești și în scurt timp mulți dintre liderii revoluționari vor pleca în exil.

_{Foto sus: C. A. Rosetti (© Facebook / Arhivele Naționale ale României)}