„Ciuma antonină” şi războaiele marcomanice afectează provincia romană Dacia
Uneori, monumentele și mormintele aduc în prim-plan, fie prin mențiune scrisă în text, fie prin prezența înmormântărilor multiple, moartea mai multor membri ai aceleiași familii, survenită simultan. Dacă nu este vorba despre decesul mamei și al copilului la naștere și nici de morți violente, atunci aceste descoperiri ne trimit cu gândul la boli virale, transmise în cadrul familiei și al comunității.
Unul dintre evenimentele epidemiologice marcante ale Antichității a fost așa-numita „ciumă antonină”, o epidemie adusă de către trupele din Orient în Europa, care a „bântuit” Imperiul aproximativ două decenii (165-189) și care a ucis, conform surselor, o treime din populația anumitor zone și până la 5.000.000 de oameni în total. Nu se cunoaște natura exactă a bolii, dar cei mai mulți epidemiologi moderni o identifică, după simptomele descrise de surse, cu variola, nu cu ciuma propriu-zisă. Dramatică a fost și suprapunerea epidemiei, marcată de mai multe vârfuri, peste războaiele marcomanice, care au constat în invadarea teritoriilor romane de către o coaliție de triburi germanice, conduse de marcomani și de cvazi. Deoarece armata romană era decimată și de boală, războaiele au durat aproape 15 ani (166-180), multe provincii fiind direct afectate de invazii.
Reconstituire ipotetică a aleii principale dintr-o necropolă romană provincială
Deși este greu de estimat impactul exact al bolii și al războaielor, ele au lăsat, cu siguranță, Imperiul schimbat. Perioada ce a urmat, respectiv sfârșitul secolului al II-lea și începutul secolului al III-lea, a fost cea a dinastiei Severilor, marcată de prosperitate economică și de o înflorire generală a vieții în Imperiul Roman. Cu toate acestea, structurile centrale (de la instituția imperială, până la reprezentanții săi în provincii), armata și societatea, în ansamblu, au cunoscut schimbări în esența lor, deschizând calea evoluției care a culminat în a doua jumătate a secolului al III-lea cu reconstrucția Imperiului în altă formă și pornind de la alte realități.
Reprezentare a unor medici din Dioscorides, De materia medica (manuscris din sec. al VI-lea, cunoscut sub denumirea de Codes Vindobonensis, deoarece este păstrat la Viena), Biblioteca Naţională a Austriei.
Incidente ce țin de războaiele marcomanice sunt atestate și în Dacia; unul dintre ele fiind distrugerea parțială și arderea Sarmizegetusei, capitala provinciei. Chiar dacă nu avem detalii legate de impactul războiului și al epidemiei la nivelul populației Daciei, acestea evident că au existat, atât la nivel fizic, imediat, cât și la nivelul mentalităților personale și colective.
Acest text este un fragment din articolul „Locuitorii Daciei romane" apărut în Historia Special nr. 32, disponibilă la toate punctele de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 25 septembrie - 25 decembrie 2020, dar și în format digital pe platforma paydemic.com
