Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește jpeg

Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește

Prima jum─âtate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru ┼ó─ârile Rom├óne un timp al recuper─ârii. Al recuper─ârii par┼úiale ÔÇô ideologice ┼či na┼úionale, cel pu┼úin ÔÇô a decalajului ce le desp─âr┼úea de Occidentul european. Europa ├«ns─â┼či este ├«ntr-o profund─â efervescen┼ú─â dup─â Revolu┼úia de la 1789, dup─â epopeea napoleonian─â, Restaura┼úie, revolu┼úiile din Grecia (1821), din Belgia ┼či Polonia anului 1830, mi┼čcarea carbonarilor din Italia, toat─â acea fierbere social─â ┼či na┼úional─â, rod al procesului de industrializare ┼či urbanizare, al de┼čtept─ârii con┼čtiin┼úei na┼úionale, culmin├ónd str─âlucitor ┼či tragic cu acel 1848, anul ÔÇ×prim─âverii popoarelorÔÇŁ. Moldova ┼či ┼óara Rom├óneasc─â, rupte de un veac de domina┼úie fanariot─â de o Europ─â din care totu┼či f─âcuser─â parte, ÔÇô ┼či nu doar geografic ÔÇô par s─â se reconecteze, mai ales prin intermediul influen┼úei franceze, la marile av├ónturi ce animau societatea occidental─â.

Prin intermediul ofi┼úerilor ru┼či stabili┼úi aici cu prilejul deselor ocupa┼úii consecutive ├«n urma r─âzboaielor purtate cu Poarta Otoman─â, apoi datorit─â zecilor de tineri boieri trimi┼či la ├«nv─â┼ú─âtur─â, mai cu seam─â la Paris, societatea rom├óneasc─â se las─â ├«nr├óurit─â de civiliza┼úia ┼či limba, dar ┼či de curentele noi de idei ce animau societatea francez─â ├«n primele decenii ale veacului XIX. ÔÇ×Prin zgomotoasa ei mi╚Öcare, burghezia francez─â, de╚Öi mai ├«nt├órziat─â ca sora sa englez─â, [...] s-a impus totu╚Öi ca avangarda ├«ntregii burghezii europene. Parisul deveni centrul revolu╚Ťionar de unde Europa subjugat─â se deprinse a a╚Ötepta semnalul mi╚Öc─ârii de libertateÔÇŁ(╚śtefan Zeletin).

Problema principal─â a societ─â╚Ťii rom├óne╚Öti era ├«ns─â cvasiinexisten╚Ťa purt─âtorilor mesajelor de emancipare ╚Öi modernizare, acei reprezentan╚Ťi ai st─ârii a treia despre care abatele Sieyes spunea la 1789 c─â ÔÇ×nu sunt nimic, dar vor s─â fie totulÔÇŁ, ├«ntr-un cuv├ónt, burghezia. De abia libertatea comer╚Ťului, c├ó╚Ötigat─â ├«n urma p─âcii de la Adrianopole din 1829, apoi dezvoltarea ora╚Öelor ╚Öi a pie╚Ťii interne, precum ╚Öi treptata reintegrare a Principatelor ├«n sistemul economic ╚Öi de civiliza╚Ťie european vor face s─â ├«nmugureasc─â ╚Öi aici germenii capitalismului ╚Öi ai ideilor pe care acesta le aducea cu sine.

Principalii exponen╚Ťi ai noului mod de a g├óndi ╚Öi de a face societatea rom├óneasc─â s─â mearg─â ├«nainte vor fi ├«ns─â tot boierii, mai tineri ╚Öi mai lumina╚Ťi, recruta╚Ťi ├«n general din r├óndul nivelelor mijlocii ╚Öi mici ale acestei clase sociale. Patriotismul, dar ╚Öi interesul lor pragmatic ├«n eficientizarea propriet─â╚Ťilor pe care le aveau sau ale afacerilor pe care voiau s─â le ├«ncerce i-au f─âcut pe mul╚Ťi dintre boierii no╚Ötrii s─â comploteze pentru ├«nl─âturarea unui regim vetust ╚Öi pentru triumful idealurilor Revolu╚Ťiei franceze.ÔÇ×Clasei boierilor i se pot pune ├«n c├órc─â toate p─âcatele acestei lumi. ├Äns─â dou─â constat─âri se impun ├«n mod obiectiv:mai ├«nt├ói c─â, dintr-o ┬źminoritate activ─â┬╗, ie╚Öit─â din s├ónul boierimii, s-au ivit to╚Ťi doctrinarii rena╚Öterii na╚Ťionale, mai to╚Ťi frunta╚Öii revolu╚Ťiei de la 1848 ╚Öi reformatorii de dup─â Unire;apoi, c─â inteligen╚Ťei politice [...]a unui m─ânunchi de mari boieri ├«╚Öi datoreaz─â probabil ╚Ť─ârile rom├óne norocul [...]de a nu fi fost pref─âcute ├«n simple gubernii ale ├«mp─âr─â╚Ťiei ╚ŤarilorÔÇŁ (Neagu Djuvara).

Fra╚Ťii Br─âtianu, Mihail Kog─âlniceanu, Ion Ghica, C.A. Rosetti, fra╚Ťii Gole╚Öti, Vasile Alecsandri sunt doar c├óteva exemple, iar printre ei face figur─â aparte, prin credin╚Ťa ├«n viitorul neamului s─âu, prin intransigen╚Ťa, determinarea ╚Öi d─âruirea sa pentru cauza revolu╚Ťiei, Nicolae B─âlcescu.

Bucure╚Ötii ├«nceputului de veac XIX se ├«nf─â╚Ťi╚Öau privitorului aflat pe una dintre cele ╚Öapte coline ce str─âjuiau ora╚Öul ca o ├«ntindere nesf├ór╚Öit─â de gr─âdini ╚Öi verdea╚Ť─â, c─âsu╚Ťe mici, tipice mediului rural, cu pridvoare ╚Öi acoperi╚Öuri de stuf sau ╚Öindril─â, uli╚Ťe str├ómte ╚Öi ├«ntortocheate, pline de noroi toamna ╚Öi de praf vara, cu zeci de biserici ce-╚Öi i╚Ťeau turlele peste o urbe mereu vie ╚Öi animat─â, plin─â de negustori, c├órciumari, meseria╚Öi ╚Öi hangii rom├óni, greci, evrei, bulgari, albanezi, turci sau nem╚Ťi, o urbe adeseori decimat─â de molimi, inunda╚Ťii, cutremure ╚Öi r─âzboaie, dar ├«ntotdeauna ren─âscut─â din spiritul de supravie╚Ťuire al locuitorilor ei, spirit ce f─âcuse din capitala ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti cel mai important centru urban al sud-estului european, ├«ntre Buda ╚Öi Istanbul.

Primii ani ani lui B─âlcescu

├Äntr-una dintre numeroasele mahalale ale ora╚Öului, cea a Boteanului, aflat─â ├«mprejurul ├«nc─â actualei biserici omonime, se na╚Öte, ├«ntr-o binecuv├óntat─â zi de s─ârb─âtoare ÔÇô Sfin╚Ťii Apostoli Petru ╚Öi Pavel ÔÇô a anului 1819, ├«ntr-o familie de boieri mai degrab─â sc─âp─âta╚Ťi, Nicolae B─âlcescu. Era al patrulea copil al so╚Ťilor Barbu Petrescu ╚Öi Zinca B─âlcescu, precedat fiind de Costache (n─âscut ├«n 1813), Maria (1817), Sevasti┼úa (1818) ╚Öi urmat de Barbu (1824), to╚Ťi adopt├ónd numele de familie al mamei. P─ârin╚Ťii lui B─âlcescu f─âceau parte din mica boierime muntean─â, starea material─â a mamei fiind ├«ns─â superioar─â celei a so╚Ťului, ea st─âp├ónind ├«n 1811 (anul c─âs─âtoriei cu Barbu) jum─âtate din mo╚Öia B─âlce┼čti, pe Topolog, ├«n jude╚Ťul Arge╚Ö, precum ╚Öi 12 pogoane de vie pe Valea Orli╚Ťei, bijuterii ├«n valoare de 5.500 de taleri, ╚Ťigani robi, vite etc. Totu╚Öi, averea familiei B─âlcescu era mai degrab─â modest─â, grevat─â ╚Öi de ni╚Öte datorii nerecuperate de Barbu Petrescu de la contribuabilii pe care-i p─âstorise ├«n calitatea sa de same╚Ö al jude╚Ťului Dolj ├«n anii 1820-1821. ├Än 1825, Barbu moare, l─âs├óndu-╚Öi so╚Ťia cu cinci copii ╚Öi o situa╚Ťie material─â incert─â, cu care b─ât─âioasa Zinca nu se ├«mpac─â deloc ╚Öi pe care ├«ncearc─â timp de peste dou─â decenii s─â o rezolve.

Primii ani de ├«nv─â╚Ť─âtur─â ai micului Nicolae se desf─â╚Öoar─â ├«n cadru familial, sub atenta ├«ndrumare a mamei Zinca, de-abia ├«n 1832, viitorul istoric ╚Öi revolu╚Ťionar devenind elev al Colegiului de la Sf. Sava. ├Änfiin╚Ťat─â ├«n 1694 de c─âtre Constantin Br├óncoveanu, la sugestia unchiului s─âu, stolnicul Constantin Cantacuzino, Academia de la Sf├óntul Sava, g─âzduit─â de chiliile m├ón─âstirii cu acela╚Öi nume, aflat─â pe locul actualei Universit─â╚Ťi bucure╚Ötene, va fi timp de 170 de ani principalul l─âca╚Ö de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt superior din ╚Üara Rom├óneasc─â. Printre profesorii renumi╚Ťi ai acestei institu╚Ťii ├«i putem aminti pe Gheorghe Laz─âr, care, de altfel, introduce ├«nv─â╚Ť─âm├óntul ├«n limba rom├ón─â (p├ón─â ├«n 1821 el se desf─â╚Öura exclusiv ├«n limba greac─â), Ion Heliade-R─âdulescu, Dinicu Golescu, Grigore Alexandrescu etc. Nu mai pu╚Ťin str─âluci╚Ťi vor fi ╚Öi al╚Ťi ├«nv─â╚Ť─âcei ai celebrului colegiu, pe l├óng─â B─âlcescu, aici deslu╚Öind primele taine ale geometriei, gramaticii, istoriei, dreptului, limbii latine sau franceze, fra╚Ťii Br─âtianu, C.A. Rosetti, Christian Tell, Ion Ghica, to╚Ťi viitori tovar─â╚Öi de idei ╚Öi ac╚Ťiune ├«n marile ├«ntreprinderi politice ale veacului:Revolu╚Ťia de la 1848, Unirea de la 1859, Independen╚Ťa din 1877.

ÔÇ×Un b─âiat slab ┼či pirpiriuÔÇŁ care ├«┼či ap─âr─â bucata de halvi┼ú─â

Lui Ion Ghica ├«i datoram de altfel cea mai veche amintire despre B─âlcescu, ÔÇ×un b─âiat slab ╚Öi pirpiriuÔÇŁ, implicat f─âr─â voia sa ├«ntr-un conflict dispropor╚Ťionat cu ÔÇ×GoliatulÔÇŁ ╚Öcolii, un anume Sotea, care de ÔÇ×├«ndat─â ce cump─âra cineva un covrig sau un m─âr, se repezea ca un erete ╚Öi i-l smulgea din m├ón─âÔÇŁ. Dar ├«╚Öi reamintea cu duioas─â nostalgie Ghica, ├«ntr-o scrisoare trimis─â de la Londra prietenului s─âu Vasile Alecsandri, ├«n octombrie 1886, ÔÇ×de ast─â dat─â, ├«ns─â, g─âsise ├«mpotrivire, b─âiatul, de╚Öi tr├óntit la p─âm├ónt, dar nu las─â s─â-i scape halvi╚Ťa;o ap─âr─â din m├óini ╚Öi din picioare, cu din╚Ťii ╚Öi cu unghiileÔÇŁ. Ajutorul pe care Ion Ghica i-l va da lui B─âlcescu ├«n aceast─â copil─âreasc─â ├«mprejurare, sco╚Ť├óndu-l din m├óinile b─ât─âu╚Öului Sotea, va fi ├«nceputul unei frumoase prietenii, niciodat─â alterat─â de divergen╚Ťele de opinii politice dintre cei doi, fapt confirmat ├«n aceea╚Öi epistol─â de Ghica:ÔÇ×├Än tot timpul c├ót a tr─âit Nicu B─âlcescu, am fost ├«n cea mai str├óns─â leg─âtur─â de amici╚Ťie ╚Öi de comunitate de cuget─âri. Am tr─âit mult ├«n acela╚Öi ora╚Ö, la Bucure╚Öti, la Paris ╚Öi la Constantinopol, ╚Öi, c├ónd am fost desp─âr╚Ťi╚Ťi unul de altul, am fost ├«n coresponden╚Ť─â continu─â, ne-am comunicat totdeauna tot ce cugetam, tot ce lucramÔÇŁ. Ceea ce ├«ns─â l-a frapat pe Ion Ghica ├«nc─â de la ├«nceput ╚Öi l-a f─âcut s─â-╚Öi ├«ndrepte aten╚Ťia spre copilul mai mic dec├ót el cu trei ani n-a fost at├ót ├«nd├órjirea cu care se ap─âra B─âlcescu, ci grija cu care b─âiatul de 13 ani ├«╚Öi va reconstitui caietul rupt ╚Öi zdren╚Ťuit ├«n focul luptei:ÔÇ×Foile rupte erau lipite ╚Öi c├órpite fiecare la locul lor, cu o minu╚Ťioas─â ├«ngrijire. Dar ce m-a mirat mai mult a fost s─â v─âz pe unele pagini scrise cu litere majuscule fraze ca acestea:┬źPetru Maior zice... Fotino zice... Din Constantin Capitanul... Dup─â logof. Radu Greceanu...┬╗ Aceasta m-a mirat cu at├ót mai mult c─â p-atunci nu se pomenea ├«n ╚Öcoalele noastre de istorie na╚Ťional─âÔÇŁ.

C├ót de relevante sunt pentru viitorul lui B─âlcescu aceste atitudini surprinse de ochiul ager al lui Ion Ghica! Deslu╚Öim ├«n ele hot─âr├órea ╚Öi intransigen╚Ťa revolu╚Ťionarului de mai t├órziu, dar ╚Öi acribia ╚Öi pasiunea celui care prin a sa Istorie a Rom├ónilor sub Mihai Voievod Viteazulva pune temelia istoriografiei noastre na╚Ťionale moderne.

Foto:ÔÇ×Ob╚Öteasca AdunareÔÇŁ din Bucure┼čti la 1837 (litografie dup─â un desen de Raffet)

3 91 jpg jpeg

Activitatea lui B─âlcescu, folosit─â intens de aparatul de propagand─â comunist

├Än vara anului 1835, B─âlcescu ├«╚Öi ├«ncheie ├«nv─â╚Ť─âtura ├«n cadrul institu╚Ťional oferit de colegiul Sf. Sava, trecerea lui pe b─âncile acestei ╚Öcoli fiind printre altele speculat─â propagandistic un veac ╚Öi ceva mai t├órziu de regimul comunist, care confer─â ├«n 1948 numele s─âu liceului, ├«ncerc├ónd s─â treac─â ├«n uitare memoria unui sf├ónt, c─âzut din motive lesne de ├«n╚Ťeles ├«n dizgra╚Ťia autorit─â╚Ťilor atee de la Bucure╚Öti. ├Än treac─ât fie spus, personalitatea ╚Öi activitatea lui B─âlcescu au fost bine receptate ╚Öi intens folosite de aparatul de propagand─â al regimului instaurat ├«n anii 1944-1947, ├«n Rom├ónia. Destinul s─âu tragic, exilul ╚Öi decesul survenit ├«n condi╚Ťii vitrege, departe de ╚Ťar─â, la v├órsta (hristic─â) de numai 33 de ani, au permis istoricilor de serviciu ai comunismului s─â-l contrapun─â colegilor s─âi de genera╚Ťie, ajun╚Öi ulterior, mini╚Ötrii, prim-mini╚Ötrii, pre╚Öedin╚Ťi de Corpuri Legiuitoare ├«ntr-o Rom├ónie burghezo-mo╚Öiereasc─â, evident blamabil─â.

Omagiul literar cel mai ÔÇ×vibrantÔÇŁ i-a fost adus de c─âtre Camil Petrescu care, ├«ntr-un roman fluviu de aproape 2000 de pagini ÔÇô demn prin dimensiuni de Pe Donul lini╚Ötital lui Solohov ÔÇô ne ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â un B─âlcescu caricatural, singur ├«mpotriva tuturor, tribut evident adus realismului socialist ╚Öi pre╚Ť al unui confort recompensat cu alegerea sa ├«n Academie. Probabil ├«n ultimii ani de via╚Ť─â, maestrul genialelor introspec╚Ťii psihologice Jocul ielelor ╚Öi Suflete tari a vrut s─â experimenteze pe propriu-i spirit celebra aser╚Ťiune care ├«i apar╚Ťine:ÔÇ×C├ót─â luciditate, at├óta dram─âÔÇŁ.

Bulevarde, str─âzi, pie╚Ťe, ba chiar ╚Öi un raion din Bucure╚Öti au fost botezate cu numele revolu╚Ťionarului mort la Palermo. Mai mult chiar ÔÇô onoare suprem─â! ÔÇô cel mai valoros instrument monetar de plat─â al regimului, celebra bancnot─â albastr─â de 100 de lei, purta pe ea chipul lui B─âlcescu, asociind ironic peste timp simbolul relativei bun─âst─âri din anii comunismului cu imaginea unui om pentru care precaritatea financiar─â a vie╚Ťii a fost o constant─â.

Conspiratorul

Urm─âtorii trei ani de dup─â absolvirea colegiului, B─âlcescu ├«i dedic─â ├«mbog─â╚Ťirii cuno╚Ötintelor, ├«n special ├«n domeniul istoriei, filozofiei, limbii franceze etc. Inteligen╚Ťa sa vie ╚Öi o memorie remarcabil─â ├«l ajutau s─â asimileze ╚Öi s─â prelucreze tot ceea ce ├«l interesa, astfel ├«nc├ót, la 20 de ani, citise ÔÇ×tot ce putuse g─âsi, pe ici pe colea, despre istoria noastr─â na╚Ťional─âÔÇŁ (Ion Ghica). Alt contemporan, prieten ╚Öi viitor ministru de Externe al guvernului revolu╚Ťionar de la 1848, Ion Voinescu II, va remarca pe l├óng─â ÔÇ×inteligen╚Ťa ├«ntins─âÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×imagina╚Ťia bogat─âÔÇŁ, o uluitoare capacitate de memorare:ÔÇ×L-am auzit noi ├«n╚Öine, ├«n mai multe r├ónduri, recit├ónd sute de versuri, ca ╚Öi c├ónd ar fi citit ├«ntr-o carteÔÇŁ. Acesta era omul B─âlcescu la aproape 20 de ani. Poate ├«n alte ├«mprejur─âri istorice ar fi devenit un ├«nsemnat savant al ╚Ť─ârii sale, dar ├«mprejur─ârile concrete ale vremii sale l-au ├«ndemnat pe o alt─â cale.

Grijile materiale ale familiei sale, pe care apriga Zinca nu reu╚Öea s─â le dovedeasc─â, dar ╚Öi convingerea c─â trebuie s─â se implice ├«n via╚Ťa social─â a ╚Ť─ârii, ├«l fac pe B─âlcescu s─â solicite la 13 iunie 1838 angajarea ├«n r├óndurile o╚Ötirii ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti, cerere aprobat─â favorabil, astfel ├«nc├ót, la 8 iulie, ├«l g─âsim deja ├«nscris ca iuncher ├«n Escadronul 3 cavalerie. Dincolo de preg─âtirea militar─â inerent─â gradului pe care ├«l avea, B─âlcescu se va implica activ ├«n preg─âtirea ╚Öcolar─â a solda╚Ťilor. Este numit ├«nv─â╚Ť─âtor, al─âturi de al╚Ťi doi fo╚Öti colegi de la Sf. Sava, ├«n aceast─â calitate revenindu-i misiunea de a preda citirea ╚Öi geografia tinerilor o╚Öteni. ├Äns─â pasiunea sa cea mare, istoria neamului rom├ónesc, ├«l va face ca adesea, cel mai adesea, s─â se preocupe de educa╚Ťia patriotic─â a osta╚Öilor, m─ârturie ├«n acest sens st├ónd din nou amintirile lui Ion Ghica:ÔÇ×se ╚Ötia c─â la cazarm─â aduna pe l├óng─â d├ónsul, mai mul╚Ťi sergen╚Ťi ╚Öi solda╚Ťi, c─ârora le povestea despre vitejiile rom├ónilor ├«n luptele cu turcii, cu t─âtarii, cu ungurii ╚Öi cu lehii, de pe vremea lui Mircea, lui Mihai ╚Öi lui ╚śtefanÔÇŁ.

B─âlcescu ├«ns─â nu se mul╚Ťumea doar cu contemplarea nostalgic─â a unui trecut eroic. El va milita ╚Öi va ac╚Ťiona pentru schimbarea unei st─âri de lucruri pe care o considera profund d─âun─âtoare ╚Ť─ârii. A╚Öa se ╚Öi explic─â implicarea sa (├«n 1840) ├«n conjura╚Ťia condus─â de Mitic─â Filipescu, un t├ón─âr boier cu idei liberale, doctor ├«n drept la Paris. Complotul era ├«ndreptat ├«mpotriva domnitorului Alexandru Ghica (1834-1842) ╚Öi ├«╚Öi propunea instituirea republicii, egalitatea tuturor ├«n fa╚Ťa legii, desfiin╚Ťarea cl─âcii ╚Öi rezolvarea problemei agrare prin ├«mpropriet─ârirea ╚Ť─âranilor etc. Al─âturi de B─âlcescu ├«i reg─âsim printre membrii conspira╚Ťiei pe b─ân─â╚Ťeanul Eftimie Murgu ╚Öi pe francezul J.A. Vaillant (ambii profesori la Sf. Sava), dar ╚Öi pe Marin Serghiescu-Na╚Ťionalul, Cezar Bolliac, Constantin Telegescu ╚Öi Dimitrie Macedonschi, unul dintre secundan╚Ťii lui Tudor Vladimirescu din 1821. Odat─â mi╚Öcarea descoperit─â de c─âtre autorit─â╚Ťi, B─âlcescu este trimis dup─â gratii, condamnat la trei ani de ├«nchisoare, dintre care nu a executat dec├ót doi, mai ├«nt├ói ├«n arestul de la Gorgani, apoi la m├ón─âstirea M─ârgineni, ctitorie a stolnicului Constantin Cantacuzino, loc ├«n care ├«╚Öi va altera, din nefericire, ireversibil s─ân─âtatea. ÔÇ×Eu mi-am ├«nceput via╚Ťa intr├ónd ├«n ├«nchisoare pentru revolu╚ŤieÔÇŁ ÔÇôva scrie B─âlcescu mai t├órziu ÔÇô ÔÇ×╚Öi ├«nchisoarea oblig─â, ca ╚Öi noble╚ŤeaÔÇŁ.

Cum se na┼čte societatea ÔÇ×Fr─â╚ŤiaÔÇŁ

Dar B─âlcescu n-avea de g├ónd s─â-╚Öi demonstreze noble╚Ťea revolu╚Ťionar─â doar prin stagiul penintenciar efectuat, g├óndurile ╚Öi ac╚Ťiunile lui ├«ndrept├óndu-se spre organizarea unei mi╚Öc─âri ÔÇô evident secrete ÔÇô capabile s─â preg─âteasc─â viitoarea revolu╚Ťie. Din e╚Öecul comploturilor conduse de Ion C├ómpineanu (1838) ╚Öi Mitic─â Filipescu (1840), B─âlcescu, asemenea celorlal┼úi viitori confra╚Ťi ├«ntr-ale revolu╚Ťiei, tr─âsese concluzia c─â trebuie asigurat─â o c├ót mai temeinic─â conspirativitate a organiz─ârii ╚Öi activit─â╚Ťii asocia╚Ťiei pe care ar fi vrut s─â o ├«nfiin╚Ťeze.

Ideea ÔÇ×Fr─â╚ŤieiÔÇŁ, ca orice idee mare, a venit pe nea╚Öteptate, dar a fost consecin╚Ťa unor intense fr─âm├ónt─âri suflete╚Öti ce-l m─âcinau at├ót pe B─âlcescu, c├ót ╚Öi pe tovar─â╚Öii s─âi. Dac─â n-ar fi existat dorin╚Ťa lui Ion Ghica de a retr─âi timpurile de odinioar─â, de a se confesa vechiului s─âu prieten Vasile Alecsandri, evoc├ónd oameni ╚Öi fapte, multe dintre ele necunoscute, probabil ast─âzi am fi fost lipsi╚Ťi de o bun─â parte a informa╚Ťiilor at├ót de necesare istoricului pentru a deslu╚Öi tainele unor ├«nt├ómpl─âri ╚Öi fenomene ce au marcat profund societatea rom├óneasc─â la mijlocul veacului al XIX-lea. Iat─â cum descrie Ghica, ├«ntr-un stil de suculent─â oralitate, asem─ân─âtor cu cel al lui Ion Creang─â, ├«ntemeierea societ─â╚Ťii ÔÇ×Fr─â╚ŤiaÔÇŁ, cea care a preg─âtit ╚Öi organizat revolu╚Ťia de la 1848 din ╚Üara Rom├óneasc─â:ÔÇ×├Äntr-o noapte, prin culesul viilor, pe c├ónd lumina lunei ├«ncepea a se contopi ├«n razele dimine╚Ťii ╚Öi ajunsesem ├«n dreptul caselor lui Simeon Marcovici, dup─â un mic sfat ├«ntre noi doi, ├«n r─âsp├óntii, ├«n loc s-o lu─âm la deal, pe la Otetele╚Öeanu, s─â ie╚Öim la mine acas─â, [...] ne-am hot─âr├ót [...] s─â ie╚Öim la Mihai-Vod─â, ╚Öi d-acolo s-o lu─âm spre Filaret, s─â ne ducem s─â dejun─âm cu c├óte o pereche de c├órna╚Ťi trandafiri ╚Öi un pahar de must. Ne apropiasem de biserica Sfin╚Ťii Apostoli, c├ónd ├«nt├ólnim ├«n cale pe capitanul Tell, merg├ónd spre cazarma lui de la Mihai-Vod─â;╚Öi ne lu─âm c├óte╚Öitrei pe drum ├«nainte... Cu c├ót ne suiam pe coast─â, cu at├ót vorbirea noastr─â devenea mai aprins─â [...] Ne imputam unul altuia lipsa de patriotism ╚Öi de energie;ne f─âceam r─âspunz─âtori de starea nenorocit─â ╚Öi umilit─â a ╚Ť─ârei, a╚Öa c─â la ├«ntoarcerea noastr─â ├«n vale, [...] jurasem s─â ne consacr─âm patriei cu trupul ╚Öi cu sufletul, ne legasem fra╚Ťi de cruce ╚Öi ca fiecare dintre noi s─â se supuie, cu pericolul vie╚Ťei ╚Öi al averei, la hot─âr├órile celorlal╚Ťi doi;chiar ├«n ziua aceea ne-am adunat de am alc─âtuit statutele ╚Öi regulamentele ÔÇ×Fr─â╚ŤieiÔÇŁ.

4 347 jpg jpeg

Foto: Proclamarea Constitu┼úiei la Bucure┼čti. 1848

Iniţiatorii: Bălcescu, Ghica, Tell

Organizarea ÔÇ×Fr─â╚ŤieiÔÇŁ va respecta principiile masonice ╚Öi se va baza pe etan╚Öeizarea compartimentelor care o constituiau. Existau grupuri de c├óte zece ini╚Ťia╚Ťi, fiecare dintre ei cunosc├óndu-╚Öi doar ╚Öeful direct, ÔÇ×diaconÔÇŁ sau ÔÇ×arhiereuÔÇŁ, nicidecum pe ceilal╚Ťi membri. Ordinele se executau f─âr─â discu╚Ťie, iar secretul era absolut. ÔÇ×Fr─â╚ŤiaÔÇŁ muntean─â a ├«ncercat s─â-╚Öi asigure leg─âturile ╚Öi cu celelalte organiza╚Ťii similare din Moldova sau Transilvania. F─âceau parte din asocia╚Ťie mai ales membri ai boierimii liberale ╚Öi burgheziei, dar ╚Öi mici negustori, ╚Ť─ârani etc.

De o mare importan╚Ť─â pentru succesul ÔÇ×Fr─â╚ŤieiÔÇŁ a fost aderarea ├«n r├óndurile ei a mai multor ofi╚Ťeri ╚Öi func╚Ťionari de stat. ├Än afara celor trei ini╚Ťiatori ÔÇô B─âlcescu, Ghica ╚Öi Tell ÔÇô numele cele mai sonore care se vor ├«nscrie sub deviza societ─â╚Ťii, ÔÇ×Dreptate ╚Öi Fr─â╚ŤieÔÇŁ, vor fi:C.A. Rosetti, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Alexandru Golescu-Negru, Aaron Florian, Daniel Rosenthal etc.

├Än plan social, ÔÇ×Fr─â╚ŤiaÔÇŁ ├«╚Öi propunea rezolvarea chestiunii ╚Ť─âr─âne╚Öti, precum ╚Öi abolirea privilegiilor de clas─â, iar ├«n plan politic, democratizarea societ─â╚Ťii ╚Öi unirea Moldovei cu ╚Üara Rom├óneasc─â, v─âzut─â ca fiind pasul decisiv spre ob╚Ťinerea independen╚Ťei. Aceast─â societate secret─â, n─âscut─â din lungile preumbl─âri ale lui B─âlcescu ╚Öi Ghica pe uli╚Ťele Bucure╚Ötiilor, va fi principala responsabil─â de organizarea, declan╚Öarea ╚Öi succesul ÔÇô e drept, efemer ÔÇô al revolu╚Ťiei de la 1848 din ╚Üara Rom├óneasc─â.

Istoricul:interesul, aproape obsedant, pentru personalitatea lui Mihai Viteazul

├Äntreaga sa via╚Ť─â B─âlcescu a ├«ncercat s─â-╚Öi dubleze ac╚Ťiunea politic─â cu demersul teoretic menit s─â-i justifice op╚Ťiunile, s─â-i conving─â pe compatrio╚Ťi ╚Öi s─â devin─â un ├«ndreptar pentru urma╚Öi. De aceea, nu ├«nt├ómpl─âtor, preocup─ârile sale s-au ├«ndreptat ├«nc─â din adolescen╚Ť─â spre studiul istoriei, convins c─â ÔÇ×O istorie adev─ârat na╚Ťional─â ne lipse╚Öte. Ea zace ├«nc─â subt praful cronicelor ╚Öi documentelor contimporane. [...] To╚Ťi c├ó╚Ťi s-au ├«ndeletnicit ├«n scrierea istoriei nu ne-au dat dec├ót biografia st─âp├ónitorilor. Nimeni nu ne-a reprodus cu acurate╚Ť─â institutiile so╚Ťiale, ideile, sentimentele, obiceiurile, comer╚Ťul ╚Öi cultura intelectual─â a vremilor trecute. C├ót de mare trebuin╚Ť─â, ├«ns─â, am avea de o asemenea istorie!ÔÇŁ. Surprinz─âtor de modern─â viziunea lui B─âlcescu asupra filosofiei istoriei, av├ónd ├«n vedere c─â va mai trebui s─â treac─â ├«nc─â aproape o sut─â de ani p├ón─â c├ónd corifeii ╚Öcolii de la ÔÇ×AnnalesÔÇŁ ÔÇô Marc Bloch, Lucien Febvre, Fernand Braudel ÔÇô vor provoca, ├«n 1929, o adev─ârat─â revolu╚Ťie ├«n istoriografie, miz├ónd ├«n cunoa╚Öterea istoric─â nu at├ót pe via╚Ťa politic─â, c├ót mai ales pe studiul mentalit─â╚Ťilor, fenomenelor sociale ╚Öi culturale, psihologia uman─â, faptele m─ârunte de via╚Ť─â.

Primul studiu istoric publicat de B─âlcescu va fi ÔÇ×Puterea armat─â ╚Öi arta militar─â de la ├«ntemeierea Principatului Valahiei p├ón─â acumÔÇŁ ├«n ÔÇ×Foaia ╚Ötiin╚Ťific─â ╚Öi literar─âÔÇŁ scoas─â la Ia╚Öi de Kog─âlniceanu, Alecsandri ╚Öi Negruzzi, ├«n anul 1844. Aplecarea pentru cunoa╚Öterea ├«n primul r├ónd a istoriei militare a ├«nainta╚Öilor no╚Ötri, B─âlcescu o explic─â prin aceea c─â:ÔÇ×Am preferit a lucra institu╚Ťiile ost─â╚Öe╚Öti ├«naintea oric─âror altora, c─âci aceste institu╚Ťii sunt cele mai minunate ce au avut p─ârin╚Ťii no╚Ötri, [...] ├«nsf├ór╚Öit, c─âci sunt convins c─â ╚Ťeara rom├ónilor de-╚Öi va lua vreodat─â rangul ce i se cuvine ├«ntre popoarele Europei, aceasta o va fi ea datoare mai mult regenera╚Ťiei vechilor ei institu╚Ťii ost─â╚Öe╚ÖtiÔÇŁ.

Pentru B─âlcescu, istoria era vie, str─âmo╚Öii erau modele pentru contemporani, iar contemporanii deveneau, prin intermediul istoriei, martori ai faptelor de vitejie ale ├«nainta╚Öilor. Aceast─â prim─â lucrare ╚Ötiin╚Ťific─â ├«l impune pe B─âlcescu aten╚Ťiei contemporanilor s─âi, George Bari╚Ťiu ╚Öi Ion Heliade-R─âdulescu exprim├ónd opinii extrem de favorabile la adresa autorului, pe care Kog─âlniceanu ├«l considera, un an mai t├órziu, drept singurul istoric muntean ÔÇ×de cele mai frumoase n─âdejdiÔÇŁ. ├Än acela╚Öi an 1845, ├«mpreun─â cu profesorul transilv─ânean August Treboniu Laurian, B─âlceascu reu╚Öe╚Öte s─â ├«nceap─â editarea unui periodic istoric, sugestiv intitulat ÔÇ×Magazin istoric pentru DaciaÔÇŁ. Tirajul era neobi╚Önuit de mare pentru epoca respectiv─â:peste 1.500 de exemplare, ceea ce denota interesul abona╚Ťilor, afla╚Ťi pe ├«ntreg teritoriul locuit de rom├óni. ÔÇ×Av├ónd o difuzare ├«n r├óndul diferitelor categorii sociale, ╚Öi nu numai ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, ci ╚Öi ├«n Moldova ╚Öi Transilvania, ┬źMagazinul istoric pentru Dacia┬╗ a exercitat cu autoritate o influen╚Ť─â care a f─âcut ca el s─â nu fie o simpl─â publica╚Ťie de specialitate, ci o puternic─â arm─â ideologic─âÔÇŁ (Dan Berindei).

├Än ÔÇ×Magazin istoric...ÔÇŁ ├«╚Öi va publica B─âlcescu urm─âtoarele studii istorice dintre care cele mai importante sunt:ÔÇ×Rom├ónii ╚Öi fanario╚ŤiiÔÇŁ, ÔÇ×Puterea armat─â ╚Öi arta militar─â la moldoveni ├«n timpurile m─âririi lorÔÇŁ, ÔÇ×Despre starea so╚Ťial─â a muncitorilor plugari ├«n Principatele Rom├óne ├«n deosebite timpuriÔÇŁ, dar mai cu seam─â ÔÇ×Campania rom├ónilor ├«n contra turcilor de la anul 1595ÔÇŁ, ap─ârut ├«n ianuarie 1847, pe c├ónd autorul se afla la Paris. Aceast─â ultim─â lucrare, ├«nchinat─â b─ât─âliei de la C─âlug─âreni, va fi primul semn publicistic al interesului, aproape obsedant, pe care B─âlcescu ├«l va ar─âta pentru personalitatea lui Mihai Viteazul. ├Än afara activit─â╚Ťii sale revolu╚Ťionare, aproape toate eforturile sale intelectuale, minate, din nefericire, de o s─ân─âtate tot mai ╚Öubred─â, se vor ├«ndrepta ├«nspre finalizarea principalei sale opera:Rom├ónii supt Mihai Voievod Viteazul.

2 126 jpg jpeg

Omul B─âlcescu: povestea de iubire cu Alexandra Florescu

Rememor├ónd via╚Ťa lui B─âlcescu, pare c─â uit─âm, dar doar pentru o clip─â, de faptul c─â vorbim totu╚Öi despre un t├ón─âr care, la ie╚Öirea din ├«nchisoare, avea abia 23 de ani, iar la momentul afirm─ârii sale ca exponent de seam─â al istoriografiei rom├óne╚Öti ├«nc─â nu ├«mplinise 26 de ani. S─â fi fost robit─â inima lui doar de acel patriotism despre care Alecsandri spunea c─â ÔÇ×ocup─â at├óta loc c─â e de mirat cum de se puteau ad─âposti ├«n ea ╚Öi alte sim╚ŤiriÔÇŁ?

Dar cel pu╚Ťin ├«n toamna anului 1843, ├«n sufletul lui B─âlcescu pare s─â-╚Öi fi f─âcut loc ╚Öi altcineva, ├«n afara iubirii lui de ╚Ťar─â ╚Öi de trecutul neamului. E vorba despre Alexandra Florescu, mult mai cunoscut─â sub diminitivul de Luxi╚Ťa, al treilea din cei zece copii ai marelui ag─â Iordache, mai ├«n v├órst─â dec├ót B─âlcescu cu trei ani ╚Öi deja trecut─â printr-o experien╚Ť─â marital─â destul de nefericit─â, dar ├«ncheiat─â rapid, cu parucicul Filip Krijanovski, ofi╚Ťer rus, sta╚Ťionat ├«n Muntenia ├«n perioada ocupa╚Ťiei ╚Ťariste (1829-1834). Poate aura revolu╚Ťionarului proasp─ât ie╚Öit din ├«nchisoare, poate inteligen╚Ťa sclipitoare sau sensibilitatea sa deosebit─â, poate toate la un loc s─â o fi atras pe Luxi╚Ťa spre B─âlcescu, cert e c─â ├«ntre cei doi se va statornici o rela╚Ťie de iubire la ├«nceput, apoi de cald─â prietenie ╚Öi afec╚Ťiune, niciodat─â dezmin╚Ťit─â p├ón─â la nefericitul sf├ór╚Öit al eroului nostru.

Din aceast─â leg─âtur─â se va na╚Öte, la Budapesta, ├«n mai 1848, Bonifaciu Florescu, nerecunoscut de mai snoaba familie a Luxi╚Ťei, dar adoptat de c─âtre propria sa mam─â ├«n 1858. Personajul, prezen╚Ť─â boem─â ╚Öi bizar─â a sf├ór╚Öitului de veac XIX, va preda istoria ╚Öi limba francez─â la Sf. Sava ╚Öi liceul ÔÇ×Mihai ViteazulÔÇŁ, remarc├óndu-se ca poet, jurnalist ╚Öi traduc─âtor. Locuin╚Ťa lui se afla ├«n ÔÇ×Pasajul RomanÔÇŁ, pe locul actualului magazin ÔÇ×MuzicaÔÇŁ de pe Calea Victoriei. C├ót despre Luxi╚Ťa, ea ├«l va ├«nso╚Ťi adeseori pe B─âlcescu ├«n peregrin─ârile sale, ├«i va fi constant ajutor moral ╚Öi uneori material, aduc├ónd o umbr─â de duioas─â ging─â╚Öie feminin─â unei vie╚Ťi tumultuoase ╚Öi chinuite.

ÔÇ×Toat─â persoana lui inspira simpatie ╚Öi dor de ├«mprietenireÔÇŁ

B─âlcescu avea ├«n cel mai ├«nalt grad cultul prieteniei. ├Äi pl─âcea s─â fie ├«nconjurat de prieteni, s─â discute ╚Öi s─â se plimbe cu ei, s─â-i ajute la nevoie. A r─âmas toat─â via╚Ťa legat printr-o cald─â amici╚Ťie de Ion Ghica, chiar dac─â ├«n perioada exilului, dup─â 1848, au mai ap─ârut ├«ntre ei diferite divergen╚Ťe ├«n privin╚Ťa tacticii pe care revolu╚Ťionarii trebuiau s─â o urmeze. Era bun prieten cu Ion Voinescu II, Cezar Bolliac ╚Öi Alexandru Golescu-Negru, dar ╚Öi cu Vasile Alecsandri, Mihail Kog─âlniceanu ╚Öi Costache Negri. De neuitat ├«n memoria participan╚Ťilor au r─âmas ├«nt├ólnirile de la Manjina, mo╚Öia din jude╚Ťul Gala╚Ťi a lui Negri, reuniuni prilejuite de ziua de na╚Ötere (14 mai) sau de cea onomastic─â (21 mai) a proprietarului. Aici, ├«n jurul amfitrionului pe care Eminescu ├«l considera omul animat ÔÇ×de cel mai curat patriotism ╚Öi caracterul cel mai dezinteresatÔÇŁ se adunau tineri patrio╚Ťi moldoveni ╚Öi munteni, dornici s─â discute, s─â se informeze ╚Öi s─â fac─â planuri de viitor pentru neamul rom├ónesc. Mihail Kog─âlniceanu, Ion Ionescu de la Brad, Alexandru Ioan Cuza, Costache Filipescu, Alecu Russo ╚Öi ├«ndeosebi Vasile Alecsandri, iubitul Elenei Negri, sora lui Costache, au legat la Manjina str├ónse prietenii, au elaborat proiecte, au scris poezii (se pare c─â aici a fost conceput─â de c─âtre Russo ╚Öi B─âlcescu, ├«n colaborare, celebra ÔÇ×C├óntare a Rom├ónieiÔÇŁ) etc.

ÔÇ×Dou─â puncte existau[...] pe fa╚Ťa p─âm├óntului, dou─â puncte foarte dep─ârtate ├«n care rom├ónii genera╚Ťiei nou─â ├«ncepur─â a se ├«nt├ólni, unul ├«n Francia la cartierul studen╚Ťilor din Paris, ╚Öi celalalt ├«n Moldova, la Manjina lui Costache NegriÔÇŁ (Vasile Alecsandri). Iar despre B─âlcescu, acela╚Öi autor al Doinelor╚Öi Pastelurilor├«╚Öi aminte╚Öte:ÔÇ×Pe fruntea lui larg─â ╚Öi curat─â se vedeau trec├ónd g├óndiri m─âre╚Ťe;[...] Vorba lui era dulce ╚Öi conving─âtoare, ca graiul multor oameni destina╚Ťi de soart─â a muri ├«n floarea tinere╚Ťei [...]. ├Äntr-un cuv├ónt, toat─â persoana lui inspira simpatie ╚Öi dor de ├«mprietenireÔÇŁ.

B─âlcescu la Paris, ├«ntre Rosetti ┼či Ghica

La ├«nceputul verii anului 1846, B─âlcescu pleac─â spre Paris, cu g├óndul s─â se re├«ntoarc─â dup─â patru luni, termen pentru care, de fapt, ╚Öi solicitase pa╚Öaportul. Ini╚Ťial, c─âl─âtoria sa spre capitala Fran╚Ťei p─ârea s─â aib─â ca scop principal o mai riguroas─â documentare ├«n arhivele pariziene pentru preocuparile sale istorice, dar nu este exclus ca intempestiva plecare s─â aib─â leg─âtur─â cu divergen╚Ťele care m─âcinau comunitatea rom├óneasc─â de la Paris, mai precis ├«ntre Ion Ghica ╚Öi C.A. Rosetti. Cei doi se aflau ÔÇô primul ca pre╚Öedinte, cel─âlalt ca secretar ÔÇô ├«n fruntea ÔÇ×Societ─â╚Ťii studen╚Ťilor rom├óniÔÇŁ din Paris, ├«n fond o organiza╚Ťie revolu╚Ťionar─â ce se preg─âtea pentru importantele evenimente ce urmau s─â vin─â ╚Öi care, ├«n acel moment, p─âreau inevitabile.

Rosetti, care ├«l ├«nt├ómpin─â pe B─âlcescu la grani╚Ťa francez─â ╚Öi ├«ntr-o prima faz─â ├«l ╚Öi g─âzduie╚Öte, era convins c─â revolu╚Ťia trebuie s─â fie una social─â ╚Öi republican─â, dup─â modelul Fran╚Ťei pe care el o vedea ca o adev─ârat─â patrie eliberatoare a tuturor na╚Ťiunilor oprimate. Exaltat ╚Öi adeseori utopic, Rosetti nu-╚Öi poate re╚Ťine entuziasmul la revederea cu B─âlcescu:ÔÇ×El vede Francia ca mine. Francia este libertatea! Fac─â cerul s─â fie a╚Öa! Fac─â ca B─âlcescu s─â fie bun, s─â se uneasc─â cu mine ╚Öi s─â d─âm libertatea rom├ónilorÔÇŁ. ├Äns─â Rosetti va fi dezam─âgit. B─âlcescu, de╚Öi de acord cu el ├«n privin╚Ťa ╚Ťelurilor urm─ârite, era de aceea╚Öi p─ârere cu Ion Ghica ├«n privin╚Ťa mijloacelor ce trebuiau urmate, mult mai realiste dec├ót propunerile lui Rosetti. Ghica, echilibrat ╚Öi diplomat, excesiv de prudent uneori, intuia mai bine modalit─â╚Ťile prin care putea fi instituit ├«n Moldova ╚Öi ╚Üara Rom├óneasc─â un regim liberal, democrat, care s─â duc─â la unirea lor.

Pruden╚Ťa ╚Öi realismul politic ├«l vor ajuta de altfel ulterior s─â ajung─â bei de Samos, prim-ministru ├«n cinci r├ónduri, ministrul Rom├óniei la Londra ╚Öi pre╚Öedinte al Academiei. Rosetti ├«n schimb va r─âm├óne ve╚Önicul revolu╚Ťionar republican, mereu nemul╚Ťumit, de╚Öi va fi ╚Öi el ministru ╚Öi pre╚Öedinte al Adun─ârii Deputa╚Ťilor ├«n clipa declar─ârii independen╚Ťei la 1877, ├«ns─â ├«╚Öi va sf├ór╚Öi via╚Ťa politic─â certat cu prietenul s─âu de-o via╚Ť─â, I.C. Br─âtianu. Sentimental, Rosetti nu se poate st─âp├óni s─â nu noteze ├«n seara zilei ├«n care B─âlcescu se mut─â din apartamentul s─âu ├«n cel al lui Ghica:ÔÇ×Iar am ├«nceput a suferi, dar m─â st─âp├ónesc!ÔÇŁ. ├Än fond, diferen╚Ťele de viziune dintre cele dou─â grup─âri ale studen╚Ťilor rom├óni de la Paris proveneau din preeminen╚Ťa pe care Rosetti o acorda socialului, urmare a francofiliei sale (problemele Fran╚Ťei erau sociale, nu na╚Ťionale), ├«n timp ce Ghica ╚Öi B─âlcescu ├«n╚Ťelegeau c─â, dincolo de rezolvarea unor probleme sociale majore ╚Öi stringente (reforma agrar─â), chestiunile de fond ale ╚Ť─ârilor rom├óne erau de ordin na╚Ťional (unirea ╚Öi independen╚Ťa).

Rosetti: ÔÇ×Nu-mi place s─ân─âtatea B─âlcescului... este un blestem pe noi s─â perdem ce avem mai bunÔÇŁ

Dincolo de aceste divergen╚Ťe trebuie spus c─â rom├ónii de la Paris au ╚Ötiut s─â fac─â o frumoas─â ╚Öi eficient─â propagand─â cauzei lor, ├«ntre╚Ťin├ónd leg─âturi ╚Öi c├ó╚Ötig├ónd sprijinul unor personalit─â╚Ťi de talia lui Lamartine (viitorul ╚Öef al Guvernului provizoriu de la Paris), Jules Michelet, Georges Sand, Edgar Quinet, Adam Mickiewicz etc. Nu pu╚Ťin a contat ╚Öi prezen╚Ťa lui C.A. Rosetti ╚Öi a fra╚Ťilor Br─âtianu ├«n lojile masonice ÔÇ×Ateneul str─âinilorÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×Rose du Parfait SilenceÔÇŁ, ├«ntr-o perioad─â c├ónd influen╚Ťa masoneriei era important─â, la ea ader├ónd printre al╚Ťii ╚Öi Mihail Kog─âlniceanu, Vasile Alecsandri sau Ion Heliade R─âdulescu.

Concluzia comun─â la care se ajunge ├«n cadrul ÔÇ×Societ─â╚Ťii studen╚ŤilorÔÇŁ va fi aceea de a se re├«ntoarce cu to╚Ťii ├«n ╚Ťar─â, ├«n termen de un an pentru ÔÇ×a provoca o mi╚Öcare potrivnic─â protectoratului rus mai ├«nt├ói ╚Öi apoi ├«mpotriva regimului de privilegii nobiliare con╚Ťinut ├«n Regulamentele organiceÔÇŁ. Acestei decizii i se supun ├«n primul r├ónd Ghica ╚Öi Rosetti, care, de╚Öi formal r─âm├ón ├«n func╚Ťiile de╚Ťinute anterior, las─â practic conducerea Societ─â╚Ťii ├«n seama lui Nicolae B─âlcescu ╚Öi a lui Scarlat Varnav, casierul organiza╚Ťiei. Ultimul, de altfel, va face o important─â dona╚Ťie, care va permite achizi╚Ťionarea unui edificiu, ├«n Place de Sorbonne, num─ârul 3, ├«n care se va deschide, pe l├óng─â un cabinet de lectur─â ╚Öi un salon de ├«nt├ólnire pentru rom├ónii aflatori la Paris, Biblioteca Rom├ón─â. Inaugurarea ei, la 1 ianuarie 1847, ├«i va prilejui lui B─âlcescu rostirea unui discurs, adev─ârat manifest politic al genera╚Ťiei pa╚Öoptiste, vibr├ónd de patriotism, vizionar ╚Öi realist ├«n acela╚Öi timp:ÔÇ×╚Üinta noastr─â socotesc c─â nu poate fi alta dec├ót unitatea na╚Ťional─â a rom├ónilor. Unitate mai ├«nt├ói ├«n idei ╚Öi sim╚Ťiminte, care s─â aduc─â apoi cu vremea unitatea politica [...] Rom├ónismul dar e steagul nostru, subt d├ónsul trebuie s─â chem─âm pe to╚Ťi rom├óniiÔÇŁ.

Din nefericire, starea s─ân─ât─â╚Ťii lui B─âlcescu ├«ncepe s─â se ├«nr─âut─â╚Ťeasc─â vizibil, prilej pentru Rosetti de a-i scrie ├«ngrijorat lui Ion Ghica:ÔÇ×Nu-mi place s─ân─âtatea B─âlcescului [...] Bani nu are, distrac╚Ťii nu are ╚Öi sunt ├«ngrijat foarte pentru d├ónsul [ÔÇŽ] m─â tem ├«ndoit de d├ónsul fiindc─â este un blestem pe noi s─â perdem ce avem mai bunÔÇŁ. ├Äntre februarie ╚Öi mai 1847, B─âlcescu ├«ntreprinde o c─âl─âtorie ├«n Italia, a c─ârei clim─â era considerat─â ÔÇô fals, de altminteri ÔÇô mult mai propice trat─ârii ftiziei de care suferea. Aici o va re├«nt├ólni pe Luxi╚Ťa Florescu, dar mai ales pe vechii s─âi prieteni Alecsandri ╚Öi Elena Negri, afla╚Ťi la Palermo, locul blestemat al ultimei escale din via╚Ťa lui B─âlcescu, peste ╚Öase ani. Vor fi c├óteva s─âpt─âm├óni de fericire, evocate cu nostalgie de Alecsandri mai t├órziu, ultimele zile fericite pentru Elena Negri ce se va stinge ├«n bratele iubitului ei, c├óteva s─âpt─âm├óni mai t├órziu, pe drumul ├«ntoarcerii spre ╚Ťar─â, chiar la intrarea ├«n Bosfor. Vor r─âm├óne ├«ns─â ├«n urma ei, ca s-o nemureasc─â, versurile neconsolatului poet:ÔÇ×Tu care e╚Öti pierdut─â ├«n neagra ve╚Önicie/Stea dulce ╚Öi iubit─â a sufletului meu/╚śi care-odinioar─â luceai at├ót de vie/Pe c├ónd eram ├«n lume tu singur─â ╚Öi euÔÇŁ.

Ultimele luni ale anului 1847 sunt dominate la Paris de o nelini╚Ötitoare stare prerevolu╚Ťionar─â ÔÇô de la Lenin citire! ÔÇô marcat─â de campania ÔÇ×banchetelorÔÇŁ ╚Öi de ├«nfl─âc─âratele cursuri ╚Ťinute de Michelet ╚Öi Quinet, la care sute de studen╚Ťi scandeaz─â ÔÇ×Vive la Republique!ÔÇŁ. Pe 23 februarie 1848 au loc manifesta╚Ťii de strad─â ├«mpotriva premierului Guizot ╚Öi a regelui Ludovic-Filip. Se trage ╚Öi cad mor╚Ťi, a doua zi regele abdic─â ╚Öi p─âr─âse╚Öte Fran╚Ťa. Se formeaz─â un Guvern provizoriu ├«n frunte cu poetul Alphonse de Lamartine, care proclam─â republica. B─âlcescu, entuziasmat, se afl─â ├«n primele r├ónduri ale insurgen╚Ťilor, iar Biblioteca rom├ón─â este transformat─â ├«n punct de prim ajutor pentru r─âni╚Ťi. ÔÇ×Afl─â c─â na╚Ťia cea mare s-a ridicat ╚Öi c─â libertatea lumii s-a m├óntuit. Minunata Revolu┼úie [...] va schimba fa╚Ťa lumei. Regele a fugit. Republica e proclamat─â de to╚ŤiÔÇŁ, ├«i va scrie B─âlcescu lui Alecsandri, ad─âug├ónd ca semn al particip─ârii sale la evenimente o bucat─â din catifeaua ce ├«nve╚Öm├óntase tronul monarhului alungat. O lun─â mai t├órziu, ├«nso╚Ťit de Alexandru Golescu-Negru, B─âlcescu p─âr─âse╚Öte Parisul pentru a reveni ├«n ╚Ťar─â ╚Öi a declan╚Öa revolu╚Ťia.

Revolu╚Ťionarul B─âlcescu

ÔÇ×Adev─ârul este c─â, ├«ncep├ónd din 1848, Europa ajunge din urm─â Fran╚Ťa ╚Öi ├«n multe privin╚Ťe o ╚Öi dep─â╚Öe╚Öte. P├ón─â acum, Fran╚Ťa tr─âgea dup─â sine continentul;de acum ├«ncolo, de cele mai multe ori, Fran╚Ťa nu va r─âspunde la chem─ârile Europei. Ceea ce, de altfel, nu se ├«nt├ómpla ├«nc─â ├«n 1848, c├ónd mi╚Öcarea francez─â se desf─â╚Öoar─â concomitent cu agita╚Ťiile europeneÔÇŁ (Jacques Madaule). Nimic mai adev─ârat:Fran╚Ťa d─â ├«n 1848 semnalul, dar condi╚Ťiile pentru izbucnirea revolu╚Ťiei erau ├«ntrunite ├«n aproape ├«ntreaga Europ─â. Din varii cauze care ╚Ťin de tradi╚Ťii, dezvoltare economic─â, bun─âstare social─â sau eficien╚Ťa aparatului represiv, doar ╚Ť─ârile scandinave, Marea Britanie, peninsula Iberica ╚Öi imperiul ╚Ťarist se sustrag acestui uria╚Ö val revolu╚Ťionar. ├Än rest, de la Paris la Pesta ╚Öi de la Milano p├ón─â la Praga sau Berlin, revolta╚Ťii destructureaz─â sistemul de putere instituit de Congresul de la Viena din 1815. Aspira╚Ťiile populare sunt, de la caz la caz, politice (democratizarea vie╚Ťii publice prin alegerea unor adun─âri legislative ├«n fa╚Ťa c─ârora monarhul s─â fie responsabil), sociale (rezolvarea regimului propriet─â╚Ťii agrare ╚Öi a situa╚Ťiei ╚Ť─âr─ânimii) sau na╚Ťionale, mai cu seama ├«n zonele dominate de Imperiul Habsburgic (Ungaria, Croa╚Ťia, Cehia, Italia).

├Än acest context, Ia╚Öii ╚Öi Bucure╚Ötii sunt cele mai ├«naintate avanposturi r─âs─âritene ale revolu╚Ťiei europene, ceea ce face ca, pentru prima dat─â ├«n istoria noastr─â modern─â, ╚Ť─ârile rom├óne s─â fie sincrone cu evolu╚Ťiile de pe b─âtr├ónul continent. De╚Öi unitare ├«n timp, mi╚Öc─ârile revolu╚Ťionare din Moldova, ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi Transilvania au avut ╚Öi tr─âs─âturile lor distincte, urmare a evolu╚Ťiei istorice ╚Öi a condi╚Ťiilor momentane de manifestare a spiritului revolu╚Ťionar:ÔÇ×├«n Moldova, practic, totul s-a desf─â╚Öurat ├«n trei zile (27-29 martie st.v.);├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, revolu╚Ťionarii au izbutit s─â se men╚Ťin─â la putere trei luni (11 iunie-13 septembrie), iar problema capital─â a fost rezolvarea chestiunii agrare;├«n Transilvania, revolu╚Ťia s-a prelungit p├ón─â ├«n 1849, iar socialul a cedat ├«n ├«nt├óietate na╚ŤionaluluiÔÇŁ (Florin Constantiniu).

Iunie, luna Revolu┼úiei: ÔÇ×mul╚Ťimea, la semnalul dat prin tragerea clopotului de la Mitropolie, ├«ncepe a se adunaÔÇŁ

Dup─â sosirea revolu╚Ťionarilor de la Paris, de unde primiser─â vagi promisiuni de sprijin din partea Guvernului provizoriu, preg─âtirile ├«n vederea declan╚Ö─ârii ac╚Ťiunii intr─â ├«n linie dreapt─â. Pe 9 aprilie are loc o ├«nt├ólnire ├«n casa lui C.A. Rosetti pentru a se stabili data de ├«ncepere a revolu╚Ťiei. O lun─â mai t├órziu, pe 10 mai, se constituie un Comitet revolu╚Ťionar, compus, printre al╚Ťii, din Ion Heliade R─âdulescu, Cezar Bolliac, Ion ╚Öi Dumitru Br─âtianu, Ion Ghica, C.A. Rosetti ╚Öi, bine├«n╚Ťeles, Nicolae B─âlcescu. Totodat─â se stabile╚Öte ca pe 10 iunie s─â porneasc─â mi╚Öcarea revolu╚Ťionar─â, ini╚Ťial la Islaz, ├«n jude╚Ťul Romana╚Ťi, ale c─ârui autorit─â╚Ťi erau favorabile revolu╚Ťiei, ╚Öi la Bucure╚Öti. Pe 9 iunie izbucne╚Öte revolu╚Ťia la Islaz, acolo unde se cite╚Öte o proclama╚Ťie ├«n 22 de puncte (de fapt, viitoarea Constitu╚Ťie), redactat─â ca fond de Nicolae B─âlcescu, dar ├«mbr─âc├ónd formele grandilocvente ╚Öi mistice ale stilului lui Heliade R─âdulescu.

Deviza proclama╚Ťiei, ÔÇ×Respect c─âtre proprietate. Respect c─âtre persoaneÔÇŁ, era tot contribu╚Ťia personal─â a lui Heliade R─âdulescu, dornic s─â ├«mpr─â╚Ötie temerile boierilor privitoare la soarta mo╚Öiilor lor. Cele mai importante puncte ale programului revolu╚Ťionar erau:autonomia administrativ─â, adoptarea unei noi constitu╚Ťii, egalitatea drepturilor politice, desfiin╚Ťarea robiei, Adunare ob╚Öteasc─â reprezentativ─â, responsabilitatea mini╚Ötrilor, garda na╚Ťional─â ╚Öi mai cu seam─â punctul 13:emanciparea ╚Öi ├«mpropriet─ârirea cl─âca╚Öilor prin desp─âgubire.

La Bucure╚Öti declan╚Öarea revolu╚Ťiei este am├ónat─â de un atentat neizbutit la via╚Ťa domnitorului Gheorghe Bibescu, urmat de arest─ârile de rigoare. Totu╚Öi, pe 10 iunie, la ├«ntrunirea ╚Ťinut─â ├«n casa transilv─âneanului Axente Sever (viitor tribun al lui Avram Iancu) din mahalaua Dobroteasa se ia decizia dezl─ân╚Ťuirii revolu╚Ťiei a doua zi, la ora 16.00. ├Äntr-adev─âr, pe 11 iunie, ÔÇ×mul╚Ťimea, la semnalul dat prin tragerea clopotului de la Mitropolie, ├«ncepe a se aduna;apar steaguri, cocarde ╚Öi e╚Öarfe tricolore;p─âl─âriile se ├«mpodobesc cu penaje tricolore;├«n aclama╚Ťii ╚Öi urale to╚Ťi se ├«ndreapt─â spre palatÔÇŁ. Acum se v─âd, de fapt, roadele muncii tenace a ÔÇ×Fr─â╚ŤieiÔÇŁ, de atragere a unor p─âturi c├ót mai largi bucure╚Ötene, ├«n special mici negustori ╚Öi meseria╚Öi (t─âb─âcari, m─âcelari etc.) care dau consisten╚Ť─â demersului revolu╚Ťionar. Sub presiunea mul╚Ťimii, Bibescu semneaz─â noua constitu╚Ťie, dar apoi se solidarizeaz─â cu pozi╚Ťia Rusiei, al c─ârei consul la Bucure╚Öti, Kotzebue, p─âr─âse╚Öte capitala ├«n semn de protest ╚Öi se refugiaz─â la Bra╚Öov.

Puterea este preluat─â de ÔÇ×Guvernul vremelnicescÔÇŁ (provizoriu, n.n), prezidat de c─âtre mitropolitul Neofit (garan╚Ťie a stabilit─â╚Ťii ╚Öi a lini╚Ötirii elementelor conservatoare), cu Nicolae B─âlcescu la Externe (├«nlocuit ulterior de Ioan Voinescu II), Heliade R─âdulescu la Culte, Nicolae Golescu la Interne, Ion C├ómpineanu la Justi╚Ťie, colonelul Ioan Odobescu la R─âzboi etc. Urm├ónd modelul francez, vor fi numi╚Ťi secretari ai guvernului Nicolae B─âlcescu, C.A. Rosetti, I.C. Bratianu ╚Öi A.G. Golescu, de fapt elementele cele mai tinere, dar ╚Öi cele mai radicale ale revolu╚Ťiei. B─âlcescu va fi ├«ns─ârcinat printre altele cu organizarea propagandei revolu╚Ťionare ├«n ╚Ťar─â, ac╚Ťiune pentru care el adopt─â o m─âsur─â inspirat─â din experien╚Ťa Revolu╚Ťiei de la 1789, dar aplicat─â ╚Öi de Guvernul provizoriu de la Paris ├«n 1848, anume instituirea comisarilor de propagand─â, un fel de reprezentan╚Ťi extraordinari ai guvernului ├«n teritoriu.

Nerespectarea punctului 13 al Proclama╚Ťiei, una din cauzele e╚Öecului revolu╚Ťiei muntene

├Änc─â de la ├«nceput au fost vizibile dou─â tendin╚Ťe ├«n s├ónul Guvernului provizoriu:una radical─â, format─â din B─âlcescu, fra╚Ťii Br─âtianu, Al.G. Golescu-Negru, C.A. Rosetti, ╚Öi cealalt─â, moderat─â ╚Öi majoritar─â, c─âreia i se raliaser─â Ion Ghica, Christian Tell, Ion C├ómpineanu, fra╚Ťii Nicolae ╚Öi ╚śtefan Golescu etc. Deasupra tuturor, ├«nve╚Öm├óntat ├«n mantia sa alb─â cu cruce, oficia Ion Heliade-R─âdulescu, ╚Öeful de factoal Guvernului, recunoscut de to╚Ťi pentru activitatea sa cultural─â, experien╚Ťa ╚Öi valoarea intelectual─â, dar dep─â╚Öit evident de importan╚Ťa func╚Ťiei sale. B─âlcescu nu se va sfii, de altfel, s─â-l critice ÔÇô e drept, mai mult ├«n coresponden╚Ťa privat─â, pentru a nu impieta asupra unit─â╚Ťii revolu╚Ťionare ÔÇô pe Heliade-R─âdulescu pentru atitudinea sa din timpul revolu╚Ťiei:ÔÇ×Eliad s-a speriat a╚Öa de mult de turci, c├ót a mers p├ón─â s─â roage pe secretarul lui Suleiman pa╚Öa, ce venise la Bucure╚Öti, ca s─â-╚Öi fac─â poman─â s─â nu-l lege ╚Öi s─â nu-l trimit─â la Constantinopol, c-are copii s─ârmani s.c.l.ÔÇŁ

Pe fond, dou─â erau chestiunile principale care desp─âr╚Ťeau cele dou─â grup─âri:una de ordin intern, ├«mpropriet─ârirea ╚Ť─âranilor, cealalt─â de natur─â extern─â, atitudinea ce trebuia adoptat─â fa╚Ť─â de Rusia ╚Öi de Imperiul Otoman. Pentru B─âlcescu ├«ndeosebi, aplicarea imediat─â a punctului 13 de la Islaz reprezenta o necesitate absolut─â, at├ót din punct de vedere moral, c├ót ╚Öi din punctul de vedere al tacticii revolu╚Ťionare de a atrage marea mas─â a ╚Ť─âranilor de partea revolu╚Ťiei. ├Än ÔÇ×Popolul suveranÔÇŁ, organul de pres─â al Guvernului provizoriu, B─âlcescu va combate ├«n termeni duri opozi╚Ťia proprietarilor de mo╚Öii de a recunoa╚Öte ╚Ť─âranilor vreun drept asupra p─âm├óntului, ÔÇ×c─âci dac─â voi a╚Ťi contribuit cu p─âm├ónturile voastre ╚Öi noi am contribuit cu bra╚Ťele noastre, contribuire care este o proprietate tot at├ót de legitim─â, tot a╚Öa de sacr─â ca ╚Öi propriet─â╚Ťile voastreÔÇŁ.

La insisten╚Ťele lui B─âlcescu, guvernul va accepta, cam ├á contre coeur, s─â ├«nfiin╚Ťeze o comisie pentru proprietate alc─âtuit─â din 17 reprezentan╚Ťi ai proprietarilor ╚Öi 17 ai ╚Ť─âranilor, menit─â s─â rezolve problema agrar─â. Discu╚Ťiile ├«n cadrul comisiei au fost deosebit de aprinse ╚Öi, dup─â nou─â ╚Öedin╚Ťe, Heliade o desfiin╚Ťeaz─â l─âs├ónd sarcina rezolv─ârii acestei chestiuni unei viitoare ÔÇ×Adun─ârii ob╚Öte╚ÖtiÔÇŁ, ce avea s─â fie aleas─â ╚Öi care evident nu s-a ├«ntrunit niciodat─â. De-abia ├«n 1864, ├«n timpul lui Cuza, acest deziderat va fi, par╚Ťial, rezolvat. Nerespectarea punctului 13 al Proclama╚Ťiei se ├«nscrie f─âr─â ├«ndoial─â, ├«ntr-una din cauzele e╚Öecului revolu╚Ťiei muntene:ÔÇ×Dar ├«n Principatele rom├óne nu exista la 1848 nici o armat─â proletar─â (muncitoreasc─â, n.n.) revolu╚Ťionar─â [...] ├Än lipsa unei asemenea armate, grupul revolu╚Ťionarilor rom├óni s-a adresat ╚Ť─âr─ânimii.[...] Dec├ót, ╚Ť─âranii sunt o mas─â haotic─â ╚Öi au nevoie ├«n mi╚Öcarea lor revolu╚Ťionar─â de o for╚Ť─â central─â care s─â-i conduc─â [...] Lipsa acestei for╚Ťe[ÔÇŽ] centrale l─âmure╚Öte ├«ndestul de ce ajutorul ╚Ť─âr─ânimii, care era gata s─â sprijine la 1848 mi╚Öcarea revolu╚Ťionarilor no╚Ötri, a r─âmas f─âr─â efectÔÇŁ (╚śtefan Zeletin).

├Än septembrie 1848, trupele otomane intr─â ├«n Bucure┼čti

Con╚Ötient de necesitatea ralierii la revolu╚Ťie a diferitelor categorii sociale, B─âlcescu se zbate mult, public─â, propune m─âsuri radicale ├«n cadrul guvernului, ╚Ťine discursuri, e neobosit. Sus╚Ťine adoptarea unor m─âsuri energice ├«mpotriva adversarilor revolu╚Ťiei, ÔÇ×cu tonalit─â╚Ťi amintind de iacobini ╚Öi vestind pe bol╚ÖeviciÔÇŁ, ca s─â folosim inspirata sintagma a lui Florin Constantiniu:ÔÇ×Acum avem mijloc de a ne sc─âpa de to╚Ťi reac╚Ťionarii. Trebuie ca judecata s─â fie foarte expeditiv─â [...]. ├Än ├«mprejur─ârile grele ╚Öi extraordinare, trebuie m─âsuri extraordinare. Nu face╚Ťi poezii ╚Öi sentimentalism, ci dreptate stra╚Önic─âÔÇŁ.

M─âsurile radicale preconizate de B─âlcescu, ne├«mp─ârt─â╚Öite de majoritatea moderat─â a Guvernului revolu╚Ťionar, nu f─âceau ├«ns─â dec├ót s─â alimenteze temerile Rusiei, care nu privea cu ochi buni existen╚Ťa acestui focar de turbulen╚Ťe la hotarele sale. Ion Ghica, Heliade-R─âdulescu, Christian Tell ╚Öi ceilal╚Ťi considerau, pe bun─â dreptate, c─â o atitudine moderat─â le va aduce sprijinul Por╚Ťii, care ├«ntr-o prim─â faz─â, prin Suleiman Pa╚Öa, recunoa╚Öte Guvernul Provizoriu, ca s─â fac─â fa╚Ť─â presiunilor ruse╚Öti de ├«n─âbu╚Öire prin for╚Ť─â a revolu╚Ťiei. ÔÇ×Din nefericire pentru ei, Poarta nu era ├«n m─âsur─â s─â ignore injonc╚Ťiunile Rusiei, hot─âr─ât─â s─â nu tolereze, la frontierele ei, un focar revolu╚ŤionarÔÇŁ (Florin Constantiniu).

Amestecul ╚Ťarist, v─âzut ca principal─â primejdie la adresa autonomiei ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti, mai degrab─â dec├ót formala suzeranitate turceasc─â, provoac─â reac╚Ťia popular─â, bucure╚Ötenii arz├ónd ├«n public, pe 6 septembrie 1848, ├«n dealul Mitropoliei, Regulamentul Organic impus ╚Ť─ârii ├«n 1834 de c─âtre Pavel Kiseleff. O s─âpt─âm├ón─â mai t├órziu intr─â ├«n Bucure╚Öti trupele otomane conduse de Fuad-Pa╚Öa (├«nlocuitorul lui Suleiman-Pa╚Öa, considerat prea favorabil Guvernului provizoriu) ╚Öi ocup─â capitala arest├óndu-i pe principalii capi ai revolu╚Ťiei. Onoarea armatei rom├óne este sp─âlat─â de ÔÇ×baia de s├óngeÔÇŁ din Dealul Spirii, acolo unde o ÔÇ×roat─âÔÇŁ de pompieri condus─â de c─âpitanul Z─âg─ânescu ╚Ťine piept timp de trei ore unui deta╚Öament turc condus de Kerim-Pa╚Öa. Pe 25 septembrie 1848, ÔÇ×Vestitorul rom├ónescÔÇŁ public─â decretul de exilare a 22 de lideri revolu╚Ťionari, printre care Nicolae B─âlcescu, Heliade-R─âdulescu, C.A. Rosetti, fra╚Ťii Br─âtianu etc. Ultimii se vor ├«ntoarce din pribegie ├«n iulie 1857, B─âlcescu niciodat─â. Revolu╚Ťia se sf├ór╚Öise.

În exil

Amar─â va fi p├óinea exilului pentru B─âlcescu, dezam─âgit, bolnav ╚Öi lipsit de mijloacele materiale necesare existen╚Ťei. Aresta╚Ťi de turci, B─âlcescu ╚Öi ceilal╚Ťi frunta╚Öi revolu╚Ťionari vor fi ├«mbarca╚Ťi pe un vas al unei companii austriece, dar escorta╚Ťi de un ofi╚Ťer turc ╚Öi ╚Öase solda╚Ťi. C─âl─âtoria pe Dun─âre, dup─â escalele de la Rusciuk ╚Öi Vidin, se va dovedi norocoas─â, la Or╚Öova, ├«n schimbul unui bac╚Öis, nu foarte consistent, ei fiind elibera╚Ťi pe teritoriul austriac. De aici, ├«mpreun─â cu Cezar Bolliac ╚Öi Dimitrie Bolintineanu, B─âlcescu se ├«ndreapt─â spre Sibiu, pentru a vedea care este situa╚Ťia revolu╚Ťiei rom├óne din Transilvania ╚Öi Banat, apoi ├«n decembrie 1848 ├«l g─âsim la Belgrad, pentru ca dup─â dou─â luni s─â ajung─â la Constantinopol, al─âturi de bunul s─âu prieten, Ion Ghica.

Militeaz─â pentru organizarea unitar─â a ├«ntregii emigra╚Ťii revolu╚Ťionare rom├óne╚Öti, propun├óndu-l ca ╚Öef unic al acesteia pe Costache Negri, ÔÇ×singurul moldovean ce este mai mult cunoscut ├«n ambele ╚Ť─âri ╚Öi ╚Öi-a atras mai multe simpatiiÔÇŁ. Aceast─â propunere probabil avea ╚Öi avantajul de a oferi ca lider al revolu╚Ťionarilor exila╚Ťi o personalitate necontroversat─â ╚Öi neimplicat─â ├«n diferendele ce ├«nc─â ├«l desp─âr╚Ťeau pe B─âlcescu de fo╚Ötii s─âi tovar─â╚Öi din Guvernul provizoriu. Victoriile pe care le ob╚Ťineau armatele revolu╚Ťionare maghiare ale generalului Bem ├«mpotriva austriecilor fac ├«ns─â ca ├«n sufletul lui B─âlcescu s─â renasc─â speran╚Ťa izb├ónzii. De data asta, el lega reizbucnirea revolu╚Ťiei ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â de o eventual─â ├«n╚Ťelegere rom├óno-maghiar─â, urmat─â de cobor├órea revolu╚Ťionarilor transilv─âneni ├«n frunte cu Avram Iancu la sud de Carpa╚Ťi. Ne├«n╚Ťelegerile majore dintre Kossuth, liderul revolu╚Ťiei maghiare, care nu voia s─â acorde rom├ónilor din Ardeal dec├ót drepturi sociale, nu ╚Öi na╚Ťionale, ╚Öi frunta╚Öii revolu╚Ťionari transilv─âneni au f─âcut ca ÔÇ×Proiectul de pacificareÔÇŁ, negociat de B─âlcescu, Bolliac ╚Öi Kossuth, s─â nu poat─â fi semnat dec├ót la 2 iulie 1849, mult prea t├órziu pentru a mai putea evita ├«nfr├óngerea armatei ungare ├«n fa╚Ťa celei ╚Ťariste, chemat─â ├«n ajutor de ├«mp─âratul Austriei, Francisc-Iosif, la ╚śiria pe 1 august 1849.

Odat─â stins ╚Öi acest lic─âr de speran╚Ť─â, B─âlcescu pleac─â spre Paris, unde, dup─â multe peripe╚Ťii, ajunge pe 16 octombrie. De acum ├«ncolo el ├«╚Öi va dedica eforturile, din ce ├«n ce mai ├«mpu╚Ťinate de boal─â, organiz─ârii emigra╚Ťiei rom├óne ╚Öi c├ó╚Ötig─ârii sprijinului marilor puteri, ├«ndeosebi ale Fran╚Ťei ╚Öi Angliei, pentru cauza rom├óneasc─â. Pe 17 ianuarie 1850, el este primit la Londra chiar de c─âtre ilustrul Palmerston, prim-ministrul britanic, c─âruia ├«i remite un memoriu privitor la situa╚Ťia ╚Ü─ârilor Rom├óne ╚Öi de la care ob╚Ťine vagi promisiuni privitoare la ├«ncetarea ocupa╚Ťiei turce╚Öti ├«n Principate. Este preocupat ├«n acela╚Öi timp de ├«nf─âptuirea unei solidarit─â╚Ťi revolu╚Ťionare cu liderii emigra╚Ťiilor polonez─â ╚Öi ungar─â, dar doar pe baza egalit─â╚Ťii depline ├«n drepturi:ÔÇ×Principiul nostru politic este simplu:respect, recunoa╚Ötere, egalitate ╚Öi solidaritate a na╚Ťionalit─â╚ŤilorÔÇŁ.

Disensiunile din r├óndul revolu╚Ťionarilor rom├óni de la Paris, ╚Öi nu numai, lovitura de stat a lui Napoleon Bonaparte din 2 decembrie 1851, ce p─ârea s─â pun─â cap─ât n─âdejdiilor ├«n sprijinul Fran╚Ťei pentru o nou─â revolu╚Ťie, dar mai cu seam─â starea tot mai precar─â a s─ân─ât─â╚Ťii sale ├«l fac pe B─âlcescu s─â-╚Öi consacre pu╚Ťinul timp ce-l mai avea de tr─âit finaliz─ârii principalei sale opere istorice, monografia ├«nchinat─â lui Mihai Viteazul.

Românii supt Mihai-Voievod Viteazul

Fascina╚Ťia pe care personalitatea Viteazului a exercitat-o asupra lui B─âlcescu este, evident, legat─â de actul major de la 1600, unirea tuturor rom├ónilor sub acela╚Öi sceptru, ├«ntreprindere istoric─â care s-a constituit ├«n ├«ndemn ╚Öi simbol pentru genera╚Ťiile viitoare. Era logic ca istoricul ╚Öi omul politic B─âlcescu, cel care considera unitatea na╚Ťional─â drept ╚Ťinta principal─â a genera╚Ťiei sale, s─â se aplece asupra vie╚Ťii primului f─âuritor al acestei unit─â╚Ťi. Probabil c─â el a ├«nceput s─â reflecteze la monografia ├«nchinat─â lui Mihai Viteazul ├«nc─â de pe vremea cercet─ârilor ├«ntreprinse pentru primul s─âu studiu, ÔÇ×Puterea armat─â ╚Öi arta militar─â de la ├«ntemeierea principatului Valahiei ╚Öi p├ón─â acumÔÇŁ, urmat de ÔÇ×Campania rom├ónilor din 1595ÔÇŁ.

Prima men╚Ťiune sigur─â despre opera care ne intereseaz─â se g─âse╚Öte ├«ntr-o scrisoare trimis─â lui Vasile Alecsandri la 1 octombrie 1847 de la Paris:ÔÇ×Deocamdat─â adun aci din biblioteci, documente istorice ce se g─âsesc.Voi s─â lucrez o scriere ├«ntins─â, o poem─â istoric─â asupra lui Mihai Vv. Viteazul. [...] Ideia lucr─ârii ce voi s─â fac m─â hr─âne╚Öte acum ╚Öi ├«mi d─â via╚Ť─âÔÇŁ. Revolu╚Ťia ╚Öi evenimentele ce i-au urmat l-au ├«ndep─ârtat pe B─âlcescu de realizarea proiectului s─âu. De-abia din februarie 1850 el ├«ncepe s─â se preocupe de continuarea lucr─ârii. ÔÇ×Voi s─â sf├ór╚Öesc o scriere a lui Mihai Viteazul ╚Öi s─â pui piatra de temelie a unit─â╚Ťii na╚ŤionaleÔÇŁ, ├«i va scrie el lui Ion Ghica. ├Än ciuda bolii care-i m─âcin─â organismul sl─âbit, B─âlcescu se dedic─â trup ╚Öi suflet finaliz─ârii lucr─ârii sale de c─âp─ât├ói, adev─ârat testament na╚Ťional pe care dorea s─â-l lase poporului s─âu. O cheam─â ├«n ajutor pe Maria Cantacuzino, o distins─â ╚Öi remarcabil─â intelectual─â, prietena sa ╚Öi a lui Vasile Alecsandri, c─âreia ├«i dicteaz─â textul lucr─ârii. ÔÇ×L-am g─âsit ├«ntr-o stare a s─ân─ât─â╚Ťii care nu las─â nicio n─âdejde de vindecareÔÇŁ, va relata ulterior Maria Cantacuzino. ÔÇ×Lucra ├«ns─â cu o pasiune care-i tr─âda ├«ns─â temerile;deseori se scula noaptea pentru a lucra la istoria lui Mihai Viteazul. Aceste eforturi ├«l extenuau! I-am propus s─â-mi dictezeÔÇŁ. ├Än pragul celui de-al 33-lea capitol al c─âr╚Ťii a cincea, B─âlcescu pierde b─ât─âlia cu moartea, ├«ns─â c├ó╚Ötig─â lupta cu posteritatea.

Rom├ónii supt Mihai-Voievod Viteazuleste o scriere despre domnul Unirii, dar ╚Öi despre B─âlcescu ╚Öi epoca sa. Savantul colaboreaz─â organic cu revolu╚Ťionarul, conferind operei o c─âldur─â comunicativ─â care o face nu doar accesibil─â cititorului, dar foarte vie ╚Öi profund contemporan─â rom├ónilor de la 1850. Elaborata ╚Öi documentat─â, Rom├ónii supt Mihai-Voievod Viteazulva deveni Biblia istoriografiei noastre romantice, ├«ndreptarul cel mai de pre╚Ť al genera╚Ťiilor de p├ón─â la Marea Unire din 1918. ÔÇ×Azi ├«ntr-adev─âr e timpÔÇô scria Al. I. Odobescu, editorul din 1877 al primei versiuni complete a manuscrisului ÔÇô ca na╚Ťiunea rom├ón─â s─â aud─â ╚Öi totodat─â s─â simt─â ad├ónc cugetele ├«nvietoare ╚Öi spornicele cuvinte ale acelui nobil suflet, ale acelei ├«ntinse inteligen╚Ťe rom├óne╚Öti, care odat─â se numea Nicolae B─âlcescu!ÔÇŁ

Sfârșitul

├Än ultimele zile ale anului 1851, starea de s─ân─âtate a lui B─âlcescu se agraveaz─â ├«ngrijor─âtor. ÔÇ×De la sosirea mea aiciÔÇô ├«i va scrie Al.G. Golescu-Negru lui Paul Bataillard, la 21 ianuarie 1852 ÔÇô el a avut trei noi crize, trei hemoragii care l-au redus ├«ntr-o astfel de stare de sl─âbiciune, ├«nc├ót nu-i este ├«ng─âduit nici s─â vorbeasc─â, nici s─â scrie, nici s─â citeasc─âÔÇŁ.

Cu ultimele puteri ├«ncearc─â s─â ajung─â ├«n ╚Ťar─â, dar cererea de revenire ├«i este refuzat─â de domnitorul Barbu ╚śtirbei. Mai are doar m├óng├óierea de a-╚Öi ├«mbr─â╚Ťi╚Öa mama, ├«n ultimele zile ale lui august 1852, ├«ns─â la Nicopole, pe malul turcesc al Dun─ârii. Re├«ntors la Constantinopol, B─âlcescu se ├«mbarca spre Neapole, apoi Palermo, unde se cazeaz─â la Hotelul Trinacria. Dezn─âd─âjduit ╚Öi ap─âsat de singur─âtate, trimite scrisori prietenilor s─âi Ion Ghica, Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, Maria Cantacuzino, s─â vin─â s─â-╚Öi petreac─â iarna al─âturi de el. Va fi ├«ns─â singur ├«n ceasul cel din urm─â al vie╚Ťii sale, care va veni pe 29 noiembrie 1852, la orele serii 19 ╚Öi jum─âtate. A doua zi, trupul s─âu este ├«ngropat ├«n cimitirul capucinilor, ulterior fiind mutat ├«ntr-un osuar, care, cel mai probabil, ├«i odihne╚Öte ╚Öi ast─âzi r─âm─â╚Öi╚Ťele. B─âlcescu a pierdut lupta cu boala, dar a c├ó╚Ötigat-o pe cea cu posteritatea. Iar ca epitaf pe un ipotetic loc de veci, ce altceva s-ar potrivi mai bine dec├ót cuvintele pe care marele revolu╚Ťionar ╚Öi istoric i le spusese odinioar─â Mariei Cantacuzino:ÔÇ×Ce importan╚Ť─â are totul? S─â tr─âiasc─â ╚Ťara noastr─â!ÔÇŁ...