Cum funcționa serviciul de ecarisaj din București, la începutul secolului XX
Câinii fără stăpân de pe străzi reprezentau o problemă pentru locuitorii Bucureștiului și la începutul secolului XX.
În decembrie 1904, ziarul Dimineața descria funcționarea serviciul de ecarisaj al Capitalei.
„Hingheria se dă în antrepriză de către primăria Capitalei, care plăteşte antreprenorului o subvenţie anuală. În schimbul acestei subvenţiuni, antreprenorul este obligat să prindă cel puţin 500 de câini pe lună, sub pedeapsă de a fi silit să plătească un leu de fiece câine care lipseşte la număr. În ultimul timp, faţă cu sporirea considerabilă a numărului câinilor în Capitală, primăria s-a văzut nevoită să acorde un fel de premiu de 50 bani pentru fiecare câine prins în plus peste cei 500 la care antreprenorul e obligat prin contract.
Personalul hingheriei se compune astfel: Un comptabil, care ţine registre în regulă de numărul câinilor intraţi şi ieşiţi, de cei ucişi, etc., cu un cuvânt ţine socoteală de veniturile şi cheltuielile serviciului; Un „logofăt“ a cărui îndatorire este să vegheze la paza câinilor prinşi şi să servească ca un fel de intendent al serviciului; 16 hingheri pentru prinderea câinilor cu laţul pe străzi. E locul să spunem aci, ca o curiozitate, că hingherul cel mai abil are o leafă de 40—45 lei pe lună. Cei mai puţin îndemânateci sunt plătiţi cu salarii care variază între 25 şi 40 lei lunar. Serviciul mai are şi doi grăjdari care îngrijesc de cei 12 cai de care dispune antrepriza”, scria ziarul Dimineața (An I, Nr. 327, 25 decembrie 1904), conform Institutului de Studii Sud-Est Europene.
Foto sus: Ilustrație publicată de revista Veselia, An XIV, Nr. 42, 21 octombrie 1905 (© Institutul de Studii Sud-Est Europene)