Cine au fost în realitate Tache, Ianke și Cadâr?

Copilărind în zona Podului Pescăriei, locul istoric al zonei comerciale a Bârladului, unde se înghesuiau dughene mărunte de pește, coloniale, lumânări, săpun, fierărie și alte articole, scriitorul Victor Ion Popa s-a inspirat pentru piesa de teatru „Tache, Ianke și Cadâr” din viața a trei negustori care chiar au trăit aici. Ce-i drept, nu aveau prăvăliile alăturate, iar intriga comediei este o fabulație, dar existența acestora a rămas în memoria locului.

Astfel, Kadâr era, de fapt, Gheorghe Bizim, care vindea gaz, borș și mărunțișuri. Conform unei descendente a acestuia, Bizim era, în realitate, român, porecla de „Turcu” fiindu-i pusă după numele care provenea din limba turcă (care înseamnă „al meu”, adică om de încredere). Din cei 10 copii câți a avut negustorul, doar unul a fost băiat, iar una dintre fete avea să devină artista de mai târziu Aristița Romanescu. Alte surse l-au identificat pe Kadâr cu un bragagiu de origine sârbă, pe nume Ristici, care vindea bomboane și halviță.

Evreul Ițic Pincu Finkelstein (Ianke), căruia localnicii îi spuneau moș Kaner, avea o tinichigerie de unde se puteau cumpăra și alte lucruri folositoare gospodăriei.

Cel de-al treilea personaj al piesei, românul Tache, i-a fost sugerat scriitorului de un alt negustor, pe nume Peiu, care vindea ghete, bocanci și cizme.

Capodoperă a dramaturgiei naționale, piesa „Tache, Ianke și Cadâr” surprinde atmosfera multiculturală specifică târgurilor moldovenești de la începutul secolului XX, cu negustori cu trai simplu, dar cinstiți, copleșiți de grijile zilnice, dar și de prejudecățile comunității.

Acestea însă nu le reprimă umorul, prietenia, spiritul de omenie și într-ajutorarea, în ciuda religiei, culturii și tradițiilor diferite. Piesa a fost jucată pentru prima dată la Teatrul „Maria Ventura“ din București, în direcția de scenă chiar a lui Victor Ion Popa, în seara de 25 martie 1932, și, de atunci, a avut puneri în scenă antologice, cu distribuții legendare, care au închis casele de bilete ale teatrelor din țară, dar și din străinătate, îndeosebi din Israel.

Acest text este un fragment din articolul „Uimitoarea istorie a orașului lui Tache, Ianke și Cadâr”, publicat în numărul 273 al revistei „Historia” (revista:273), disponibil în format digital pe platforma paydemic.