Tezaurul Tomisului de 2.000 de ani
Veche de un secol, cea mai frumoasă clădire a Constanței rămâne Muzeul de Istorie și Arheologie. Este locul unde s-au luat decizii cruciale pentru Kustenge, vechea denumire a orașului Constanța, aici funcționând o lungă perioadă de timp Palatul Comunal.
În apropiere era gara veche a orașului, unde cobora din tren Familia Regală a României care venea să participe la serbările orașului și apoi mergea la reședința de vară, actualul Tribunal, unde dădeau banchete fastuoase.
Acum, clădirea declarată monument istoric spune o poveste de istorie oricui îi trece pragul, după ce pătrunzi pe ușa grea, maiestuoasă, de la intrare. Aici sunt toate descoperirile făcute de-a lungul timpului în pământul vechiului Tomis: Şarpele Glykon, o piesă unică în lume, realizată dintr-un singur bloc de marmură, cu cap de oaie, păr şi urechi de om şi coadă de leu, grupul statuar Fortuna cu Pontos – divinităţi protectoare ale portului şi cetăţii Tomis –, Aedicula cu dubla reprezentare a zeiţei Nemesis, tezaurul de vase de argint Sucidava-Izvoarele, o copie a Gânditorului de la Hamangia şi perechea sa, originalul fiind expus la Muzeul Național de Istorie a României din București.
În cadrul muzeului mai sunt expuse obiecte de origine greacă, romană, dar și bizantină, elemente arhitectonice din Antichitate, sculpturi antice, bijuterii, icoane, documente, hărți cu valoare istorică.
La parterul muzeului sunt amenajate două săli de Tezaur, la primul etaj pot fi admirate exponate din istoria veche şi medievală a Dobrogei, iar la al doilea etaj, expoziția permanentă continuă cu istoria modernă. La ultimul etaj, muzeografii și istoricii au readus la viață scene din viaţa celor care au suferit după gratii în perioada comunistă, dar şi aspecte din traiul greu al românului, în expoziția-unicat numită „Comunismul în Dobrogea (1945-1989)“.
Piatra de temelie a superbei construcții a fost pusă la 22 mai 1912, de către Principele Ferdinand. Lucrările de construcție au fost sistate în anul 1913, reluate în vara anului 1914 şi oprite iar din cauza izbucnirii Primului Război Mondial. Inaugurarea edificiului proiectat de arhitectul Victor Ştefănescu a avut loc la 17 iulie 1921. Primăria a funcționat în această superbă clădire, care se numea la acea vreme Palat Comunal, până în anul 1977, când s-a mutat în noua clădire din Parcul Arheologic. În construcția din Piața Ovidius s-a mutat Muzeul Arheologic, care funcționase până atunci în clădirea Arhiepiscopiei Tomisului.
Tarife: 20 de lei adulți, pensionarii, elevii și studenții, 5 lei.
O seară la Constanța
Pașii constănțenilor și ai turiștilor se îndreptă mereu spre Piața Ovidius, loc unic în țară. „Unde mergem în seara asta?“, „În Piața Ovidius“ este răspunsul dat, de multe ori. Câteva minute de relaxare pe o bancă sau la o terasă cochetă unde se aude muzică în surdină e tot ce-ți trebuie pentru o seară la Constanța. Oriunde ți s-ar întoarce privirea, ochii și sufletul se bucură. Aici găsești de toate: baclavale turcești peste care pare că se revarsă lumina sclipitoare a aurului de pe Bosfor, înghețată italiană, pe care o cumperi din magazine ce arată a căsuțe din povești, delicii arăbești pe care le savurezi pe covoarele lui Alladin, răcorosul sos tzatziki al Eladei sau mirosul sărat şi inconfundabil al mării.
După ce picioarele ți-au obosit după un ocol al peninsulei, te poți odihni o clipă lângă statuia lui Publius Ovidius Naso, care le amintește românilor că sunt neam cu sânge latin, dar și că iubirea te poate duce în rai sau printre „barbari“, așa cum i-a numit pe vechii localnici ai Constanței, lângă care a trăit și unde a murit. Epitaf pe statuia din vechiul Tomis îi sunt propriile versuri: „Sub astă piatră zace Ovidiu/ Cântăreţul iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent/ O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată/ Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin“. Mormântul lui Ovidius nu a fost descoperit niciodată; istoricii spun că poate l-au găsit, dar n-au știut că este al lui. Românii, însă, l-au zidit pe Ovidius în sufletele lor.
Cu o ultimă privire scrutezi zarea. Soarele pare că se duce să se culce chiar în vârful moscheii din care se zărește doar turnul din care se fac rugăciuni care se înalță până la Allah. Oriunde te-ar purta pașii în centrul istoric al Constanței, descoperi nestemate. În acest perimetru găsești lăcaşuri de cult creştine, ortodoxe şi catolice, musulmane şi evreiești. Din păcate, sinagoga este o ruină, însă celelalte pot fi vizitate și admirate.
De la înălțimea pieței, admiri zecile de ambarcațiuni din Portul Tomis, gata să plece în călătorie pe Marea Neagră sau până la capătul pământului.
Porțile cetății antice Tomis în Parcul Arheologic din inima orașului
Înainte de litoral a fost orașul, iar înainte de Constanța a fost Tomis. Trecătorul care ajunge în Parcul Arheologic situat în inima orașului pătrunde pe porțile vechii cetăți Scythia Minor de pe vremea împăratului Iustinian, ultimul care a refăcut orașul antic, Tomisul fiind capitală de provincie. O poartă pleca spre Histria, iar cealaltă făcea legătura cu Callatisului, ale două mari cetăți ale provinciei romane.
După ce trec de vechile porți ale cetății, pașii vizitatorului îl poartă apoi pe lângă vestigiile arheologice descoperite de-a lungul timpului în pământul vechiului Tomis și expuse aici: coloane, amfore, capiteluri, sarcofage, vase unde se țineau provizii, toate acestea demonstrând dezvoltarea Tomisului la acea vreme, care era capitală de provincie romană. Meritul de a descoperi vechea incintă a cetății Tomisului îi aparține lui Vasile Pârvan, al cărui bust se află amplasat la intrarea în parc. Din fericire, piesele expuse în aer liber nu au fost vandalizate de-a lungul anilor și nici nu au dispărut.
Alături se află impresionanta hartă a așezărilor antice din această regiune, de pe clădirea Curții de Conturi: în suprafață de 261 mp și construită în perioada anilor ’60, ea prezintă ruinele așezărilor dacice, ale orașelor și cetăților grecești sau romane care sunt marcate cu vechile denumiri. Pe placa de marmură alăturată sunt trecute denumirile actuale și distanțele în kilometri raportate la municipiul Constanța.
La mică distanță se află Statuia Lupoaicei, despre care legenda spune că i-a alăptat pe Romulus şi Remus, gemenii care au întemeiat orașul istoric Roma. În Constanța se află o copie din bronz a vestitei statui etrusce Lupa Capitolina de la Roma.
Stradela Vântului, povestea dintre mahalalele grecească și armenească
Stradela Vântului din zona istorică a orașului este ea însăși o destinație unică. Mica arteră, lată de doar metri, situată între străzile Callatis şi Karatzali, este una dintre atracțiile centrului vechi al Constanței. Spațiul îngust străjuit cândva cu piatră cubică are povești la tot pasul – apare în documentele municipalității în anul 1913, însă povestea sa este mult mai veche. Legenda spune că Hans Christian Andersen a descoperit și el spațiul într-o călătorie pe care a făcut-o în Kustenge. Marele povestitor a descris țărmul dobrogean de pe vaporul Ferdinand I, cu care călătorea:
„Dintr-odată, prin ceaţă îşi croi drumul soarele, iar ţărmul se ivi înaintea noastră, plat şi nelocuit – era ţinutul Dobrogei. Pornirăm peste valuri verzi-spumegânde spre un mic port; ancora se lăsă (...). Kustendje îmbie cu un ţărm jos, ale cărui coaste sunt pline de cochilii. Nu se vedea niciun copac, niciun tufiş. Doar câteva colibe fără ferestre, încercuite de un gard de piatră. Un grup de femei acoperite de văluri se holba la sosirea noastră. Întregul ţărm prevestea un deşert în care abia ieri sau azi apăruseră locuinţe“, scria Andersen. Deci, sunt de părere unii istorici, este posibil ca Andersen să fi ajuns și pe stradelă, pe care a descris-o ca fiind „lată de o palmă“. Din păcate, în prezent, mai multe construcţii ce o străjuiesc sunt în stare avansată de degradare şi temerea tuturor este că farmecul zonei va pieri, deși aici este și un imobil construit în anul 1912 și declarat monument istoric.
Fiecare stradă care străbate centrul vechi are o istorie și clădiri care pot fi admirate, chiar dacă în prezent ele sunt închise: Casa cu Lei, Hotel Intim, fostul Hotel Carol, actualul Comandament al Marinei. Semințiile care au trecut și care au rămas aici, la malul mării, ne-au lăsat adevărate opere arhitectonice, unde au îmbinat stilul tradițional cu cel românesc. Turci, greci, ruși, armeni, francezi, englezi, italieni, toţi ne-au adus ceva din cultura lor și au împletit-o cu cea a românilor.
Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro
Mai multe pentru tine...
