Volumul de memorii «Am fost secretara lui Goebbels»/ FRAGMENT

Amintirile sunt foarte importante pentru mine. Mă urmăresc, mă bântuie. Cu toate că uit numele și anumite întâmplări, pe care nici nu le-aș mai putea descrie în cuvinte. Însă în rest totul e la locul lui, ca într-un dicționar mare sau ca într-o carte ilustrată…

Historia vă prezintă în exclusivitate un fragment din volumul de memorii "Am fost secretara lui Goebbels", ce a apărut de curând la Editura Humanitas. Acest volum se bazează pe convorbirile cu Brunhilde Pomsel înregistrate în 2013 şi 2014, pentru filmul documentar "Ein deutsches Leben (O viaţă germană)", considerat una dintre cele mai importante contribuţii la analiza Holocaustului. De asemenea, la începutul lui 2019, la Londra a fost pusă în scenă o piesă de teatru – cu celebra Maggie Smith în rolul principal – realizată după traducerea în engleză a memoriilor lui Brunhilde Pomsel, care s-a bucurat de un succes răsunător.

Brunhilde Pomsel a fost printre puținii care au reușit să ajungă în imediata apropiere a unuia dintre cei mai mari criminali din istorie. În Ministerul Propagandei, condus de Joseph Goebbels, a lucrat ca stenografă, dactilografă și secretară. Până la capitularea Berlinului, în mai 1945, a fost avansată și a ajuns în anticamera ministrului și-n mijlocul elitei conducătoare a național-socialismului. Chiar și în ultimele zile de război, când trupele sovietice se aflau deja pe străzile Berlinului, ea dactilografia acte oficiale și, în loc să găsească un moment prielnic ca să fugă, a fost cea care a cusut steagul capitulării. Mai bine de șapte decenii n-a vorbit cu nimeni despre toate acestea. – Thore D. Hansen 

„Memoriile lui Brunhilde Pomsel sunt remarcabile pentru ceea ce rămâne nespus – realități pe care le omite intenționat, din dorința de a le nega chiar și față de ea însăși. Un veritabil avertisment.“ — The Times

„O mărturie valoroasă și cutremurătoare despre Germania nazistă. Indiferent dacă Pomsel este sau nu vinovată, felul în care se exprimă și faptele pe care a ales să ni le împărtășească ridică întrebări asupra noțiunilor de coerciție și complicitate. Ceea ce frapează în povestea ei sunt detaliile vădit ascunse și contradicțiile extrem de grăitoare. Trebuie să citim această carte cu speranța că putem învăța din istorie mai multe decât a reușit, la vremea ei, Brunhilde Pomsel.“
  —Daily Telegraph

Brunhilde Pomsel
Thore D. Hansen
Am fost secretara lui Goebbels
Traducere de Radu-Mihai Alexe
Humanitas, 2019, colecția : Memorii/Jurnale

Fragment

« „AM FĂCUT ȘI EU PARTE DIN ELITĂ“

Avansarea în funcție la Ministerul Propagandei

„Doar o boală infecțioasă ar fi putut să mă împiedice să mă mut la Ministerul Propagandei“, a spus Brunhilde Pomsel în vara anului 2013. Transferul la ministerul lui Goebbels din 1942 a fost un ordin față de care Pomsel, conform propriilor declarații și în ciuda ezitărilor inițiale, nu se putea sustrage fără teama unor represalii ulterioare. În 1942, primul ei șef din Ministerul Propagandei este Kurt Frowein, consilier guvernamental și referentul personal al lui Joseph Goebbels.

Departamentul de resurse umane de la noi a fost folosit în paralel și de Ministerul Propagandei, care într-o zi a avut ne voie de o stenografă – în Radiodifuziune eram bine-cunoscută pentru calitățile mele într-ale stenografiei. Spre surprinderea mea, mi s-a spus să mă prezint în Wilhelmstrasse la consilierul ministerial Feige. Așa că m-am dus acolo. El a discutat cu mine și m-a întrebat ce știu să fac, iar apoi mi-a spus:

— Bine, de luni, biroul dumneavoastră va fi aici, la Wilhelmplatz.

— Nu pot, i-am răspuns, mai am atâtea proiecte în lucru, trebuie mai întâi să pun totul în ordine.

Dar obiecțiile mele nu l-au interesat deloc. Luni la ora nouă era musai să mă prezint la serviciu. De acolo am plecat direct acasă și m-am pregătit cât am putut de bine. Fiindcă toți prietenii și cunoscuții mei erau la război sau căzuseră pe front, m-am bucurat că plec din Radiodifuziune. Dar n-a reacționat toată lumea la fel. Îmi amintesc de o colegă cu care lucrasem la redacția de știri Zeitfunk și care fusese mutată și ea la Ministerul Propagandei: era disperată, pentru că părinții ei erau social-democrați din convingere. Ea fusese educată la fel și avea aceeași orientare politică – iar acum trebuia să lucreze la Ministerul Propagandei...

Era pur și simplu deznădăjduită. Ulterior am vorbit cu ea la telefon și mi-a spus:

— Măi, am primit un loc de muncă minunat. N-am absolut deloc de-a face cu Ministerul Propagandei. Lucrez pentru familia Goebbels, adică în locuința particulară din Berlin sau în vila lui; trebuie să mă ocup de colecțiile de discuri, care sunt vraiște, adică să le pun în ordine, să adaug noutățile și să scot vechiturile. E foarte interesant. Stau în biroul de lucru al domnului ministru, nimeni nu mă deran - jează și mă ocup doar de muzică.

A stat acolo zile în șir și a fost invitată de doamna Goebbels la masă, dar numai când domnul ministru nu era acasă. Fiindcă domnul ministru nu tolera străini la el în casă. Însă doamna Goebbels ar fi foarte amabilă, mi-a spus colegamea. Atunci a luat masa cu ei și s-au simțit toți foarte bine. Iar apoi a fost trimisă la un castel. De undeva, Hitler a aflat că Goebbels angajase pe cineva să-i pună discurile în ordine. Voia și el același lucru. Prin urmare, fosta mea colegă s-a ocupat de discuri și în casa domnului Hitler, dar, tot așa, numai în lipsa lui. Ea nu l-a văzut niciodată, nici chiar când a fost la Berghof, unde a avut aceeași îndeletnicire și unde a cunoscut astfel o mulțime de oameni.

Pentru orice eventualitate, mi-am făcut rost seara de undeva de o insignă de partid pentru prima zi de lucru. Credeam că voi fi obligată să port așa ceva acolo, dar n-a fost cazul. Toți erau îmbrăcați foarte elegant. A doua zi m-am îmbrăcat și eu elegant. Îmi închipuisem că angajatele de acolo poartă cămăși albe și fuste albastre – adică uniforma Ligii Fetelor Germane și a Ligii Femeilor Național-Socialiste, din care nu făceam parte. Dimpotrivă, erau cu toții îmbrăcați ca niște oameni obișnuiți.

 […]

Toată activitatea noastră din Ministerul Propagandei era în principiu reglementată cu strictețe și se desfășura în mod regulat. Stăteam la birou și așteptam. Și primeam foarte mult de lucru de la toate departamentele, din întreaga clădire. Totul era pregătit pentru propagandă, poporul trebuia

să fie instruit în toate domeniile, iar în toate domeniile trebuia făcută propagandă. Economie, artă, teatru, operă, film – tot ce exista în viața unui om, ba chiar și cele mai simpliste dorințe. Fiecare domeniu în parte era condus de un consilier ministerial. Totul funcționa după acest principiu birocratic, care se aseamănă cu un munte. Ministrul stătea în vârf, jos se aflau mesagerii, iar pe undeva pe la mijloc eram noi, secretarele.

[…]

LECȚIA DE VIAȚĂ A SECRETAREI LUI GOEBBELS PENTRU POSTERITATE

Thore D. Hansen

Brunhilde Pomsel este unul dintre puținii martori ai regimului nazist care își recunosc deschis oportunismul. Ea își justifică dezinteresul pentru politică și rolul jucat ulterior în cadrul regimului național-socialist prin faptul că-și urmărea constant doar propriul interes și prin egoismul ei juvenil. Sărăcia și teama de declasare socială, dar și dorința de bunăstare și de a face carieră i-au marcat copilăria și adolescența până la vârsta maturității. Ascensiunea profesională a fost pentru ea cel mai important lucru, și, de aceea, a preferat mai degrabă să privească în altă parte decât să se confrunte cu faptele șefului ei, Joseph Goebbels, și să-și caute o portiță de scăpare.

[…] Câteodată ne-am putea întreba, sceptici: cum poate o femeie tânără care și-a pierdut iubitul și o prietenă bună din cauza circumstanțelor politice să nu-și fi dat seama de existența unei legături între cele două nenorociri și faptele celui pentru care a lucrat cu devotament și admirație ca secretară, pentru ca, în cele din urmă, să ajungă prizonieră într-o tabără specială sovietică și să stea sub un duș asemănător celui sub care prietena ei Eva Löwenthal a fost probabil gazată?»

Brunhilde Pomsel s-a născut la Berlin, pe 11 ianuarie 1911. În 1933 a fost angajată în redacția de știri a Radiodifuziunii Germane, iar nouă ani mai târziu a intrat în Ministerul Propagandei, ca secretara lui Joseph Goebbels. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial a fost luată prizonieră de sovietici şi a fost deţinută timp de cinci ani la Buchenwald, Sachsenhausen şi într-o fabrică din Berlinul de Est. După eliberare, Brunhilde Pomsel a trăit la München până în 2017, când a murit, la vârsta de 106 ani.  

Thore D. Hansen s-a născut în 1969, este jurnalist și trăiește în Germania. A studiat științele politice și sociologia și este specialist în politică internațională. Partea biografică a acestei cărți are la bază convorbirile cu Brunhilde Pomsel înregistrate în 2013 și 2014, pentru filmul documentar Ein deutsches Leben (O viață germană).