Securitatea împotriva exilului românesc

Regimul comunist de la București a supravegheat permanent exilul românesc, pe care l-a perceput drept un inamic de temut ce trebuie anihilat. Ca atare, Securitatea a primit, încă de la înființarea sa, directive privind urmărirea și compromiterea acțiunilor antitotalitare ale românilor aflați în exil.

Dinu Zamfirescu, el însuși membru al exilului românesc, prezintă în acest volum mijloacele prin care Securitatea a încercat să destabilizeze și să fragmenteze grupările din exil, cu scopul de a minimaliza efectul campaniilor anticomuniste ale acestora. Aflăm, așadar, care erau principalele patru strategii ale Securității:infiltrarea agenților în comunitățile importante din exil;recrutarea unor colaboratori care să influențeze acțiunile exilului în funcție de interesele de la București;acțiuni ale reprezentanților României în străinătate și, în fine, compromiterea membrilor marcanți ai exilului. Autorul se oprește în detaliu asupra primei strategii, anume folosirea agenților de influență în persoana unor membri marcanți ai exilului, și prezintă trei asemenea cazuri. Este vorba de recrutarea lui Virgil Veniamin, Eftimie Gherman și Pamfil Șeicaru, trei oameni despre care s-ar fi crezut că nu ar fi acceptat niciodată să devină unelte ale regimului comunist.

Cârtițele Securității. Agenți de influență din exilul românesc

Autor:Dinu Zamfirescu

Editura Polirom:256;Număr pagini:256;Preț:20.95 lei