Regele Carol I al României, o biografie.

Editura Humanitas a publicat o ediție revizuită a biografiei Regelui Carol I al României, de Paul Lindberg. Scriitorul și jurnalistul german Paul Lindberg a fost printre primii biografi ai regelui Carol I, publicând o primă lucrare în anul 1906.

Pe 10/22 mai 1866, tânărul Carol-Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen sosea la Bucureşti pentru a prelua tronul Principatelor. După depunerea jurământului, el făcea o declaraţie solemnă:„Ales de către naţiune, cu spontaneitate, Domn al românilor, mi-am părăsit, fără a sta la îndoială, şi ţară, şi familie, spre a răspunde la chemarea acestui popor care mi-a încredinţat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, am şi devenit român.“ La 150 de ani de la acel moment, figura lui Carol I este încă foarte prezentă în dezbaterea publică. Numele celui care a desăvârşit modernizarea României este pomenit adesea când vorbim despre ce are de făcut România pentru a ajunge din urmă Occidentul.

Efectele profund transformatoare ale domniei lui Carol I erau evidente pentru întreaga Europă deja pe la începutul secolului XX. Aceasta o arată şi cartea de faţă, publicată în 1906, când se aniversau 40 de ani de la urcarea pe tron. Scriitorul german Paul Lindenberg a venit în România, l-a cunoscut personal pe Carol I şi, beneficiind de sprijinul acestuia, a elaborat una dintre primele biografii ale regelui. Copilăriei petrecute la reşedinţele familiei din sudul Germaniei, anilor de formare în armata prusacă şi călătoriilor de tinereţe le urmează lunga perioadă în care destinul său se va confunda cu cel al României:faza turbulentă de la începutul domniei, căsătoria cu Elisabeta de Wied, avântul economic al ţării, cucerirea independenţei pe câmpul de luptă, ridicarea României la rang de regat. Paginile memorabile dedicate pitorescului local vin să întregească o relatare plină de farmec, care are darul de a-l transporta pe cititor în lumea de atunci.

PAUL LINDENBERG, scriitor şi jurnalist german, s-a născut la 11 noiembrie 1859 în Berlin, unde s-a şi stins din viaţă la 31 decembrie 1943. Şi-a început cariera jurnalistică în 1879, ca redactor la publicaţia Neuer Görlitzer Anzeiger. Din 1882 până în 1894 a fost redactor la prestigioasa revistă berlineză Deutsche Rundschau, apoi a devenit scriitor şi publicist liber-profesionist. Cronicar asiduu al vieţii berlineze, a scris o serie de volume despre capitala Reichului, iar din 1882 până la izbucnirea Primul Război Mondial a publicat săptămânal cunoscutele „Berliner Stimmungsbilder“, foiletoane ce erau tipărite în şaizeci până la optzeci de gazete din Germania şi de peste hotare. După mai multe peregrinări prin Europa, în preajma anului 1900 a întreprins o călătorie în jurul lumii, ajungând până în Africa, America şi Asia. În 1905, Lindenberg a venit pentru prima oară în România, prilej cu care s-a documentat şi a strâns materiale pentru biografia regelui Carol I, publicată în 1906. În următorii zece ani, a revenit în România în repetate rânduri, revizuind şi actualizând textul biografiei în vederea unor noi ediţii. Ultima dintre acestea, mult lărgită, cuprinzând două volume şi adusă la nivelul anului 1914, avea să apară abia în 1923 – o amânare ce se explică prin declanşarea Marelui Război. Însă conflagraţia mondială i-a dat lui Lindenberg ocazia de a se face remarcat şi ca reporter de război:în august 1914, el a izbutit să transmită ştirea despre victoria germanilor la Tannenberg cu câteva ore înaintea conducerii supreme a armatei germane. Cunoscut ca autor mai ales pentru volumele sale despre Berlin şi pentru lucrările sale biografice şi istorice – printre altele, König Ferdinand von Bulgarien (Regele Ferdinand al Bulgariei) sau Das Buch der Kaiserin Auguste Viktoria (Cartea împărătesei Augusta Victoria) –, Paul Lindenberg a mai scris literatură de călătorie – Um die Erde in Wort und Bild (În jurul lumii, în cuvinte şi imagini) –, romane – Fritz Vogelsang. Abenteuer eines deutschen Schiffsjungen in Kiautschou (Fritz Vogelsang. Aventurile unui ucenic de matelot la Kiao-Tchou) – şi memorialistică – Es lohnte sich, gelebt zu haben. Erinnerungen (A meritat să vieţuiesc. Amintiri).