Puterea propagandei: Cum a fost construită imaginea publică a unor personaje istorice
Analizând personalități de la Ion Antonescu la Angela Davis și de la Jane Fonda la Mao Zedong și George Orwell, cartea ”Oamenii propagandei” de Călin Hentea înfățișează diferitele fațete ale propagandei. Autorul înțelege propaganda în cel mai larg sens – nu neapărat purtând o conotație negativă referitoare la informații false sau distorsionate, ci în sensul că propaganda reprezintă răspândirea de informații sau idei în sprijinul unei cauze, fie aceasta una justă sau nu.
Cartea ”Oamenii propagandei. Dictionar biografic”, publicată recent la editura Cetatea de Scaun, se referă la imagine, la cum se construiește imaginea publică a un personaj.
”Imaginea noastră este modul în care alții ne văd pe noi. Oamenii își formează rapid o imagine despre noi după modul în care ne îmbrăcăm, ne plimbăm, vorbim, după cum trăim și muncim. Imaginea reprezintă ceea ce oamenii gândesc și simt, în mod conștient sau subconștient, referitor la o persoană. Crearea acestei imagini este o formă de propagandă și ea este crucială pentru succesul transmiterii unui mesaj. Călin Hentea ne invită să luăm în considerare cum vedem și înțelegem aceste personaje astăzi, în comparație cu modul în care aceleași personaje erau percepute de contemporanii lor. Au rezistat oare în timp aceste imagini sau noi, cititorii de astăzi ne-am schimbat percepțiile despre aceștia?”, precizează istoricul britanic Dennis Deletant.
Autorul prezintă mitologia care a acoperit o serie de personalități, cum este, de exemplu, cea a lui Ion Antonescu (foto sus).
”Astfel, Călin Hentea ne oferă o perspectivă originală și fascinantă asupra metodelor propagandistice folosite de Antonescu, pe care-l tratează cu grijă. Toți istoricii români au recunoscut devotamentul lui Antonescu pentru România, iar apelativul de ”patriot” este cel mai des folosit pentru a-l descrie. O altă calitate atribuită lui Antonescu este simțul ”onoarei”, pe care foarte puțini i l-ar putea contesta. Acest simț al onoarei l-a făcut însă rigid și inflexibil. România sub Antonescu a fost antrenată în război doar pe baza cuvântului de onoare dat lui Hitler, și ar fi rămas în război – așa cu reiese din ultima convorbire a lui Antonescu cu Regele Mihai I pe 23 august 1944 – atâta timp cât onoarea i-ar fi cerut-o”, mai spune Dennis Deletant.
Călin Hentea reamintește că istoria înseamnă un proces continuu de reflecție, de reluare și revizuire a trecutului. Istoria, în sensul larg al conceptului, este revizuibilă. Personaje și evenimente sunt evaluate și re-evaluate permanent. Astfel, ”istoria” are două înțelesuri distincte, pe care publicul și un număr însemnat de istorici continuă să le confunde. Primul se referă la ceea ce s-a întâmplat în fapt. Celălalt se referă la discursul despre trecut, iar acest discurs despre trecut poate fi distorsionat de propagandă.
Citește și:
