Portretul disperării în lagărele morţii
Filmul regizorului maghiar László Nemes nu este încă o poveste din lagărele morţii, ci este un portret al disperării. Regizorul aduce în prim plan chipul lui Saul, prizonier la Auschwitz, care măcinat de durere, s-a transformat inimaginabil. „Fiul lui Saul” a fost distinst cu Marele Premiu al Juriului şi cu Premiul FIPRESCI la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes. A câştigat Globul de Aur la categoria cel mai bun film străin, iar acum este nominalizat la premiile Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină. Publicul îl va putea viziona pe marile ecrane din România începând cu 11 martie.
Pelicula „Fiul lui Saul” este plasată în lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau, anul 1944. Saul Ausländer este un evreu din Ungaria, care face parte din Sonderkommando, un grup de prizonieri, aleşi de către nazişti, care pentru o zi de viaţă în plus şi încă un strop de mâncare, trebuiau să care cadavrele din camerele de gazare la crematoriu, ca mai apoi să arunce cenuşa. În unul dintre mormanele de evrei morţi, Saul găseşte trupul unui copil şi are impresia că este băiatul său. Disperat, acesta încearcă să îl ascundă pentru a nu fi ars. Din acel moment, indiferent de consecinţe, prioritatea lui Saul a fost să găsească un rabin şi să ofere înmormântarea cuvenită micuţului. Pe fundalul misiunii imposibile a îndureratului prizonier, membri Sonderkommando află că naziştii nu aveau de gând să se ţină de cuvânt, şi urmau să îi execute, aşa că au pus la cale o revoltă.
László Nemes introduce spectatorul încă de la început în detaliile terifiante ale lagărelor morţii, lăsând la o parte prezentarea cadrului general istoric, aşa cum era deseori întâlnit:filmul începe într-o cameră de gazare. Pentru el, nu aspectele deja cunoscute contează, ci doreşte trecerea de la suferinţa generală la cea particulară, detaliile având un impact mult mai mare. Camera de filmat urmăreşte încontinuu chipul lui Saul, personaj interpretat de Géza Röhrig, iar cu toate că ne aflăm în proximitatea morţii, acest lucru nu mai este observat, iar sunetele terifiante ajung la spectator din surse invizibile. Critica de specialitate spunea despre lungmetrajul „Fiul lui Saul” că este „O dramă rară despre Holocaust care reușește să puncteze drama efectivă și nu doar disperarea de a trăi în iadul unui lagăr de concentrare”.
