One World Romania şi secţiunea centrală a festivalului: «După revoluţii»
Între 15 și 24 martie 2019 va avea loc la București cea de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Documentar și Drepturile Omului One World Romania.
Spotul oficial de promovare a festivalului este realizat de Radu Jude. Spotul suprapune fragmente audio înregistrate în timpul Revoluției din 1989 peste imagini contemporane, înregistrate la parada militară din 1 decembrie 2018, sugerând astfel o ambiguitate între cele două momente, între trecut și prezent. Ce și cât s-a schimbat în ultimii 30 de ani? Cât a evoluat România pe calea democrației și a statului de drept? Am ieșit oare din tranziție și încotro ne îndreptăm? Regizorul ne face să medităm asupra temei centrale a acestei ediții - trecerea a 30 de ani de la sfârșitul dictaturilor comuniste și începutul democrației.
În centrul selecției de filme – realizată anul acesta de Andrei Rus și Vanina Vignal – se află tocmai secțiunea „După revoluții”. Această secțiune tematică include 6 documentare care ne vor arăta ce a însemnat revoluția în Iugoslavia, Siria, Uruguay, Libia sau Rusia și ce au schimbat aceste răsturnări în viețile oamenilor.
Unul dintre cele șase filme este „Unas preguntas / Una sau două întrebări”, realizat de Kristina Konrad. În Uruguayul anului 1986, după 12 ani de dictatură militară brutală, societatea se află într-un moment de confuzie de care guvernanții profită pentru a lansa ideea grațierii criminalilor din poliție și armată: o lege a amnistiei care va deruta și mai mult populația. În climatul tensionat al perioadei, două femei ies în stradă, filmează proteste și intervievează trecătorii, chestionându-i despre dreptate și pace. Compilație de reportaje arhivistice și reclame de epocă, „Unas preguntas” e cronica unei societăți rupte în două, scindată de valuri de informație diversă și manipulată de fiecare din părți - cei care vor pedepsirea vinovaților și cei care preferă mușamalizarea completă.
Un alt documentar pe care de-abia așteptăm să îl prezentăm publicului este „Hotel Iugoslavia”, regizat de Nicolas Wagnières. Pornind de la o investigație a relației sale personale cu trecutul Iugoslaviei și cu evenimentele care i-au forțat familia să plece în exil, regizorul analizează istoria particulară a Hotelului Jugoslavija din Belgrad și modalitatea în care schimbările suferite de clădire reflectă schimbările prin care Iugoslavia însăși a trecut după cel de-al Doilea Război Mondial. Construit în 1969 de către Tito și menit să funcționeze ca simbol al unității și fraternității de nezdruncinat a tuturor popoarelor care formau Iugoslavia la momentul respectiv, valențele mitice ale Hotelului se risipesc odată cu destrămarea utopiei socialiste, bazate pe presupunerea că cetățenii Iugoslaviei vor reuși să lase în spate diferențele etnice și culturale care îi despărțeau și vor alege să rămână de bună voie într-o nouă societate, construită împreună.
