(Ne)idilica lume a satului românesc

În România medicilor, Constantin Bărbulescu prezintă o Românie urâtă:o țară în care lumea rurală este un „infern igienic”, dominat de sărăcie și murdărie;o lume în care nu putem vorbi de igienă, pentru că ea nu există. Așa e România medicilor, așa o vede această parte a elitei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, profund nemulțumită de realitățile cu care se confruntă în lumea satului. 

Analizând documentele epocii, autorul reconstruiește – istoric și sociologic – această lume a satului românesc din anii 1860-1910. Citim despre igiena corpului și a vestimentației, a locuinței și a gospodăriei;despre alimentația săracă și alcoolismul populației țărănești, dar și despre bolile ce-i domină existența. Rapoartele sunt sumbre, revoltătoare chiar, dar deloc surprinzătoare pentru epoca respectivă:așa cum notează autorul, țăranii din Franța trăiau în exact aceleași condiții. 

Volumul apărut la Humanitas arată o altă față a României aflate pe atunci în plină epocă a modernizării. În fond, și munca medicilor care cutreieră satele țării și-şi notează descoperirile în rapoarte (pe care le găsim acum în studiul lui Bărbulescu) se înscrie în același mare proces de modernizare. Numai că, la sat, epoca modernă – curată – se lasă mai greu îmbrățișată. 

România medicilor. Medici, țărani și igienă rurală în România de la 1860 la 1910

Autor:Constantin Bărbulescu

Editura Humanitas;număr pagini:360;preț:42 lei