Medicina în vreme de război, atunci și acum
Pandemia de coronavirus a închis muzeele și a restricționat libertatea de mișcare a oamenilor în cele mai multe dintre țări, inclusiv în România. Încercând să facă față acestor schimbări, instituțiile muzeale românești au început să „organizeze” tururi virtuale, dar și să prezinte online exponate care puteau fi văzute mai greu de marea majoritate a românilor.
În aceste zile când Armata Română, prin medicii săi militari, se află în prima linie a luptei cu inamicul nevăzut, Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” publică pe pagina sa de Facebook fotografii și informații referitoare la practicarea acestei nobile profesii în vreme de război, între anii 1916-1918.
La intrarea României în Primul Război Mondial, la baza asigurării asistenței medicale în caz de conflict era „Legea relativă la Serviciul Sanitar al Armatei”, promulgată prin I.D. no. 708 la 11 martie 1915. Conform acesteia, „medicii, veterinarii, farmaciștii, dentiștii cu titlu academic și studenții în medicină, farmacie și veterinărie, care nu erau înscriși în controalele armatei” erau obligați, până la vârsta de 65 de ani, să servească Armata pe timp de mobilizare și război.
Toți cei menționați urmau să fie repartizați la corpuri, servicii și formațiuni sanitare, în funcție de aptitudini, vârstă și nevoile militare și civile. Din punct de vedere ierarhic, erau constituite patru clase pentru medicii, veterinarii, farmaciștii, dentiștii cu titlu academic și studenții din anii terminali.
În 1916 au fost mobilizate astfel 1.929 de cadre medicale, necesarul fiind de aproape 4.000. Dincolo de disfuncționalitățile referitoare la organizare, dotare, personal calificat, serviciul sanitar a avut un rol important în acest război, mulți medici făcând sacrificiul suprem pentru a-i ajuta pe semenii lor.
O grea încercare a fost însă epidemia de tifos exantematic, care a adus pierderi imense. Iată cum descria generalul Antoniu situația existentă la Târgu-Frumos, cu ocazia unei inspecții:
„Într-un regiment muriseră 900 de recruți din 1.200, toți ofițerii erau bolnavi, nu am găsit decât un ofițer de administrație, care făcea și pe doctorul, căci trei medici trimiși se îmbolnăviseră pe rând…”.
Boala a făcut numeroase victime și printre medici. Constantin Kirițescu vorbește de 250 de medici și 1.000 de sanitari. Activitatea personalului medical în timpul războiului a avut un rol esențial și, nu de puține ori, medicii s-au evidențiat, eforturile lor fiind răsplătite cu distincții, ca un gest de recunoaștere a meritelor lor în diferite contexte.
Acest articol a fost publicat în numărul 219 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuţie a presei în perioada 22 aprilie - 20 mai 2020, dar şi în format digital pe paydemic.com.
