GENIO GALLICO  Ceasuri istorice franceze din colecţii muzeale româneşti jpeg

GENIO GALLICO. Ceasuri istorice franceze din colecţii muzeale româneşti

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) sub patronajul Ministerului Culturii, în colaborare cu Muzeul Național Peleș, Muzeul Național Cotroceni, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”, Ploiești şi Muzeul Municipiului București vernisează expoziţia temporară „GENIO GALLICO. Ceasuri istorice franceze din colecţii muzeale româneşti”.

Evenimentul are loc miercuri, 23 iulie 2014, începând cu ora 13.00, la sediul MNIR, din Calea Victoriei nr. 12, București și se va ţine în prezenţa Excelenţei Sale, Domnul François Saint-Paul, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Franței în România şi a Domnului dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, Director general al Muzeului Naţional de Istorie a României.

Industria de ceasuri din Franţa a început relativ devreme, dezvoltându-se armonios, atât din punct de vedere tehnic, cât şi ca rafinament. Ţinând pasul cu descoperirile fizice şi matematice care pot fi aplicate în orologerie pentru a obţine instrumente de măsurat timpul mai performante şi cu o acurateţe mai mare, Franţa rămâne însă „casa” celor pentru care rafinamentul piesei bate calităţile tehnice. Introducerea emailului în decorarea carcaselor (secolul XVII) reprezintă un nou prilej pentru ca meşterii francezi să-şi probeze talentul, simţul artistic şi, nu în ultimul rând, fantezia.

Însă revocarea edictului de la Nantes şi sistemul rigid de organizare a manufacturilor au dus la un regres al industriei orologeriei. Numeroşi ceasornicari protestanţi au părăsit ţara punându-şi talentul în slujba noilor lor state:Anglia şi Elveţia. Cu toate acestea, Franţa va excela în decoraţia carcaselor, prelucrate în tehnici consacrate de bijutieri. Se dezvoltă astfel, profesii conexe ceasornicăriei:gravura, tehnica emailului, orfevrăria.

Acest accent pus pe funcţia decorativă a ceasului a dus la o nouă creştere a cererii, mai ales din partea unei clientele alese:membrii familiei regale şi ai marii nobilimi franceze. Cu timpul, mai ales începând cu domnia regelui Ludovic al XV-lea, accentul începe să se deplaseze şi înspre calitatea şi precizia mecanismelor, fără a se pierde din vedere calităţile artistice. „Curtea” Franţei începe să patroneze această nouă industrie, mulţi ceasornicari primind titlul de Horloger de la Roi.

Un alt moment important în istoria orologeriei franceze o reprezintă crearea atelierului lui Frédéric Japy în Montbéliard, atelier specializat în componente pentru ceasuri (1773). Astfel, Frédéric Japy a schimbat radical modul în care s-au produs ceasurile (numărul de paşi şi operaţiuni în producerea unui ceas a fost astfel redus la jumătate, toate piesele fiind create şi asamblate în acelaşi loc), iar manufactura lui a revoluţionat industria orologeriei. Dar, din păcate, sfârşitul secolului al XVIII-lea aduce cu sine o nouă decădere a industriei orologeriei din Franţa, odată cu căderea monarhiei Bourbonilor. Mulţi dintre ceasornicarii celebri ai epocii aleg calea exilului, în timp ce opera celor rămaşi este puternic influenţată de evoluţia climatului politic.

Alături de Paris, Besançon-ul a fost „inima şi sufletul orologeriei franceze”. Va deveni un important centru al industriei orologeriei abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când are lor o migraţie inversă, ceasornicari elveţieni stabilindu-se aici şi fondându-şi ateliere. În 1872 Besançon-ul controla deja 99, 63% din producţia de ceasuri a Franţei, căpătând astfel denumirea de „capitala ceasurilor”. Evoluţia oraşului şi a firmelor de orologerie continuă până la începutul deceniului şapte al secolului trecut, când apariţia ceasului cu cuarţ (1971) şi criza petrolului au aruncat Besançon-ul într-o criză economică fără precedent. Astăzi Besançon-ul nu mai este cunoscut ca o „capitală a orologeriei”, ci mai mult ca o „capitală a timpului”.

În expoziţia dedicată orologeriei franceze veţi putea admira piese încadrate cronologic în secolele XVIII-XIX, semnate de importanţi ceasornicari francezi:Abraham-Louis Breguet, Julien Le Roy, Charles Oudin, ş.a. aparţinând M.N.I.R. şi partenerilor/ colaboratorilor Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, Muzeul Naţional Peleş, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Naţional Cotroceni, Muzeul Municipiului Bucureşti.

Expoziţia este deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 23 iulie – 31 august 2014 şi poate fi vizitată de miercuri până duminică, în intervalul orar 10.00 – 18.00.