Exponatul lunii iunie – Pandantive eneolitice din mandibule de Canis familiaris L.

Micro-expoziţia “Exponatul lunii iunie” îşi propune să prezinte două descoperiri importante și deosebite din cadrul așezării de tip tell de la Sultana-Malu Roșu, jud. Călărași, mai precis două pandantive realizate din mandibule de Canis familiaris L.Cele două pandantive realizate din mandibule de câine (Canis familiaris L.), ce fac obiectul acestei micro-expoziții, au fost descoperite în anul 2010, în timpul cercetărilor arheologice din așezarea de tip tell de la Sultana-Malu Roșu. Aceasta reprezintă una dintre primele așezări atribuite culturii Gumelnița (cca. 4500-3950 BC) de pe teritoriul României, ce a făcut obiectul unor cercetări științifice, încă din anul 1923. Ulterior, în anul 2001, cercetările arheologice au fost reluate de către un colectiv de specialiști de la Muzeul Naţional de Istorie a României, aceștia fiind autorii descoperirilor ce fac obiectul acestei micro-expoziții.

Tell-ul de la Sultana-Malu Roșu este amplasat pe malul drept al lacului Mostiștea, nu departe de satul Sultana, la cca. 7 km de Dunăre, pe teritoriul administrativ al comunei Mânăstirea, jud. Călărași.

Pandantivele din mandibule de câine (Canis familiaris L.) au fost descoperite în asociere cu locuința L14. Aceasta reprezintă o locuință incendiată, aflată în limita estică a așezării preistorice de la Sultana-Malu Roșu, cu dimensiuni de cca. 6 x 8 m, orientată nord-sud. Tehnica de construcție este cea a paiantei, pe două dintre laturi (nord și vest) existând șanțuri de fundație, pe celelalte două laturi pereții fiind construiți direct pe sol. Casa avea o singură încăpere, inventarul recuperat fiind tipic pentru comunitățile gumelnițene (vase ceramice, unelte de os, corn și silex, râșnițe, resturi faunistice, cărbune etc.).

Cele două piese de la Sultana, pe lângă funcția lor practică și decorativă, dovedită de studiul interdisciplinar efectuat asupra lor, aveau, fără îndoială, și o funcție simbolică. Acest fapt este demonstrat și de caracterul lor de unicat, dar și de contextul în care au fost descoperite – în asociere cu o locuință arsă și abandonată. Astfel, pe baza datelor înregistrate putem afirma că cele două pandantive realizate din mandibule de câine (Canis familiaris L.) se leagă simbolic de întreg ciclul evolutiv al locuinței L14, de construcția acesteia, de existența sa și de abandonarea ei, reprezentând, probabil, piese ce au legătură cu cei ce au trăit în această casă. Depunerea acestor două piese unice, în două momente cheie ale respectivei construcții preistorice – fundarea și abandonarea, reprezintă un indice important privind valoarea simbolică, rituală și mistică a acestor artefacte. De asemenea, aceste două pandantive se pot lega și de rolul ancestral al câinelului – cel de protector al casei, familiei și comunității, dar și de anumite activități economice specifice comunităților gumelnițene (vânătoarea sau creșterea animalelor).

Micro-expoziţia va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 12 iunie – 13 iulie 2014 şi poate fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 10.00 – 18.00.