Estul sălbatic: criminalitate, comisari și gangsteri în Bucureștiul anului 1945
De la jafurile armatei sovietice la cele ale unor foști militari români sau civili îmbrăcați în uniforme militare, toți înarmați, la crime, trafic de haine, medicamente, droguri, bătăi și urmăriri ca-n filmele de acțiune, totul s-a întâmplat într-un București care se trezea în 1945 într-o cumplită criză economică, socială, dar mai ales de siguranță personală.
În episodul de mai jos al podcastului „Academia de Istorie”, Andrei Pogăciaș și Alexandru Armă discută despre un subiect cu totul nou, aproape nestudiat în istoriografia noastră: infracționalitatea din Bucureștiul anului 1945, o lume a găștilor, gangsterilor, spargerilor, omorurilor, ocupației sovietice, a comisarilor destoinici și a haosului creat de sfârșitul războiului.
După ce Armata Roșie a pătruns și apoi a ocupat teritoriul României, sovieticii au slăbit, una după alta, instituțiile statului român. Nici poliția nu a reprezentat o excepție. De acest vid instituțional au profitat multe bande de infractori, care au ajuns, la propriu, să îi terorizeze pe locuitori.
Furturile, jafurile, crimele erau, în anul 1945, parte din peisajul răului ce cuprindea, încet, dar sigur, țara întreagă. Bucureștiul era însă un caz special. Spre acest oraș și-au îndreptat atenția infractori care nu se dădeau în lături de la nimic.
Adăugăm aici abuzurile soldaților sovietici și vom avea conturată imaginea unui oraș înfricoșat, în care trebuia să-și ducă viețile de zi cu zi atâția și atâția oameni. Iar supraviețuirea era tot mai complicată în contextul în care alimentele erau raționalizate, iar poliția părea că pierde confruntarea cu fenomenul infracțional.
Și, nu uitați, războiul, cu toate consecințele lui, a durat până la începutul lunii mai. De altfel, o parte dintre bandele de infractori se foloseau, în jafurile și crimele lor, de uniformele și armele armatei.
Ziarele vremii erau pline de evenimente care băgau spaima în oameni, iar infractori precum Argintaru, Aroncuteanu, Albeanu Bratu etc. deveniseră „vedete” în paginile acelorași gazete.
Mai mult, la 6 martie 1945, comuniștii, prin guvernul condus de dr. Petru Groza, preluau conducerea țării: un guvern impus de sovietici prin pumnul bătut în masă de ministrul adjunct de Externe al URSS, Andrei Ianuarevici Vîșinski, venit la București special pentru acest scop.
Ministerul de Interne, a cărui conducere a fost preluată de vechiul ilegalist Teohari Georgescu, a devenit unul din principalele instrumente ale comuniștilor. Dar prima preocupare a noilor stăpâni nu a fost lupta cu infracționalitatea, ci epurarea poliției.
O bună parte din comisarii de poliție au fost îndepărtați, în special cei care se luptaseră în perioada interbelică cu tentaculele caracatiței comuniste. În schimb, au fost recrutați în poliție simpatizanți comuniști și chiar membri ai lumii interlope. Peste noapte, rolurile se schimbau...
Au apărut nume noi în poliție, dar și în ziarele vremii. Iar unul dintre polițiștii nou-apăruți avea să atragă, prin acțiunile sale brutale, toată atenția presei din acele vremuri. E vorba despre comisarul-șef Eugen Alimănescu, cel care a fost sursa de inspirație pentru Sergiu Nicolaescu atunci când l-a creat și interpretat pe comisarul Tudor Miclovan, personajul din filmele comuniste.
Metodele lui Alimănescu au transformat Capitala în scena unor răfuieli armate între polițiști și infractori, ce aduceau aminte de confruntările din Chicago- ul anilor ’30. Rămâne o enigmă cum s-a transformat Eugen Alimănescu dintr-un simplu contabil în polițist și apoi într-un adevărat călău, lichidat, la rândul său, de alți torționari.
Subiectul, aproape deloc studiat la noi, a fost prezentat pe larg de Alexandru Armă în cel paginile numărului 51 al revistei Historia Special, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 iunie - 25 septembrie 2025, și în format digital pe paydemic.com.
