„Contribuţia femeilor din Banat în Primul Război Mondial”, expoziție de fotografie la Muzeul Naţional al Banatului
Muzeul Naţional al Banatului (MNB) expune, începând de marţi, o expoziţie fotografică în care este ilustrată „Contribuţia Femeilor din Banat în Primul Război Mondial", care va fi deschisă pentru public pe parcursul lunii februarie.
În fotografii se regăsesc femei care s-au implicat cu predilecţie în acţiuni de caritate pentru ajutorarea bolnavilor şi a familiilor sărace, la întreţinerea bucătăriilor populare din cartiere, în căminele de copii sau în viaţa medicală şi protecţia sanitară a Timişoarei, în timpul Primul Război Mondial.
Războiul a fost privit de-a lungul timpului ca un fenomen masculin prin excelență. Primul Război Mondial a reprezentat un conflict modern, tehnologic, care a testat și a frânt codurile și așteptările referitoare la curajul bărbătesc și la masculinitate în general. Acesta a reprezentat un punct de cotitură și un catalizator al schimbării în istoria lumii în ceea ce privește relațiile de gen, femeile implicându-se activ în scopul restabilirii echilibrului mondial.
Prin mobilizarea a milioane de soldați în decursul anilor de război, prima mare conflagrație mondială a reprezentat primul conflict de proporții care a adus confruntarea celor mai mari puteri europene și totodată a relevat importanța femeii în societatea secolului XX. În absența soțului aceasta a devenit stăpâna casei, statele beligerante cunoscând o creștere exponențială a femeilor angajate, mai ales, în munca industrială, în agricultură, sau chiar în transporturi. Femeile au intrat, de asemenea, în serviciul militar ca infirmiere sau în cadrul corpurilor auxiliare de armată. Ca o consecință a tuturor acestora, multe femei au început să devină conștiente de noile lor roluri în societate și să își afișeze și afirme fățiș noile atribute ale independenței. Din aceste puncte de vedere războiul a fost perceput ca un puternic imbold al emancipării feminine și al ieșirii femeilor din rolurile lor tradiționale, puternic înrădăcinate în memoria colectivă de până atunci.
Banatul, provincie care la începutul secolului XX era parte integrantă a Imperiului Austro Ungar, cu o societate multinațională, multietnică și multiculturală, a fost influențat în egală măsură de izbucnirea și desfășurarea primei mari conflagrații mondiale, inclusiv în ceea ce privește relațiile de gen. La Timișoara, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, luaseră ființă mai multe asociații de femei care s-au implicat și în anii Primului Război Mondial cu predilecție în acțiuni de caritate care constau în linii mari din ajutorarea bolnavilor și a familiilor sărace, înființarea și întreținerea bucătăriilor populare din cartiere, a căminelor de copii, precum și constituirea diferitelor fonduri de caritate. Un rol important în viața medicală și protecția sanitară a Timișoarei în anii războiului au deținut-o călugărițele mizericordiene, care s-au ocupat și de tratarea bolnavilor din Spitalul General. Mobilizările substanțiale ale bărbaților bănățeni pe front, urmate de rechiziționările desfășurate sub supravegherea armatei, numeroasele sechestrări de bunuri materiale, precum și abuzurile de tot felul ale autorităților, comise asupra celor rămași acasă, s-au soldat cu urmări nefavorabile și pentru agricultura din Banat și în general pentru mediul rural bănățean. În aceste condiții întreaga povară a căzut pe umerii femeilor și copiilor care cu greu făceau față îndatoririlor gospodărești.
Odată cu introducerea stării de necesitate din timpul războiului, atelierele și întreprinderile care s-a hotărât că urmau să aprovizioneze armata cu produsele pe care le produceau au fost militarizate. În aceste condiții au început a fi angajate femei și copii minori. Din anul 1916 au izbucnit tot mai multe mișcări protestatare în majoritatea centrelor industriale din Banat. În unele dintre acestea au fost implicate și femei care își revendicau drepturile cuvenite.
Experiența marcantă a războiului și numeroasele îndatoriri și roluri noi pe care femeile s-au văzut nevoite a le prelua, precum și multitudinea actelor filantropice inițiate de acestea, au schimbat foarte mult atât percepția societății asupra acestora, cât și a lor înseși asupra propriei persoane și asupra locului pe care îl ocupau în societate, le-au determinat să fie mai încrezătoare în ele însele și le-au diminuat dependența față de bărbați. Ambiția, atât a femeilor din Banat, cât și a celor din restul Europei, de a face față singure provocărilor nou ivite și în cele mai multe cazuri reușita lor, a contribuit la fragilizarea societății patriarhale tradiționale, fapt condamnat de mulți, dar care va prefigura o transformare completă a raporturilor între genuri.
