Cine conduce China comunistă?

Cartea autorului britanic Kerry Brown - Noii împărați. Putere și dinastii comuniste în China - abordează condițiile care au premers accederea actualei elite aflate la vârful ierarhiei politice a Chinei – președintele Xi Jinping, premierul Li Keqiang și Wang Qishan, Zhang Dejian, Liu Yunshan, Yu Zhengsheng și Zhang Gaoli.

”Unul dintre meritele esențiale ale acestui volum rezidă din prezentarea, evidențierea și sublinierea cu tușe groase a modului în care o bună parte din analiștii, jurnaliștii și universitarii occidentali privesc China, cu precăderea China devenită «challanger» al liderului mondial, Statele Unite ale Americii. O optică nu departe de cea a secolului al XIX-lea, în care Imperiul Chinez și ulterior Republica China au traversat ceea ce este denumit cei «100 de ani de umilință». Din foarte multe puncte de vedere, nici Occidentul, nici China, nu și-au schimbat atitudinea, fiind menținută o reciprocă reținere și adversitate, inclusiv prin intermediul mass-media, a publicațiilor, iar de dată relativ recentă cu sprijinul noilor media” scrie jurnalistul Dan Tomozei, în prefața volumului.

Brown analizează competiția pentru acumularea puterii, la vârful Partidului Comunist Chinez, caracterizată printr-o extraordinară flexibilitate a relațiilor politice.

”Folosind cu predilecție surse în limba chineză, Brown reușește să explice convingător cum această Chină a înaltei nomenclaturi de partid – formată din cei ce dețin poziții de la cea de ministru în sus și care nu numără mai mult de trei mii de oameni – reușește să asigure cooperarea grupurilor de putere și de influență. Oprindu-se asupra modului în care se manifestă puterea în interiorul Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez, Brown crede că poate detecta existența unei concurențe acerbe, aceeași pe care o putem observa în viața partidelor din regimurile care lasă loc competiției politice. Diferența ține însă de modul în care se manifestă această concurență, dar și de maniera în care se distribuie resursele între membrii noii clase mandarinale. Dar, pe de altă parte, această formă de organizare a puterii în rețea reușește să concentreze mai multă forță decât s-a întâmplat vreodată cu puterea exercitată de Mao în cea mai centralizată formă de putere cunoscută de China în îndelungata sa istorie”, scrie Cristian Pîrvulescu, în postfața volumului.

Noii împărați. Putere și dinastii comuniste în China