Căderea Timișoarei. Cum au cucerit austriecii Banatul

Războiul austro-venețiano-otoman din 1714-1718 este unul dintre cele mai importante din istoria românilor, prin consecințele sale directe și indirecte. Printre altele, prin pacea de la Passarowitz, Imperiul Austriac a intrat în posesia Banatului (pe care avea să-l stăpânească 200 de ani, până în 1918), Oltenia, Serbia și nordul Bosniei.

Otomanii s-au pregătit îndelung pentru acest conflict, încercând astfel să-și ia revanșa după înfrângerea de la Viena (1683) și pierderile teritoriale suferite prin tratatul de la Karlowitz, din 1699.

În episodul de mai jos al podcastului „Colecționarul de istorie”, doctorul în istorie Andrei Pogăciaș ne povestește cum au decurs ostilitățile în prima parte a războiului, atuurile și slăbiciunile celor două tabere, celebra bătălie de la Petrovaradin și, mai ales, cum a decurs asediul Timișoarei, pe care generalul Eugeniu de Savoia, comandantul forțelor austriece, a reușit s-o cucerească literalmente în ultima clipă, înainte să fie nevoit să ordone retragerea.

Victoria de la Timișoara a fost una vitală pentru Imperiul Austriac, care avea apoi să păstreze Banatul în următoarele două secole, până la prăbușirea din toamna lui 1918, când monarhia austro-ungară s-a destrămat la finalul Primului Război Mondial, iar Banatul a fost împărțit între România și Serbia.

Cum a ajuns Timișoara sub otomani

Banatul a intrat în sfera de influență a Imperiului Otoman după prăbușirea Regatului Maghiar, în urma înfrângerii de la Mohács (1526). Spre deosebire de Transilvania, care a reușit să-și păstreze statutul de principat autonom sub suzeranitatea Porții, Banatul a fost ocupat direct de otomani și transformat într-un vilayet (pașalâc), condus de un beglerbeg.

Banatul și Transilvania au intrat oficial sub suzeranitatea Porții pe 4 septembrie 1541, când Ioan Sigismund Zápolya, principele Transilvaniei, respectiv Petru Petrovici, comitele de Timiș, au primit simultan steagul de investitură din partea sultanului Süleyman I.

În 1551, Banatul și Transilvania s-au alăturat Sfântului Imperiu Romano-German, sfidând suzeranitatea Înaltei Porți. Acest gest l-a determinat pe sultan să decidă ocuparea Timișoarei. În acest scop, beglerbegul Rumeliei, Sokollu Mehmed pașa, a condus o expediție eșuată, în toamna anului 1551. Ofensiva otomană în Banat și Ungaria a fost reluată în anul următor, sub conducerea vizirului Kara Ahmed pașa.

În vara anului 1552, oștile otomane au devastat Banatul de câmpie, ocupând principale puncte strategice, cetățile Timișoara și Lipova. Timișoara a capitulat pe 25 iulie, în schimbul retragerii pașnice a populației și a garnizoanei care apăra orașul. Însă Ahmed pașa a încălcat înțelegerea, apărătorii orașului fiind masacrați, iar comandantul garnizoanei, Ștefan Losonczy, a fost decapitat.

_{Foto sus: Timișoara
otomană în 1656. Gravură de Nicolas Sanson (© Wikimedia Commons)}