Bisericile Muzeului Țăranului la SIBIU

Muzeul Național al Țăranului Român și Asociaţia culturală pictor Octavian Smigelschi în colaborare cu Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu şi Complexul Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu organizează, în perioada 13 mai – 5 iunie 2015, expoziția de fotografie Bisericile Muzeului Țăranului. Expoziția conține imagini mai puțin cunoscute ale celor șase biserici din lemn care se află în custodia Muzeul Național al Țăranului Român.

Vernisajul va avea loc miercuri, 13 mai 2015, ora 18 00 la Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu, corp B, parter.

În cartea Horia Bernea – Câteva cuvinte despre muzeu, cantități, materialitate și încrucișare. Irina Nicolau, Carmen Huluță – Dosar Sentimental, Irina Nicolau scria:„1991 și mai târziu. Începem să salvăm biserici vechi de lemn. La Mintia, Bejani, Groșii Noi, Troaș, Julița, Lunca Moților. Două vor fi aduse la București și expuse, cea de la Mintia, în sala Reculegere, cea de la Bejani, în curte. Celelalte patru, restaurate, păzite și îngrijite, vor fi conservate in situ. Premieră românească. Evident, ideea a fost a lui Horia Bernea. Un umăr a pus și doctorul Costina. Restul, adică tot greul, l-au dus Geta Roșu, Dan Ștefănescu și oamenii lor, muzeografi, restauratori și conservatori. S-a muncit enorm. Proiectul avea o miză importantă. Horia spera că și alte instituții – bugetare și nebugetare – ne vor urma exemplul, luând sub protecția lor biserici de lemn care meritau să fie salvate. Nu ni s-a alăturat nimeni.”

Aspectul pitoresc al plaiurilor transilvănene este întregit de siluetele bisericilor de lemn. Toate acestea sunt locaşuri de credinţă şi speranţă ce au durat în timp, adunând în ele o parte din comorile spiritualităţii româneşti. Valoarea de document istoric cât şi valoarea lor de document artistic întregesc atestatul de perenitate materială şi spirituală al acestor meleaguri.

Aici, în Trasilvania şi în Maramureş, arta tradiţională a prelucării lemnului, reprezentând modalitatea exprimării artistice, are ca temelie o adevărată civilizaţie a lemnului, civilizaţie ce s-a desăvârşit din generaţie în generaţie într-o formulă socială inegalabilă în spaţiul european, prin tot ce se realizează din acest material şi prin toate simbolurile încrustate în el.

Valoarea artistică a bisericilor de lemn constă în armonia subtil stabilită între părţile componente ale construcţiei, în care ştiinţa folosirii spaţiului se manifestă în linii ce exprimă graţie şi putere, îndrăzneală şi măsură.

Calităţile arhitecturale ale edificiului stau mărturie pentru măiestria şi ingeniozitatea meşterilor constructori ţărani, care au ridicat biserica folosind doar barda şi securea, lucru extrem de rar întâlnit la alte biserici din lemn, ceea ce îi conferă o valoare deosebită. La arhaismul tehnicii constructive se adaugă, paradoxal, deschiderea spre noutate a formei arhitecturale. Simplitatea şi masivitatea se împletesc armonios într-un ansamblu arhitectonic de dimensiuni mici spre mediu, singura piesă, deosebit de frumoasă, care reprezintă un plus de decoraţie sculpturală fiind portalul uşii de la intrare.

Datând din secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, pictura bisericilor de lemn aparținând zonei Aradului (Groșii Noi, Julița, Troaș) și Hunedoarei (Lunca Moților, Bejan), care fac obiectul acestei expoziții, este o elocventă mărturie a măiestriei meșterilor țărani-zugravi. Deși la origine ansamblul iconografic al acestor biserici a fost destul de bogat, astăzi se mai păstrează doar scene din Ciclul Cristologic – Cina, Judecata și Batjocorirea Mântuitorului, Drumul spre Golgota, Purtarea Crucii, Răstignirea, Plângerea Mântuitorului și Învierea.

Discursurile politico-istorice au identificat de-a lungul vremii bisericile de lemn din Transilvania ca mărturii ale statorniciei românilor şi a credinţei pe aceste meleaguri, le-au înnobilat cu metafore demne de capodopera lui Michelangelo-Capela Sixtină-însă de foarte puţine ori autorităţile şi chiar autorii acestor cuvântări înflăcărate le-au considerat îndreptăţite să devină priorităţi naţionale când vine vorba de alocare a sumelor în privinţa restaurării, conservării sau altor tipuri de lucrări.

Acesta este şi mesajul unei astfel de expoziţii, pe lângă bogăţia patrimonială pe care o deţinem, rostul nostru acum este acela de a păstra, de a conserva şi restaura tot ce se poate. Valorificarea unor astfel de monumente sugerează cel mai bine priceperea şi aplecarea către frumos a românului şi deschide noi drumuri în privinţa dezvoltării turismului rural şi spiritual.

Expoziția va putea fi vizitată până pe 5 iunie 2015. Intrarea este liberă.

Consultant științific:dr. Georgeta ROȘU

Curator şi text:Alexandru Constantin CHITUŢĂ

Fotografie:Mircea TANCĂU

Expoziția a mai fost itinerată la Gura Humorului, Focșani și Ploiești.