Biserica din Sanremo a lui Mavrocordat, reînviată de români

Biserica din Sanremo, ctitorie românească din secolul al XIX-lea a familiei Mavrocordat, a fost reînviată de români prin grija autorităţilor italiene şi a Bisericii Romano-Catolice din zonă, duminică, lăcaşul fiind sfinţit de episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Italia.

Biserica având ca patron pe Sfântul Nicolae şi care poartă hramul Sfinţii Chiril şi Metodiu a fost târnosită, devenind biserivă ortodoxă a românilor aflaţi departe de ţară în urmă cu doi ani, de ziua Sfântului Nicolae.

Doi ani mai târziu, respectiv duminică, 5 decembrie 2010, lăcaşul este din nou sfinţit. De această dată icoanele şi pronaosul Icoana şi catapeteasma fiind realizate în România. Slujba de sfinţire a fost oficiată de către episcopul ortodox român al Italiei PF Siluan, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi şi în prezenţa autorităţilor locale din Sanremo şi a celor ai Bisericii romano-catolice. La slujba săvârşită din biserica din Sanrmo au participat zeci de români, mulţi dintre ei venind de la Bucureşti în pelerinaj. Ei sunt membri ai comunităţii Bisericii Sfinţii Apostoli Chiril şi Metodiu din campusul de la Agronomie din Capitală. Aceştia au ţinut să fie alături de părintele Claudiu Mihai, parohul Bisericii strămoşeşti de la Sanremo, cel care în urmă cu nouă ani, împreună cu părintele Victor Mihăilă, puneau piatra de temelie a lăcaşului studenţesc aparţinând Universităţii de Agronomie.

Revenirea Bisericii familiei Mavrocordat ordodoşilor români este un dar de la Dumnezeu, este o minune săvârşită de Sfântul Nicolae, a spus părintele Claudiu. El a precizat că în secolul al XIX-lea, perioadă care a reprezentat pentru Sanremo (oraşul Sfântului Romulus) sfârşitul unei lungi perioade de confruntări armate pentru stabilirea finală a graniţei între Franţa şi Italia, prin zonă perindându-se mari familii aristocrate, cum ar fi cele ale Ţarului Rusiei Alexandru al II-lea, ale kaiserlui Otto al Germaniei, regina Elena a Regatului de Muntenegru şi multe personalităţi ale epocii.

În pleiada personalităţilor care au lăsat în urma lor importante edificii pentru posteritate s-a înscris şi un nume românesc:prinţesa Elisabeta Mavrocordat, devenită Sora Blanche, stareţă a ordinului mănăstiresc al Carmelitanelor. În pofida vitregiei vremurilor şi a informaţiilor fragmentate descoperite în arhivele locale şi regionale au fost găsite elemente din viaţa prinţesei şi mai ales ctitoria familiei acesteia:Biserica Sfântul Nicolae din Sanremo.

Acest lăcaş a devenit biserica mănăstirii trădând prin arhitectura ei originea românească, forma de cruce cu trei abise, deşi ornamentele exterioare sunt realizate în stilul gotic. După 1970, slujbele au fost sistate din cauza lucrărilor de construcţie la noua gară feroviară. Întreaga mănăstire a fost mutată în zona de vest a oraşului, iar edificiile au fost demolate.

Timp de 30 de ani s-au purtat tratative între Episcopia romano-catolică Ventimiglia-Sanremo şi Primăria Sanremo pentru a soluţiona această criză. Până la urmă biserica a fost salvată şi astfel, între anii 2003-2005, prin efortul primăriei din Sanremo şi al Fundaţiei Bancara Carige, structura s-a consolidat. Biserica a fost încredinţată noi parohii ortodoxe române din San Remo, astfel încât în 6 decembrie a fost săvârşită, exact de ziua Sfântului Niculae, prima liturghie.

Singurul obiect liturgic rămas sub molozul vechii mănăstiri a fost icoana Sfântului ierarh Nicolae, care a fost încredinţată tinerei comunităţi ortodoxe româneşti. În ultimii doi ani a fost restaurat interiorul bisericii, după un proiect aprobat de Comisia de Belle Arte din Genova, au urmat lucrările de restaurare interioară, iar catapeteasma a fost lucrată în judeţul Neamţ, de către maestrul Gheorghe Ursu, iar în Bucureşti, într-un mic atelier, au fost create icoanele care au fost sfinţite duminică.

În predica sa, episcopul Siluan ierarhul a vorbit despre păcat ca ieşire din firescul în care au fost aşezate lucrurile de către mântuitor de minunea săvârşită de Sf. Nicole prin păstrarea acestei biserici şi transmiterea ei românilor ortodocşi de aici. "Pentru românii aflaţi departe de ţară, Biserica trebuie să fie aceea care reaşează lucrurile în firescul lor. Regret faptul că mulţi care ajung pe meleaguri străine se prăbuşesc. Ei se gândesc să pună acasă o faianţă nouă pe care o văd o dată pe an, dar pe care copiii lor o vor schimba. Jertfa din această biserică are rostul de a redescoperi obârşia, acel acasă după care tânjiţi", a mai spus preasfinţitul Siluan.

La sfânta liturghie, preotul paroh Claudiu Mihai a fost ridicat în rândul de iconom, iar mulţi bucureşteni care au ajutat la terminarea lucrărilor au primit distincţia Granata.

La ceas de mare sărbătoare suflarea românească de pretutindeni ca şi din Sanremo a văzut purtarea de grijă pentru Sfântul Nicolae pentru poporul său, biruind potrivnicia şi nerânduiala vremurilor, dăruind un sfânt lăcaş de rugăciune poporului român drept credincios.