TRAIAN DORZ UN APOSTOL AL NEAMULUI

Anul acesta se implinesc 100 de ani de la nașterea poetului Traian Dorz, personalitate complexă și iradiantă, controversată și venerată, a neamului și a bisericii noastre.Traian Dorz s-a născut in 25 decembrie 1914 in cătunul Râturi, azi Livada Beiușului. La terminarea celor șapte clase primare, în 7 iunie 1930, este premiat cu cartea, , Corabia lui Noeˮ, scrisă de parintele Iosif Trifa, întemeietorul și conducătorul Mișcării Oastea Domnului, înființată la 1 ianuarie 1923, la Sibiu, , un curent viu și puternic de renaștere și înnoire duhovnicească în învățătura și credința Bisericii și a poporului nostru. O astfel de Lucrare Profetică, era un miracol unic în Ortodoxie, aducând in viața decăzută, formalistă și adormită a Bisericii o trezire evanghelică, fericită și vie. Iar în întunericul vieții poporului nostru, soluția unui salt salvator, moral, social și spiritual de o unică însemnatate istorică.ˮ

Despre părintele Iosif Trifa, sfântul încă nerecunoscut al Bisericii noastre, marele istoric Nicolae Iorga marturisea:, , La Sibiu, pe langa Mitropolia noastra ortodoxa lucreaza de ani de zile cu multa ravna un preot. Nu este un cuvant de lauda daca voi spune:cel mai harnic preot din tara. El este redactorul unei foi pentru popor care se imprastie la sateni, o foaie pentru norodul cel mare al satelor. Are in ea fel de fel de stiri folositoare. Dar mai ales are o parte pe care nici o alta publicatie n-o are asa de minunat si de bogat talcuita:e partea crestinului. Foaia poarta numele «Lumina Satelor». Cine se va abona la ea este in castig. (...) Dar preotul de la Sibiu mai are o sumedenie de carti din care se vede ca darul lui Dumnezeu a fost din belsug revarsat peste inima acestui minunat slujitor al Lui. (...) Le recomandam bucuros pe toate.Numele preotului e bine sa fie pus la inima ca o pilda rara de ucenic al Mantuitorului. Insemnati-l bucurosi ca pe o descoperire:preotul Iosif Trifa.“

In acelasi context, Gala Galaction afirma:"Dincolo, în Ardeal, un preot apostol a chemat şi cheamă sub flamura câtorva îndatoriri de bună voie pe toţi cei care vor să se distingă în viaţa lor creştină mai mult decât media credincioşilor. Mişcarea părintelui Trifa este binevenită şi vrednică de toată stima noastră. (...)Viaţa noastră bisericească seamănă prea mult cu pâraiele care curg vara, când n-a mai plouat de multă vreme. Ne miră când vedem azi pe albia uscată acest torent ivit, nu ştim de unde. Să fim înţelegători! Sus, în Libanul cel Duhovnicesc, Dumnezeu păstrează tainice izvoare pentru noi păcătoşii."Nae Ionescu, inflăcăratul gazetar si om de cultură observa si el, , fenomenul Iosif Trifaˮ, asa cum era numit atunci:…«Lumina Satelor»? Am cercetat-o întotdeauna cu bucurie şi plăcere. Nu ca cel care vrea să afle;ci doar ca cel cu ochiul critic. Impresia unei munci modeste, stăruitoare şi rodnice, de încreştinare nu s-a dezminţit niciodată.Acum «Lumina Satelor» a împlinit cinci ani de neîntreruptă apariţie. Ce a făcut ea în aceşti cinci ani se poate vedea uşor. Căci harnicul părinte I. Trifa, redactorul foii, a adunat în 12 cărţi toată şcoala sufletească a «Luminii Satelor».Le-am citit pe toate. Un scris care, în adevăr, poate să rămână;care nu se leagă de viaţa trecătoare a ziarului, ci e, în cel mai propriu înţeles al cuvântului, o şcoală;şi încă, una căreia e imposibil să-i lipsească succesul şi roadele.

Munca Părintelui Trifa este o pildă.M-a oprit însă mai ales broşura intitulată, , Intraţi în Oastea Domnului, , . Oastea Domnului Iisus este o asociaţie absolut nouă la noi;ai cărei membri îşi iau obligaţia de a trăi creştineşte. Organizaţia este cu mult prea interesantă, ca idee;căci ea încearcă să soluţioneze problema căreia, în Apus – ba chiar şi la franciscanismul nostru – îi răspund terţiarii.Ea ar trebui urmărită mai îndeaproape şi sprijinită. Munca de încreştinare are destule lucruri de învăţat de la activitatea părintelui Trifa, de la «Lumina Satelor»."

Preluând de la sfântul său înaintaș , , mantaua suferinteiˮ, singura ungere a unui trimis, Traian Dorz devine căpetenia Mișcării Oastea Domnului, imediat dupa plecarea la Domnul a parintelui Iosif. Deplin conștient de greaua misiune și de uriașa responsabilitate, începe parcurgerea drumului ispașitor, ca poet al Golgotei dar mai ales, ca marturisitor al lui Iisus Hristos Cel Rastignit.Timpul istoric, pamântesc al aparitiei Mișcarii Oastea Domnului, este unul providențial, cel de dupa caștigarea Independentei Naționale si făurirea României Mari. Țara noastră era , , mare, , teritorial, dupa lupte si jertfe îndelungate, ajungând să învingă dușmanul dinafara țării...dar încă mică in ființa ei identitară. Rămânea însă, dusmanul cel mai de temut: dezbinarea din interior, cea de dupa razboi, fărămițarea identității naționale si pustiirea sufletească in absența unui determinant existențial real. Toate capetele luminate ale Neamului si ale Bisericii, căutau soluții, căi de coagulare a noilor provincii si mai presus de atât, crearea unei identități și a unui destin national, egale cu cele ale Occidentului.

Ancorat cu patimă în aceste frământări, Constantin Noica propunea crearea unei elite similară cu o instanță providențială de salvare a identității nationale, prin ieșirea din istorie, prin asumarea unei atemporalități izbăvitoare de ispita oricărui contingent istoric. Afirma atunci modelul creștinului, acel om moral fără pereche, exemplar, , , portret al omuluiˮ- ca singur capabil să formeze elita salvatoare. , , Creștinul este cel ce știe a-și trăi viața cu sensˮ, înțelesese Noica, doar un astfel de caracter referit prin Har, poate trece testul de anduranță și doar el știe a se așeza întru o bună dispunere în lume. Mircea Vulcănescu în asentimentul marelui ganditor se întreba care sunt la poporul nostru acei , , agenți care trezesc sentimentul de gravitație al existențeiˮ.La limită, pentru Noica și ceilalti filozofi si ganditori, ingredientul creștin și moral dădeau măsura posibilității constituirii elitei.

Paralel cu frămantările acestea, omul lui Dumnezeu, preotul Iosif Trifa, primește de la Dumnezeu soluția pentru Neamul sau si pentru Biserica sa. Iar urmasul sau, primeste sa traiasca testul însingurării în fața istoriei, iese in afara ei si o transcende. Noica vedea elita care să trăiască obsesia totului, să poată fi o totalitate de fiecare clipă. Traian Dorz, trăiește totalitatea jertfei, fără sa abdice- de la credința sa, biserica sa, neamul său, pe care îl dorea elita, adică popor credincios al lui Dumnezeu.

Sfințenia este un nontipar- te situează în afară lumii, așezându-te într-o relație majoră, doar cu Dumnezeu.Timpul devine eternitate, universul concentrationar nu poate inchide, deschide portile vesniciei. Scoala de conștiință la care invita Lucrarea Oastea Domnului, încă de la apariția ei, creează elita, atat pentru poporul nostru cât și pentru Biserica noastră ortodoxă. Etapele formării acestei elite, sunt trepte ale unui creștinism trăit autentic și motivat. Cei pe care Dumnezeu i-a așezat sa conducă in timp această Lucrare a Duhului Sfant, au fost ca si , , nebunii pentru Hristosˮ, n-au dat niciodată inapoi, plătind prețul pana la jertfa totală.

Traian Dorz a fost investit cu vocația supratemporală a sfințeniei. Timpul si istoria o certifică. Manifestările la nivel national din anul centenar, vin ca prinos de recunoștință pentru întreaga viață si operă puse in slujba mântuirii neamului său. In mari orașe din țara- Timișoara, Arad, Cluj, Suceava, Iași, Galați și nu în ultimul rând, București, poetul Golgotei vine peste timp pe care l-a biruit si supus, sa mangâie si sa cheme mii si mii de inimi la o viață creștină angajată si autentică, adica la elita unei biserici primenite si innoite.

Manifestarea care se va desfășura sub egida și cu binecuvântarea Prea Fericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, pe 13 decembrie la Bucuresti in Palatul Parlamentului, este ca o pecetluire a Voii lui Dumnezeu, peste Lucrarea pe care EL a trimis-o neamului si bisericii noastre.

"O, om!

O, om! … ce mari răspunderi aide tot ce faci pe lume!de tot ce spui în scris sau grai, de pilda ce la alţii-o dai, căci ea mereu spre iad sau raipe mulţi o să-i indrume!

Ce grijă trebuie să puiîn viaţa ta, în toatăcăci gîndul care-l scrii sau spuis-a dus… şi-n veci nu-l mai aduni, dar vei culege roada luiori viu, ori mort, odată.

i spus o vorbă! – vorba ta, mergînd din gură-n gură, va-nveseli sau va-ntrista, va curaţi sau va-ntina, rodind sămânţa pusă-n eade dragoste sau ură.

Scrii un cuvînt! – cuvîntul scrise-un leac sau o otravă!Tu vei muri, dar tot ce-ai zisrămîne-n urma-n drum deschisînspre infern sau paradis, spre-ocară sau spre slavă.

Spui o cîntare! – versul tăurămîne după tine;îndemn la bine sau la rău, spre curăţie sau desfrîu, lăsînd in inimi rodul săude har sau de ruşine.

Arăţi o cale! – calea taîn urma ta nu piere, e calea bună sau e rea, va prăbuşi sau va-nălţa, vor merge suflete pe ea…spre rai sau spre durere

Trăieşti o viaţă! – viaţa ta, e una, numai una, oricum ar fi, tu nu uita:cum ţi-o trăieşti, vei cîştigaori fericire-n veci prin ea, ori chin pe totdeauna! …

O, om! … ce mari răspunderi ai !Tu vei pleca din lume, dar ce scrii azi, ce spui în grai, ce laşi prin pilda care-o dai, pe mulţi, pe mulţi mereu spre raisau iad o să-i îndrume.

Deci, nu uita! … fii credincioscu grijă şi cu teamă!Să laşi în urmă luminosUn grai, un gînd, un drum frumos!Căci pentru toate, ne-ndoios, odata vei da seamă!…"

(de Traian Dorz)