Skanderbeg, erou al Albaniei și Europei jpeg

Skanderbeg, erou al Albaniei și Europei

Gjergj Kastrioti - Skanderbeg (1405-1468) unul dintre cei patru b─âie╚Ťi ai lui Gjon Kastrioti, feudal albanez ce avea ├«n st─âp├ónire teritorii din nordul Albaniei cu centrul ├«n cetatea Krujei, c─âzute sub ocupa╚Ťia Imperiului Otoman ├«n a doua jum─âtate a secolului al XIV-lea, ├«n conformitate cu obliga╚Ťiile impuse de sultan, ├«mpreun─â cu fra╚Ťii s─âi, a fost trimis ostatic la ├Änalta Poart─â. Aici, se va eviden╚Ťia ca elev la ╚Öcoala ienicerilor prin inteligen╚Ť─â, iscusin╚Ť─â ca lupt─âtor, calit─â╚Ťi ce l-au impus pentru o ├«nalt─â carier─â militar─â. ├Än aceast─â situa╚Ťie nou─â, t├ón─ârul albanez a trebuit s─â treac─â la islamism, d├óndu-i-se numele de Skander ╚Öi func╚Ťie de comandant ├«n armata turc─â, eviden╚Ťiindu-se ├«n luptele purtate de Imperiu ├«n Asia.

Strateg, diplomat, om de stat

Gjergj Kastrioti-Skanderbeg, cunoscut ├«n scrierile rom├óne╚Öti ca Gheorghe Castriota, ├«n momentul ├«n care a trebuit s─â participe la campaniile otomane din Balcani, neuit├óndu-╚Öi r─âd─âcinile, a intrat ├«n leg─âtur─â cu unii conduc─âtori militari antiotomani din spa╚Ťiul balcano-danubian, ├«ndeosebi cu puternicul comandant al armatei ungare Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei, devenit regent al Ungariei ╚Öi comandant al armatei ├«n care, al─âturi de o╚Ötenii maghiari, f─âceau parte rom├óni, polonezi, s├órbi, cehi, albanezi, austrieci, ├«n vederea unor conlucr─âri comune de ap─ârare antiotoman─â, ajung├óndu- se la o preconizat─â jonc╚Ťiune ce ar fi trebuit s─â aib─â loc ├«n marea confruntare de la Ni╚Ö din anul 1443.

Precipitarea evenimentelor a ├«mpiedicat realizarea jonc╚Ťiunii for╚Ťelor aflate sub comanda lui Skanderbeg cu armata condus─â de Iancu de Hunedoara, dar ├«n acest moment se face ruptura dintre Skanderbeg ╚Öi Imperiul Otoman. Dup─â b─ât─âlia de la Ni╚Ö, Iancu de Hunedoara ├«╚Öi continu─â Campania lung─â ├«n fruntea unei armate de 35.000 de oameni, ├«ntre care se afla ╚Öi un contingent de trupe ale lui Vlad ╚Üepe╚Ö, domnul ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti, ├«naint├ónd ├«n Valea Moraviei cucerind Ni╚Öul ╚Öi Sofia, iar Skanderbeg ├«n fruntea unui deta╚Öament de 300 de c─âl─âre╚Ťi, ├«nso╚Ťit de fratele s─âu Staniski ╚Öi nepotul Hamza, pleac─â prin Dibra cu un firman fals ├«n care se d─âdea ordin guvernatorului Krujiei s─â-i predea cetatea lui Skanderbeg.

├Än tain─â, locuitorii sunt ├«n╚Ötiin╚Ťa╚Ťi de inten╚Ťiile lui Skanderbeg ╚Öi cu ajutorul locuitorilor din Dibra va fi atacat─â ╚Öi distrus─â garnizoana turc─â, fiind proclamat─â Independen╚Ťa Albaniei la 28 Noiembrie 1443, iar ├«n martie 1444 convocat─â o adunare a seniorilor albanezi st─âp├ónitori de feude, constituindu- se Liga de la Lezha, prima uniune panalbanez─â, Gjergj Kastrioti- Skanderbeg fiind ales pre╚Öedinte al acesteia ╚Öi comandant al armatei, ├«n fapt un ÔÇ×primus inter paresÔÇŁ cu obliga╚Ťia de a concentra toate for╚Ťele ├«n ap─ârarea libert─â╚Ťii ╚Öi independen╚Ťei Albaniei.

├Än aceast─â calitate va ├«ncepe ascensiunea pe toate planurile a strategului, diplomatului, omului de stat renascentist Skanderbeg ce avea s─â devin─â unul dintre cei mai str─âluci╚Ťi strategi militari ai timpului s─âu ├«nfrunt├ónd ├«n lupt─â pentru ap─ârarea ╚Ť─ârii sale, a spa╚Ťiului balcano-danubian ╚Öi chiar a Peninsulei Italice pe cei mai importan╚Ťi sultani ai veacului XV Murat II ╚Öi Mahomet II Fatih-cuceritorul Constantinopolului.

El va face din Mun╚Ťii Albaniei o redut─â inexpugnabil─â ├«n inten╚Ťia lui Mahomet II de a traversa Marea Adriatic─â ╚Öi a cuceri Roma, a╚Öa cum procedase ╚Öi cu Constantinopolul, pentru a ├«nfige steagul Islamului pe Catedrala Sf. Petru. Astfel, avea s─â fie numit c─âpitan al Sf├óntului Scaun, Athleta Cristi onorat pe Papa Calist III ╚Öi succesorii s─âi ce aveau s─â-l primeasc─â ├«n triumf la Roma. Voltaire avea s─â afirme c─â, ÔÇ×dac─â ├«mp─âr─â╚Ťia grecilor (bizantini) ar fi avut oameni de talia lui Skanderbeg, Imperiul de r─âs─ârit ar fi existat ╚Öi ast─âziÔÇŁ.

Participarea la campaniile antiotomane

Dintre marile ac╚Ťiuni militare ale lui Skanderbeg, amintim c─â ├«nc─â din iunie 1444, la c├óteva luni de la proclamarea Independen╚Ťei Albaniei ├«n cetatea Kruja ╚Öi formarea Ligii de la Lezha, o armat─â otoman─â de 25.000 de oameni, condus─â de Ali-pa╚Öa, p─âtrunde ├«n defileul r├óului Drin ├«n Albania, fiind ├«nfr├ónt─â de Skanderbeg la Torviol, turcii l─âs├ónd pe c├ómpul de lupt─â peste 7.000 de mor╚Ťi ╚Öi 500 de prizonieri, pierderile albanezilor fiind de 3.800 mor╚Ťi ╚Öi r─âni╚Ťi.

Sultanul Murat al IIlea se vede nevoit s─â cear─â pace cu Ungaria, semnat─â la Szeged ├«n 12 iulie 1444, prin care se ├«napoia Serbia lui Gheorghe Brancovici, acesta devenind vasal sultanului. La numai c├óteva s─âpt─âm├óni, la ├«ndemnul Papei, Ladislau regele Ungariei ╚Öi Poloniei, reia lupta, cer├ónd colaborarea lui Skanderbeg. Ladislau trece Dun─ârea ╚Öi ajunge ├«n apropierea ora╚Öului Varna, iar importante for╚Ťe albaneze conduse de Gjer-Gji Arianiti p─âtrund ├«n Macedonia. Murat al II-lea str├óng├ónd importante trupe din Asia Mic─â trece Bosforul cu ajutorul unor vase genoveze ╚Öi apare ├«n fa╚Ťa taberei de la Varna, zdrobind, ├«n ziua de 10 noiembrie 1444 trupele cre╚Ötine, Ladislau c─âz├ónd ├«n lupt─â.

Armata crucia╚Ťilor din care f─âceau parte ╚Öi rom├óni din Transilvania ╚Öi ╚Üara Rom├óneasc─â sub conducerea lui Iancu de Hunedoara, la care particip─â ╚Öi fiul lui Vlad Dracul, va fi ├«nfr├ónt─â de iscusitul sultan Murat al II-lea. ├Än anul urm─âtor turcii se ├«ndreapt─â ├«mpotriva Albaniei, dar nu reu╚Öesc s─â p─âtrund─â ├«n interior, ciocnindu-se cu albanezii ├«n podi╚Öul Mokrei ╚Öi fiind nevoi╚Ťi s─â se retrag─â, a╚Öa cum avea s─â se ├«nt├ómple ├«n mai multe r├ónduri. ├Än iunie 1448 o puternic─â armat─â turc─â, condus─â de Murat al II-lea asediaz─â cetatea Sfetigrad apropiindu-se de Albania.

Skanderbeg, de╚Öi era atacat de vene╚Ťieni, f─âr─â a renun╚Ťa la lupta cu ace╚Ötia, pleac─â ├«n fruntea a 10.000 de o╚Öteni ├«n direc╚Ťia Shkodrei ├«nfrunt├ónd o armat─â de 15.000 de vene╚Ťieni ob╚Ťin├ónd o str─âlucit─â victorie, dup─â care se ├«ndreapt─â spre Sfetigradul ├«ncercuit de turci. Murat al II-lea primind ve╚Öti despre preg─âtirile de lupt─â ale lui Iancu de Hunedoara ├«╚Öi ├«ntrerupe mar╚Öul spre Kruja pentru a se ├«ndrepta spre Sofia ├«n direc╚Ťia ofensivei ungare.

Skanderbeg se va al─âtura expedi╚Ťiei lui Iancu ├«ndrept├óndu- se spre c├ómpia Kosovei dar va fi oprit din drum de despotul Serbiei Gheorghe Brancovici care nu voia s─â ri╚Öte o ruptur─â a rela╚Ťiilor cu Sultanul, av├ónd o atitudine ostil─â ╚Öi fa╚Ť─â de unguri, ├«n╚Ötiin╚Ť├óndu-l pe sultan de mi╚Öc─ârile lui Iancu de Hunedoara. Astfel, for╚Ťele albaneze erau ├«n drum c├ónd la 10 octombrie 1448 ├«n c├ómpia Kosovei, ├«n apropierea ora╚Öului Prishtina de ast─âzi, armatele cre╚Ötine au suferit o grea ├«nfr├óngere, iar ├«n timpul retragerii Iancu de Hunedoara va fi luat prizonier de Brancovici.

Înfrângerile suferite în Albania și participarea lui Skanderbeg la campania lui Iancu l-au înfuriat pe Sultanul Murat și, așa cum relatează cronicarul bizantin Laonicos Chalcocondylas, a adunat toate armatele din Asia și Europa, aproximativ 100.000 de oameni și luând și pe fiul său experimentatul luptător Mahomet al II-lea, în luna mai 1450 a pornit spre Albania. Armata otomană străbătând Macedonia a ajuns la Ohrid, iar de acolo, de-a lungul râului Shkumbini s-a îndreptat spre Kruja, capitala Albaniei.

Imensa superioritate a armatei otomane ├«n oameni ╚Öi armament, l-a determinat pe Skanderbeg s─â aplice tactica p─âm├óntul p├órjolit cu h─âr╚Ťuirea permanent─â a inamicului. La 14 mai 1450 turcii ajung la zidurile cet─â╚Ťii Kruja. Skanderbeg l─âsase o garnizoan─â ├«n cetate, iar el, cu circa 8.000 de oameni a r─âmas ├«n afara zidurilor h─âr╚Ťuind du╚Ömanul tot timpul verii. La venirea iernii, Murat al II-lea a fost obligat s─â se retrag─â la Adrianopol, unde a ╚Öi murit ca urmare a ├«nfr├óngerii de la Kruja. La ├«nceputul anului 1451, ├«n locul lui Murat a venit fiul s─âu Mahomet al II-lea cu ambi╚Ťia de a supune sub sceptrul Islamului at├ót Orientul c├ót ╚Öi Occidentul, teritoriile ce apar╚Ťinuser─â Imperiilor roman ╚Öi bizantin.

Skanderbeg și Mahomet al II-lea

Autoritatea lui Skanderbeg a crescut at├ót ├«n plan intern, c├ót ╚Öi extern, fiind perceput ca unul dintre cei mai str─âluci╚Ťi comandan╚Ťi militari, dar ╚Öi om politic. A intrat ├«n rela╚Ťii cu Papalitatea, a ├«ntre╚Ťinut raporturi prietene╚Öti cu Republica Raguza, cu Regatul Neapolelui condus de Alfons al V-lea aflat ├«n conflict cu Vene╚Ťia. Cu despotul Serbiei Gheorghe Brancovici care ├«╚Öi c─âs─âtorise fiica cu Murat al II-lea, devenit vasal al turcilor, a avut numai o alian╚Ť─â militar─â ├«mpotriva Vene╚Ťiei care continua s─â st─âp├óneasc─â unele ora╚Öe albaneze de la Adriatic─â. ├Äns─â, singura rela╚Ťie constant─â a avut-o cu Iancu de Hunedoara, ├«nceput─â ├«nc─â din anul 1443 ╚Öi p├ón─â la moartea acestuia ├«n 1456 sub zidurile Belgradului.


Mohamet al II lea jpg jpeg

Dup─â moartea tat─âlui s─âu, Mohamet al II-lea a fost ocupat ├«n Asia Mic─â d├ónd astfel r─âgaz lui Skanderbeg s─â repare cetatea Kruja ╚Öi chiar s─â construiasc─â o nou─â cetate ├«n defileul r├óului Drin pe unde p─âtrundeau armatele turce╚Öti ├«n Albania. Dar dup─â ce Mahomet al II-lea a lichidat tulbur─ârile din Asia Mic─â ╚Öi ÔÇô a ├«ndreptat din nou armatele ├«mpotriva Albaniei ╚Öi ├«n iulie 1451 va avea loc o nou─â confruntare ├«n care armata turc─â va fi m─âcel─ârit─â. Skanderbeg avea s─â ├«napoieze sultanului ofi╚Ťerii s─âi lua╚Ťi prizonieri ├«n schimbul a 13.000 de duca╚Ťi, ceea ce era o umilire pentru Imperiul Otoman. ├Än anul urm─âtor sultanul Mahomet al II-lea reu╚Öe╚Öte s─â cucereasc─â Constantinopolul, la 29 mai 1453, mut├ónd aici capitala Imperiului, produc├ónd o mare panic─â ├«n ├«ntreaga Europ─â.

Skanderbeg ├«╚Öi va m─âri eforturile ├«n vederea unor noi alian╚Ťe politice ╚Öi militare trimi╚Ť├ónd solii la Neapole, Roma, Vene╚Ťia ╚Öi Raguza, precum ╚Öi coordonarea opera╚Ťiilor de r─âzboi dintre Albania cu Ungaria, Serbia ╚Öi ╚Ü─ârile Rom├óne aflat ├«n avantpostul luptei ├«mpotriva ├«naint─ârii trupelor otomane ├«n Europa. Skanderbeg a trebuit s─â ├«nfrunte pe cel de al doilea mare sultan al Imperiului Otoman, cunoscut ╚Öi el ca strateg militar de excep╚Ťie, av├ónd sub conducerea sa o mare armat─â ╚Öi bine echipat─â.

Confrunt─ârile directe vor ├«ncepe chiar din anul 1455 ╚Öi vor continua aproape permanent p├ón─â la moartea eroului albanez ├«n ianuarie 1468. ├Än aceast─â epopee eroic─â din toate punctele de vedere Skanderbeg va deveni cel mai cunoscut ╚Öi elogiat conduc─âtor militar al Europei timpului s─âu. Papa Calist al III-lea care proclamase ideea organiz─ârii unei cruciade ├«mpotriva turcilor ├«i acord─â lui Skanderbeg titlul de C─âpitan general al Sf├óntului Scaun, iar noul Pap─â Pius al II-lea a convocat ├«n anul 1459 un congres la Mantova pentru o expedi╚Ťie contra turcilor frontul central fiind atribuit for╚Ťelor albaneze cu cele franceze ale ducelui de Burgundia, iar frontul de la Dun─âre armatei ungare, ├«n care indirect erau antrenate ╚Öi for╚Ťe antiotomane din ╚Ü─ârile Rom├óne, urm├ónd ca ├«n Grecia s─â ac╚Ťioneze flota statelor italiene.

Skanderbeg s-a aflat cu armata sa ├«n permanen╚Ť─â ├«n avanpostul marilor confrunt─âri, marc├ónd astfel apogeul luptelor albano-turce cu imense sacrificii de vie╚Ťi omene╚Öti ╚Öi materiale, dar f─âc├ónd din Albania punctul forte ├«n ap─ârarea Europei.

Skanderbeg și românii

Av├ónd ├«n vedere condi╚Ťionarea unor ac╚Ťiuni militare de lupt─â ├«mpotriva ├«naint─ârii ├«n Europa a armatelor Imperiului Otoman cu toate consecin╚Ťele, c─â aproape aceia╚Öi bei conduc─âtori ai ofensivelor ac╚Ťionau ╚Öi ├«n Mun╚Ťii Albaniei, dar ╚Öi ├«n v─âile Moldovei ╚Öi ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti sau asupra Transilvaniei ╚Öi Ungariei, Skanderbeg era atent la ini╚Ťiativele lui Iancu de Hunedoara, Vlad ╚Üepe╚Ö sau ╚śtefan cel Mare, exist├ónd chiar ╚Öi indirect o coordonare a luptei ╚Öi interesul cunoa╚Öterii for╚Ťelor, ├«nc├ót personalitatea lui Skanderbeg era cunoscut─â ╚Öi de rom├óni.

Istoricul Barbu C├ómpina pomene╚Öte chiar de rolul unui ÔÇ×sclav albanezÔÇŁ din armata turc─â ├«n informarea lui Vlad ╚Üepe╚Ö asupra efectivelor for╚Ťelor otomane, iar ├«ncep├ónd cu scrierile cronicarilor ╚Öi p├ón─â ├«n vremea noastr─â sunt numeroase referiri, din p─âcate pu╚Ťin cunoscute ╚Öi studiate, referitoare la oglindirea personalit─â╚Ťii eroice a lui Skanderbeg ├«n documente ╚Öi scrieri din Rom├ónia, fapt ce ne ├«ndrept─â╚Ťe╚Öte cercetarea acestor aspecte at├ót ├«n ce prive╚Öte raporturile dintre ╚Ťara noastr─â ╚Öi Albania, c├ót ╚Öi aspectele de ordin european referitoare la conlucrarea statelor din centrul ╚Öi sud-estul European ├«n decursul veacurilor.

Gheorghe ╚śincai ├«n Hronicul rom├ónilor ╚Öi a altor neamuri relev─â astfel colaborarea dintre Skanderbeg ╚Öi Iancu de Hunedoara, ÔÇ×ÔÇŽafl├óndu-se ├«n tab─âra turceasc─â, el nu numai c─â ├«n╚Ötiin╚Ťeaz─â pe Iancu de Hunedoara de mi╚Öc─ârile turcilor, dar p─âr─âse╚Öte tab─âra turc─â cu un num─âr de osta╚Öi credincio╚Öi; face ni╚Öte scrisori ca din partea sultanului ╚Öi pe aceast─â cale, folosind vicle╚Öugul, ocup─â aproape ├«ntregul Epir ╚Öi cetatea p─ârinteasc─â KrujaÔÇŁ.

Aici cronicarul face referiri la anul 1443 ╚Öi b─ât─âlia de la Ni╚Ö c├ónd Skanderbeg a p─âr─âsit tab─âra otoman─â plec├ónd ├«n Albania unde a ridicat steagul Independen╚Ťei la 28 Noiembrie 1443. Istoricul Ion Nistor ├«ntr-o comunicare la Academia Rom├ón─â ╚Ťinut─â ├«n anul 1943, concluziona:

ÔÇ×Dup─â c─âderea Constantinopolului (1453) Gheorghe Castriota r─âm─âsese singurul principe cre╚Ötin ├«n peninsul─â care mai reu╚Öi s─â ╚Ťin─â piept turcilor nu numai ├«n Albania, dar ╚Öi ├«n p─âr╚Ťile de Nord ale Epirului, unde se men╚Ťinu p├ón─â ├«n 1466ÔÇŁ.

Dar cele mai multe referiri le ├«nt├ólnim ├«n scrierile lui Nicolae Iorga, cel mai bun cunosc─âtor rom├ón al istoriei sud-estului european din toate timpurile, din care vom da c├óteva citate, ├«nainte de a pomeni despre scrierile aflate pe teritoriul ╚Ť─ârii noastre ├«ncep├ónd cu secolul al XVI-lea, cu deosebire ├«n secolul XIX ╚Öi ├«n parte ├«n cercet─ârile mai recente.