Seducătorul Nae Ionescu, idolul femeilor din Bucureştiul interbelic

Filosoful Nae Ionescu a fost unul dintre cei mai curtaţi şi mai şarmanţi bărbaţi din Bucureştiul interbelic. Palmaresul său de amante include nume celebre ale epocii, precum prinţesa Măruca Cantacuzino, soţia compozitorului George Enescu, şi pianista Cella Delavrancea. Nae Ionescu a fost căsătorit cu Elena Margareta Fotino, o soţie nefericită pe care filosoful a părăsit-o, dar care nu a încetat niciodată să îl iubească.

Nae Ionescu a fost preferatul studentelor pe vrea când preda la Universitate. Tinerele domnişoare umpleau amfiteatrele până la refuz pentru a sorbi vorbele şarmantului profesor. În cercurile din înalta societate a Bucureştiului interbelic, Nae Ionescu era unul dintre cei mai curtaţi bărbaţi. S-a spus despre Nae Ionescu că a fost un adevărat Don Juan de Bucureşti, în braţele lui căzând victime domnişoare singure sau doamne căsătorite, celebre sau mai puţin cunoscute. În vremea în care ajunsese cel mai vânat bărbat în cercurile aristocrate, Nae Ionescu era căsătorit cu Elena-Margareta Fotino, o soţie care a suferit toată viaţa din cauza aventurilor extraconjugale ale soţului.   

Elena Margareta Fotino şi Nae Ionescu s-au cunoscut în 1911, pe vremea când erau studenţi. Ea studia la Facultatea de Litere şi Filosofie şi urma, în paralel, cursuri la Academia de Muzică şi Artă Dramatică. Nae Ionescu era un student anonim care aspira la o bursă de studii în Germania şi se confrunta cu probleme financiare. La absolvirea facultăţii, în 1912, Nae Ionescu a primit o bursă de doctorat la Göttingen. Pleacă în Germania un an şi în tot acest timp cei doi întreţin o corespondenţă în care trec de la prietenie la amor. Filosoful revine în ţară pentru a-şi satisface stagiul militar şi relaţia dintre cei doi începe să se îndrepte către mariaj. Se căsătoresc în anul 1915 la Bucureşti. Revenit în Germania pentru continuarea studiilor, Nae Ionescu o ia cu el şi pe Elena. Rămân în străinătate trei ani, dintre care unul despărţiţi, în perioada în care Nae Ionescu este prizonier de război în lagărul de la Celle-Schloss.   

Elena Ionescu i-a dăruit filosofului doi copii. Primul său fiu, Radu, s-a născut în perioada în care Nae Ionescu era în lagăr, la începutul anului 1917. Anul următor, vine pe lume al doilea fiu, Răzvan. În 1919, la doar patru ani de la căsătorie, Elena Ionescu se considera o soţie nefericită. Însemnările din jurnalul ţinut în perioada în care cei doi au convieţuit în Germania sunt confesiunile unei neveste care se considera „animalul de companie al soţului”. În 1930, Nae şi Elena Ionescu se despart, fără să divorţeze. Vor rămâne separaţi până la finalul vieţii filosofului. Cea care i-a stat alături două decenii şi i-a suportat indifidelităţile va continua să-l iubească pe Nae Ionescu.   

În 1937, la şapte ani de la despărţire, Elena îşi declara în jurnal dragostea faţă de fostul partener. 

”Îl iubesc, îl iubesc cu o dragoste neţărmurită, îl iubesc cu o durere adâncă şi totuşi dulce. Sentimentul acesta îmi face viaţa suportabilă, de la el îmi vine o lumină inexplicabilă, o lumină care mă încălzeşte. Şi totuşi, spun tuturor că nu l iubesc. Vorbele mele sunt singurul meu scut de apărare. Când spun: «Nu-l iubesc şi nu l-am iubit niciodată cu adevărat, eram prea tânără când soarta mi l-a scos în cale ca să ştiu dacă iubesc sau nu» şi văd că ceilalţi cred lucrul acesta am impresia aproape că-l cred şi eu. Dar adevărul, adevărul e numai al meu; dragostea mea pentru el e numai a mea. Nimeni n-o ştie, nimeni n-o bănuieşte. Acesta e singurul lucru care mi aparţine numai mie personal. E o iluzie, e o poveste, e o irealitate, dar e a mea şi numai a mea”, este una dintre însemnările Elenei Ionescu din jurnalul publicat post-mortem ”Jurnal cu şi fără Nae Ionescu”.  

Aventura cu Măruca Cantacuzino   

Deşi era căsătorit cu Elena, Nae Ionescu s-a aventurat într-o relaţie amoroasă cu prinţesa Maruca Cantacuzino (foto jos). Relaţia lui Nae Ionescu cu soţia celebrului George Enescu a fost deliciul bârfelor în epocă. Rămasă văduvă după moartea soţului său Mihai Cantacuzino, Măruca, cea care avusese o idilă cu Enescu, a făcut o pasiune nebunească pentru filosoful care era cu 13 ani mai tânăr şi avea acasă o soţie şi doi copii. Relaţia celor doi a durat aproape şapte ani, timp în care Măruca a sperat ca filosoful să divorţeze şi să o ia de nevastă. Când Nae Ionescu a decis să pună punct relaţiei, Măruca Cantacuzino a avut o tentativă de sinucidere. Şi-a dat foc şi s-a automutilat. Cel care i-a fost alături, a salvat-o şi a luat-o de nevastă a fost compozitorul George Enescu.      

Când a părăsit-o pe soţia sa Elena, filosoful încheia relaţia cu Măruca. Avea în schimb o altă iubită, mult mai tânără, pe Lucia Popovici-Lupa. Relaţia celor doi nu a fost una de scurtă durată, ci a ţinut cinci ani, din 1933 până în 1938. Nae Ionescu nu şi-a ţinut amanta departe de ochii lumii, ci a scos-o în societate şi şi-a petrecut vacanţele cu ea, Lucia fiind o prezenţă cunoscută în anturajul filosofului.

Ultima iubire, pianista Cella Delavrancea    

Se spune că pianista Cella Delavrancea a fost marea iubire a vieţii lui Nae Ionescu. O iubire care i-a unit pe cei doi câţiva ani, până la finalul vieţii filosofului. Cella Delavrancea (foto jos) fusese căsătorită de trei ori. Primul soţ a fost Viorel Virgil Tilea, de care a divorţat pentru a se căsători cu Aristide Blank. Ultimul soţ a fost Philippe Lahovary. Marea dragoste a Cellei pare să fi fost însă Nae Ionescu, filosoful cu care a avut o relaţie începută în timpul ultimei căsnicii.

L-a cunoscut pe Nae Ionescu în timpul căsniciei cu Aristide Blank, dar relaţia amoroasă pare să fi început în timpul celei de-a trei căsnicii, cu Filip Lahovary. Când Nae Ionescu era închis la Miercurea Ciuc, Cella îi trimitea pachete şi scrisori. După ce acesta a fost eliberat în 1939, Cella a devenit o prezenţă constantă în vila filosofului din Băneasa.

Ea a fost cea care l-a îngrijit după primul infarct din 1939. Tot Cella a fost cea care i-a fost alături în ultima clipă din viaţă. Nae Ionescu a murit pe 15 martie 1940, după un al doilea infarct care i-a fost fatal, iar Cella, după cum mărturisea într-o scrisoare trimisă unei prietene, a fost cea care i-a închis ochii. După moartea acestuia, s-a făcut nevăzută. Din cauza soţiei lui Ionescu, ultima iubire a filosofului, Cella Delavrancea, nu a fost prezentă la înmormântare.

Iubit de soţie până-n ultima clipă   

La moartea filosofului, fosta soţie nefericită, Elena Margareta Fotino nota în jurnal: 

„A murit Nae. A murit, a murit… E oare cu putinţă? Sunt complet năucită! Cum pot eu să înţeleg un asemenea lucru? Nae mort, Nae pământ? El, care a fost numai spirit, numai inteligenţă şi strălucire? E cu putinţă, Doamne, e cu putinţă aşa ceva? Odată cu el se năruie tot ce a clădit cu talentul lui de 20 de ani încoace. N-a scris mai nimic şi nu rămâne pentru mai târziu mai nimic de pe urma lui; şi totuşi, a fost omul a cărui spiritualitate a avut un efect covârşitor asupra întregei ţări. Nae, Nae, cum e cu putinţă ca tu să nu mai fii? Niciodată n-o să mai vorbesc cu tine? Niciodată n-o să te mai văd? Niciodată, niciodată. Tu să mori şi eu să rămân aici? Nu, Nae, nu. Nu tu ai murit azi, ci eu. Tinereţea mea, viaţa mea toată se stinge azi. Toate iluziile mele şi toate visurile mele au murit azi, fiindcă eu nu am trăit decât pentru tine şi pentru copilaşii noştri. Ce se vor face ei fără tine? Sunt amândoi distruşi de durere”.

Sursa: Adevărul