Romeo şi Julieta ai Marii Crize: Bonnie şi Clyde

În timpul anilor ′30 America cunoaşte era inamicilor publici-o perioadă cu nelegiuiri ale unor răufăcători care au făcut istorie. Între ei se evidenţiază  cuplului Bonnie şi Clyde, care a fascinat opinia publică a acelor vremuri şi continuă să o facă şi astăzi.

Bonnie Elizabeth Parker şi Clyde Chestnut Barrow, cunoscuţi ca Bonnie şi Clyde au ajuns pe lista neagră a FBI-ului după ce au comis o serie de tâlhării şi crime. Printre cei ucişi s-au aflat şi poliţişti, lucru care a enervat autoriţăţiile  şi le-a semnat sfârşitul.  

Povestea lor începe cu mult înainte de aceste fapte şi într-un fel explică alegerile lor de mai târziu.

Bonnie provenea dintr-o familie nevoiaşă. Tătăl ei moare şi lasă familia fără ajutor financiar. De aceea, mama ei este nevoită să se mute cu cei trei copii la Dallas, unde nu o duc prea strălucit. La 16 ani, Bonnie se căsătoreşte cu Roy Thornton, un bărbat cu un comportament abuziv.  Mariajul lor este marcat de problemele cu legea şi de lungile lui absenţe. Acesta este arestat şi închis în 1929 pentru jaf, lucru care reprezintă sfârşitul relaţiei dintre cei doi. Dar ei nu divorţează niciodată. În ziua în care a murit, Bonnie avea încă pe inelar  verigheta lui Thornton.

Clyde s-a născut într-o familie de fermieri cu şapte copii. De-a lungul adolescenţei a comis mai multe furturi împreună cu fratele său Marvin “Buck” Barrow. În 1926, la 17 ani, este închis la Eastham Farm, lucru care-i va marca traiectoria vieţii. Acolo vede cum poliţiştii îi lovesc cu bestialitate pe  deţinuţii şi îl cuprinde o ură pentru cei dintâi.  Tot în acea închisoare comite şi prima lui crimă:îl bate până la moarte pe un alt condamnat deoarece profitase sexual de el în repetate rânduri. După ce iese de la închisoare, Clyde continuă să se ocupe cu diferite furtişaguri. Se crede că Barrow a făcut toate cele ce au urmat ca să se răzbune pe sistemul texan de închisoare unde suferise abuzuri.

Există multe variante despre prima întâlnire a celor doi. Nu se ştie cu exactitate care este cea adevărată. Varianta cea mai plauzibilă este aceea când Clyde a întâlnit-o pe Bonnie pe 5 ianuarie 1930, în casa unei prietene de a lui. Bonnie era în casa acesteia pentru a o ajuta cu îngrijiri medicale.

Bonnie ar fi încercat să-l convingă pe Clyde să renunţe la furtişaguri, dar se pare că a sfârşit ajutându-l.

În 1932 Bonnie Parker a fost prinsă de poliţie în timpul unui jaf şi a fost închisă. În acest timp, Clyde a fost cooptat pentru un jaf armat asupra unui magazin, când propietarul a fost ucis. Soţia victimei l-a acuzat pe Clyde că ar fi apăsat pe trăgaci, dar în realitate el fusese doar şofer şi rămâsese în maşină.

Pe 5 august în timp ce Bonnie îşi vizita mama, Clyde împreună cu Raymond Hamilton şi Ross Dyer beau alcool în Oklahoma. Şeriful C.G. Maxwell şi ajutorul său Eugene C. Moore s-au apropiat de ei. Cei trei au deschis focul, l-au omorât pe Moore şi l-au rănit grav pe şerif.

În 1932 şi 1933 continuă jafurile, care de multe ori se soldează cu crime.

De ce opinia publică americană nu a fost scandalizată în legătură cu faptele bandei lui Clyde? Pentru că la acea vreme numărul şomerilor crescuse foarte mult şi singura reacţie a celor rămaşi fără slujbe era să urmărească aventurile celor care-i deposedau pe bogaţi de averile lor.

În martie 1933, fratele lui Clyde, Buck a fost eliberat. Împreună cu soţia sa, Blanche, au format banda Barrow. Cei doi fraţi, Blanche şi un prieten de-al lor, W.D.Jones au trăit o vreme într-o casă retrasă din Missouri, dar comportamentul lor gălăgios a născut întrebări în rândul vecinilor, care au sesizat poliţia. La venirea autorităţilor banda a deschis focul. Un poliţist a fost rănit, altul a fost ucis şi de partea cealaltă Jones a fost rănit. În fuga lor, nu au reuşit să-şi adune obiectele personale. Astfel, aparatul de fotografiat lăsat în urmă  cuprindea multe poze cu tâlharii, care au umplut rapid toate paginiile ziarelor.

Următoarea perioadă a fost marcată de jefuirea sau de încercarea de jefuire a unor bănci. Tot acum, banda a răpit anumite persone în timpul jafurilor de maşini, dar ele au fost mereu eliberate.

Viaţa lor a devenit din ce în ce mai complicată deoarece notorietatea îi urmărea peste tot. În vara lui 1933, Bonnie s-a ales cu arsuri de gradul trei la un picior, în urma unui accident de maşină. Banda şi-a găsit adăpost Red Crown, Missouri. Au trezit şi acolo suspiciuni şi şeriful Holt Coffey a pus la punct un plan pentru a-i captura pe bandiţi. În urma schimburilor de focuri Buck şi Blanche au fost răniţi, dar au scăpat. Au fost însă, încolţiţi în Iowa. Buck rănit încă o dată a murit peste câteva zile la spital. Blanche aproape a orbit de la nişte cioburi care îi intraseră în ochi. După ce s-a recuperat a fost închisă.

În septembrie cei trei hoţi rămaşi din bandă au mers să-şi vadă familile. Jones  a fost arestat cu acestă ocazie. Bonnie şi Clyde rămăseseră singuri.

În 1934 Clyde a ajutat la evadarea lui Henry Methvin şi a altor componenţi ai bandei, lucru realizat doar cu preţul uciderii unui poliţist. Acesta a fost momentul în care autoriţăţile  şi-au unit forţele pentru ai prinde pe răufăcători.  Apoi, Clyde şi Methvin au ucis doi poliţişti de patrulă, ceea ce a întors opinia publică împotriva lor. Numărul poliţiştilor ucişi s-a ridicat la nouă.

Sfârşitul celor doi a fost posibil datorită trădării lui Methvin. Cei trei s-au dus să-ţi viziteze familile. Henry Methvin se dusese la Sherevoport, Louisiana pentru a-şi vedea tatăl. Bonnie şi Clyde trebuiau să vină după el. Aşa că, Methvin a aranjat o înţelegere cu poliţia:urma să-i predea pe cei doi, în schimbul unei pedepse mai mici. Cuplul nu a ajuns în ziua anunţată, ci două zile mai târziu, pe 23 mai. Când Clyde a oprit maşina pentru a vorbi cu tatăl lui Henry care se întorcea cu tractorul de pe camp, poliţiştii au deschis focul.

Au fost trase 187 de gloanţe, dintre care 50 i-au atins pe cei doi. Clyde a murit în urma primul val, dar Bonnie care se afla în maşina a fost auziţă ţipând în timp ce gloanţele se repezeau asupra ei.

Presa a condamnat felul de a acţiona al poliţiei, mai ales că tâlharii nu erau înarmaţi şi despre Bonnie nu se ştie cu exactitate dacă ar fi săvârşit vreo crimă.

Din maşina celor ucişi au fost sustrase obiectele lor persoanale,  au fost tăiate şi bucăţele de haine sau suviţe de păr ale celor doi. Armele, un saxofon, maşina cu scaunele pătate de sânge şi cu urme de gloanţe  au fost vândute pentru sume exorbitante de mii de dolari.

La înmormântarea cuplului celui mai renumit din America au venit mii de oameni.

De atunci, poliţia este obligată să someze orice persoană înainte de a trage.

Povestea celor doi este înconjurată şi astăzi în mituri. Se crede că Bonnie doar l-a sprijinit pe Clyde şi nu ar fi apăsat niciodată pe trăgaci. Indiferent de variantele care există, traiectoria vieţii celor doi a fost dominată de crime şi dragoste. Au făcut fărădelegi împreună şi au murit aşa cum şi-au dorit:tot împreună.