Regina Fecioar─â: politic─â, religie, controverse jpeg

Regina Fecioar─â: politic─â, religie, controverse

­čôü Biografii
Autor: de Iulian Ion

Elisabeta I a fost prima femeie care ╚Öi-a c├ó╚Ötigat un loc de frunte ├«n cercul restr├óns al figurilor emblematice ale istoriei, ├«nainte de ╚Ťarina Ecaterina a II-a, de ├«mp─âr─âteasa Maria Tereza sau de regina Victoria. Ultimul monarh al dinastiei Tudorilor a condus Anglia ╚Öi Irlanda din 1558, p├ón─â la moartea ei, ├«n anul 1603. Numele Elisabetei I este sinonim cu epoca sa ÔÇô dar cu toate c─â i-au fost dedicate nerenum─ârate c─âr╚Ťi pe parcursul anilor, imaginea l─âsat─â posterit─â╚Ťii este ├«n continuare contradictorie ╚Öi controversat─â.

N─âscut─â ├«n anul 1533, Elisabeta a fost fiica lui Henric al VIII-lea ╚Öi a Annei Boleyn, a doua so╚Ťie a regelui. C├ónd mama ei a r─âmas ├«ns─ârcinat─â, Henric era c─âs─âtorit cu Catherine, fiica regelui Ferdinand de Aragon ╚Öi a reginei Isabella de Castilla. Sora mai mic─â a unei foste amante a regelui, Mary Boleyn, Anne a ajuns la curtea Angliei ca domni╚Öoar─â de onoare a reginei Catherine. Crescut─â ╚Öi educat─â la curtea Margaretei de Austria, Anne nu era o frumuse╚Ťe deosebit─â, ├«ns─â str─âlucea prin personalitate, elegan╚Ť─â ╚Öi rafinament, reu╚Öind s─â-l cucereasc─â pe Henric ╚Öi s─â evite soarta celorlalte amante regale, abandonate ╚Öi c─âs─âtorite cu vreun nobil de la ╚Ťar─â.

Henric al VIII-lea a┼čtepta s─â i se nasc─â un b─âiat...

Femeie extrem de ╚Öireat─â, Anne a ╚Ötiut cum s─â speculeze regretele regelui, care nu avea un fiu legitim cu Catherine, ╚Öi l-a determinat pe Henric s─â anuleze c─âs─âtoria cu prin╚Ťesa spaniol─â ╚Öi s─â o ia pe ea de so╚Ťie. Acest eveniment avea s─â conduc─â la separarea Bisericii Angliei de Roma. Henric a ├«ncercat timp de mul┼úi ani, ├«ns─â f─âr─â succes, s─â-l conving─â pe papa Clement al VII-lea s─â anuleze c─âs─âtoria cu Catherine. Vreme de ╚Öase ani, cei mai importan╚Ťi teologi ai Europei Occidentale au dezb─âtut aceast─â problem─â, iar capetele ├«ncoronate au f─âcut presiuni la Roma, sus╚Ťin├ónd una dintre cele dou─â cauze. Anne a r─âmas ├«ns─ârcinat─â la sf├ór╚Öitul anului 1532, for╚Ť├óndu-l pe rege s─â ia o decizie. Din c├óte se pare, Henric s-a c─âs─âtorit cu Anne la sf├ór╚Öitul lunii ianuarie 1533, fiind bigam p├ón─â ├«n luna mai, c├ónd arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Cranmer, a anulat oficial c─âs─âtoria acestuia cu Catherine.

├Äns─ârcinat─â ├«n luna a ╚Öasea, Anne a fost ├«ncoronat─â regin─â a Angliei la 1 iunie, printr-o ceremonie fastuoas─â, desf─â╚Öurat─â ├«n mijlocul unei atmosfere ostile, opinia public─â englez─â fiind ├«n continuare favorabil─â so╚Ťiei legitime. ├Äns─â lui Henric nu-i p─âsa. Asigurat de to╚Ťi medicii ╚Öi astrologii consulta╚Ťi c─â noua sa so╚Ťie ├«i va d─ârui un fiu, regele a╚Ötepta cu ner─âbdare na╚Öterea mo╚Ötenitorului s─âu, pentru care alesese numele Eduard. Anne a n─âscut pe 7 septembrie un copil perfect s─ân─âtos. Singura ÔÇ×problem─âÔÇŁ:era o fat─â. Botezat─â dup─â mama lui Henric al VIII-lea, Elisabeta de York, t├ón─âra prin╚Ťes─â avea s─â fie declarat─â nelegitim─â dup─â mai pu╚Ťin de trei ani, c├ónd c─âs─âtoria p─ârin╚Ťilor ei a fost anulat─â, iar mama ei executat─â.

fam jpg jpeg

Anii de domnie ai Mariei Tudor, ÔÇ×Bloody MaryÔÇŁ, foarte periculo┼či pentru Elisabeta

La moartea lui Henric al VIII-lea, ├«n 1547, mo╚Ötenirea sa politic─â ╚Öi religioas─â era extrem de complicat─â, soarta protestantismului englez fiind departe de a fi decis─â. Henric a fost urmat la tron de fiul mult dorit, Eduard al VI-lea, d─âruit de cea de-a treia so╚Ťie, Jane Seymour. Urcat pe tron la numai nou─â ani, boln─âviciosul Eduard a murit la v├órsta de 15 ani, fiind urmat la tron de veri╚Öoara sa Jane Grey, fiica Mariei Tudor, sora cea mic─â a lui Henric al VII-lea, care a fost regin─â timp de numai nou─â zile, fiind executat─â ╚Öi ├«nlocuit─â cu Maria, fiica cea mare a lui Henric ╚Öi a Catherinei de Aragon. Fire rigid─â ╚Öi ├«nc─âp─â╚Ť├ónat─â, Maria avea 17 ani c├ónd s-a n─âscut sora ei vitreg─â, Elisabeta. Ea nu a acceptat niciodat─â nulitatea c─âs─âtoriei mamei sale, pe care o considera singura regin─â legitim─â a Angliei, a╚Öa cum exista o singur─â Biseric─â, cea de la Roma. Cei cinci ani ai domniei sale (1553-1558) au reprezentat o adev─ârat─â restaura╚Ťie a catolicismului ├«n Anglia, iar regina nu a ezitat s─â ordone execu╚Ťia c├ótorva sute de opozan╚Ťi religio╚Öi, c├ó╚Ötig├ónd astfel porecla de ÔÇ×Bloody MaryÔÇŁ (ÔÇ×Maria cea S├óngeroas─âÔÇŁ).

Anii domniei Mariei au fost cei mai periculo╚Öi din via╚Ťa Elisabetei. Acuzat─â de complicitate la un complot ├«mpotriva reginei, ea a fost ├«nchis─â ├«n Turnul Londrei, soarta ei depinz├ónd de generozitatea surorii vitrege. Cu toate acestea, Elisabeta s-a opus vehement tuturor ├«ncerc─ârilor Mariei de a o c─âs─âtori cu un prin╚Ť catolic. Bolnav─â, cel mai probabil de un cancer uterin, ╚Öi f─âr─â mo╚Ötenitori, Maria spera c─â ├«n acest fel va asigura continuitatea restaura╚Ťiei catolice ╚Öi dup─â ce sora ei ├«i va urma la tron. La urcarea pe tron, ├«n noiembrie 1558, Elisabeta s-a dovedit prudent─â ╚Öi nu a l─âsat pe nimeni s─â cunoasc─â adev─âratele inten╚Ťii ale domniei sale. Cu toate acestea, noua regin─â era nevoit─â s─â ia c├óteva decizii care nu puteau fi am├ónate ╚Öi de care depindea soarta Angliei. Supu╚Öii s─âi a╚Öteptau ca Elisabeta s─â hot─ârasc─â men╚Ťinerea Angliei ├«n cadrul Bisericii Catolice sau separarea de Roma;continuarea r─âzboiului cu Fran╚Ťa sau acceptarea pierderii ora╚Öului Calais;p─âstrarea alian╚Ťei cu Spania sau o eventual─â apropiere de Fran╚Ťa;precum ╚Öi alegerea unui so╚Ť.

Calea de mijloc a reformei religioase elisabetane

Decizia Elisabetei de a rupe definitiv leg─âtura cu Biserica Romei a fost legat─â at├ót de convingerile sale religioase ╚Öi de educa╚Ťia strict protestant─â, c├ót ╚Öi de problemele de legitimitate. Biserica Catolic─â nu a acceptat niciodat─â anularea c─âs─âtoriei dintre Henric al VIII-lea ╚Öi Catherine de Aragon, ├«n consecin╚Ť─â nu a acceptat niciodat─â legitimitatea c─âs─âtoriei mamei ei ╚Öi dreptul s─âu la tronul Angliei. ├Än plus, to╚Ťi sus╚Ťin─âtorii importan╚Ťi ai reginei erau protestan╚Ťi. Cu toate acestea, decizia nu era una u╚Öoar─â. Desprinderea de Roma ├«nsemna ╚Öi abandonarea alian╚Ťei cu Spania, foarte important─â ├«n conflictele cu Fran╚Ťa ╚Öi Sco╚Ťia.

O chestiune spinoas─â ├«n epoc─â o reprezenta aspectul reformei religioase. Pe vremea lui Henric al VIII-lea, Parlamentul l-a numit pe rege ÔÇ×cap supremÔÇŁ al Bisericii din Anglia, ├«ns─â dogma catolic─â a r─âmas intact─â. ├Äntre timp, protestantismul englez s-a schimbat radical ╚Öi ca urmare a exilului liderilor s─âi, ├«n timpul domniei Mariei I, ╚Öi a contactelor cu teologii reformatori din Elve╚Ťia ╚Öi Germania. La ├«nceputul domniei Elisabetei erau dezb─âtute aprig numeroase probleme teologice, printre care transsubstan╚Ťierea (prefacerea miraculoas─â a p├óinii ╚Öi a vinului din euharistie ├«n trupul ╚Öi s├óngele Hristos), existen╚Ťa purgatoriului, cultul relicvelor ╚Öi al statuilor, c─âs─âtoria preo╚Ťilor, ornamentele liturgice, rug─âciunile pentru mor╚Ťi etc. Forma final─â a reformei religioase elisabetane a fost decis─â ├«n urma unor deliber─âri repetate ale Parlamentului, opinia personal─â a reginei sau credin╚Ťa ei nefiind elementul determinant. Elisabeta detesta anumite aspecte ale catolicismului, din pricina c─ârora avusese de suferit ├«n timpul domniei Mariei, ├«ns─â avea oroare de preo╚Ťii c─âs─âtori╚Ťi ╚Öi ├«i pl─âcea fastul liturghiei, nefiind deloc atras─â de austeritatea calvin─â.

├Än 1559, Parlamentul a promulgat ÔÇ×Legea Suprema╚ŤieiÔÇŁ, care rupea definitv leg─âturile cu Roma ╚Öi o numea pe Elisabeta ÔÇ×guvernator supremÔÇŁ al Bisericii Angliei, nu ÔÇ×cap supremÔÇŁ, precum tat─âl ei. Aceast─â diferen╚Ť─â pare una strict formal─â, ├«ns─â ├«n practic─â ├«nsemna c─â regina nu putea s─â introduc─â niciun element nou de reform─â religioas─â f─âr─â acord parlamentar. ├Än esen╚Ť─â, aceast─â reglementare urm─ârea o cale de mijloc, ├«ntre dogma catolic─â ╚Öi severitatea calvin─â. Deloc surprinz─âtor, legea i-a nemul╚Ťumit at├ót pe catolici, c├ót ╚Öi pe protestan╚Ťii intransigen╚Ťi, care vor fi numi╚Ťi puritani. Primii nu puteau s─â accepte ├«nl─âturarea suprema╚Ťiei papale, iar cei din urm─â considerau c─â obiectele ╚Öi formele de cult mo╚Ötenite de la catolicism reprezentau ni╚Öte supersti╚Ťii.

Maria, regina sco╚Ťienilor, emite preten┼úii la coroana Angliei

Mary Stuart Queen jpg jpeg

├Än anul ├«n care Parlamentul decidea ruperea leg─âturilor cu Roma, contextul interna╚Ťional nu era deloc favorabil Angliei. ├Än 1559, Spania ╚Öi Fran╚Ťa au pus cap─ât unui conflict de 65 de ani pentru controlul Italiei, apropierea dintre cele dou─â puteri fiind materializat─â de c─âs─âtoria dintre Filip al II-lea ╚Öi Elisabeta de Valois, fiica cea mare a regelui Henric al II-lea. Elisabeta r─âm├ónea f─âr─â niciun aliat, ├«n condi╚Ťiile ├«n care veri╚Öoara ei, Maria Stuart, regina Sco╚Ťiei, emitea preten╚Ťii la coroana Angliei. Urcat─â pe tron la numai o s─âpt─âm├ón─â de la na╚Ötere, t├ón─âra regin─â catolic─â a sco╚Ťienilor se bucura de sprijinul socrului ei, regele Fran╚Ťei, la curtea c─âruia a crescut de la v├órsta de 5 ani.

Decesul regelui Henric al II-lea, ├«n vara anului 1559, a transformat-o pe Maria Stuart ├«n regin─â a Fran╚Ťei, dup─â ├«ncoronarea so╚Ťului ei, Francisc al II-lea. Pentru prima ╚Öi singura dat─â ├«n istorie, Fran╚Ťa ╚Öi Sco╚Ťia erau unite sub aceea╚Öi conducere, iar preten╚Ťiile Mariei la tronul Angliei p─âreau o amenin╚Ťare iminent─â. Cunoscut─â pentru caracterul ei ╚Öov─âielnic, Elisabeta a reac╚Ťionat ├«n acest context cu o energie surprinz─âtoare. Ea a acceptat solicit─ârile lorzilor protestan╚Ťi sco╚Ťieni ╚Öi a trimis o armat─â pentru a ÔÇ×proteja independen╚Ťa Sco╚ŤieiÔÇŁ. Elisabeta a fost extrem de norocoas─â. ├Än 1560, tulbur─ârile religioase care au afectat Fran╚Ťa ╚Öi decesul lui Francisc al II-lea au l─âsat-o pe Maria f─âr─â niciun sprijin. ├Äntoars─â ├«n Sco╚Ťia, ea nu s-a bucurat de simpatia supu╚Öilor, fiind nevoit─â s─â abdice ├«n 1568, ├«n favoarea fiului ei Iacob, ╚Öi s─â se refugieze ├«n Anglia. Acuzat─â de conspira╚Ťie ╚Öi tr─âdare ├«mpotriva veri╚Öoarei sale, Maria a fost executat─â ├«n 1587, dup─â o lung─â ├«ncarcerare ├«n Turnul Londrei.

Zorii expansiunii imperiale engleze

Elisabeta I a fost un personaj complex ╚Öi plin de contraste. Era impulsiv─â, dar capabil─â ╚Öi de re╚Ťinere ╚Öi disimulare;╚Öov─âielnic─â, dar ╚Öi extrem de hot─âr├ót─â ├«n anumite momente;orgolioas─â ╚Öi autoritar─â, dar ├«i pl─âcea s─â stea de vorb─â cu servitorii, d├ónd dovad─â de o naturale╚Ťe surpinz─âtoare;mo╚Ötenise de la tat─âl ei o violen╚Ť─â a limbajului ╚Öi a gesturilor ie╚Öit─â din comun (├«njura ca un birjar ╚Öi ├«╚Öi b─âtea frecvent domni╚Öoarele de onoare), dar avea ╚Öi gesturi extrem de tandre cu cei apropia╚Ťi.

Regina se ├«mboln─âvea des, suferea frecvent de intoxica╚Ťii alimentare (explicabile ├«n condi╚Ťiile de igien─â ale epocii), dar ╚Öi de febr─â, abcese, dureri de cap, bron╚Öite sau dureri reumatice. Dantura ei era ├«ntr-o stare deplorabil─â ╚Öi ├«i provoca dureri insuportabile. ├Änc─â din 1562, ├«n urma unei suferin╚Ťe grele, ╚Öi-a pierdut tot p─ârul ╚Öi purta peruc─â. Cu toate acestea, ├«ntr-o vreme c├ónd majoritatea oamenilor nu dep─â╚Öeau 50 de ani, Elisabeta a tr─âit 71. ├Än ciuda numeroaselor oferte primite, Elisabeta a refuzat s─â se c─âs─âtoreasc─â. De╚Öi a fost poreclit─â ÔÇ×Regina Fecioar─âÔÇŁ, rela╚Ťia extrem de apropiat─â cu lordul Robert Dudley, care a r─âmas favoritul ei timp de 30 de ani, p├ón─â la moartea lui, era un subiect de b├órf─â preferat, at├ót pentru supu╚Öii ei, c├ót ╚Öi pentru capetele ├«ncoronate din toat─â Europa.

Elisabeta ╚Öi-a pus amprenta asupra unei ere, o adev─ârat─â ÔÇ×epoc─â de aurÔÇŁ a culturii engleze, ilustrat─â de personalit─â╚Ťi remarcabile, precum William Shakespeare, Christopher Marlowe, Walter Raleigh sau Francis Bacon. De asemenea, domnia Elisabetei a marcat zorii expansiunii imperiale engleze. Interesul englezilor pentru bog─â╚Ťiile Americii i-a adus ├«n conflict cu superputerea naval─â a epocii, Spania. Atacurile tot mai frecvente ale corsarilor englezi asupra navelor ╚Öi coloniilor spaniole ÔÇô cel mai r─âsun─âtor fiind cel condus de Francis Drake, care a pr─âdat coasta pacific─â a Americii de Sud, ├«n 1578, apoi a efectuat circumnaviga╚Ťia P─âm├óntului, pentru a se ├«ntoarce ├«n Anglia ÔÇô nu puteau s─â r─âm├ón─â f─âr─â un r─âspuns din partea coroanei iberice. ├Äns─â ÔÇ×Invincibila ArmadaÔÇŁ, flota uria╚Ö─â trimis─â de Filip al II-lea s─â invadeze Anglia, a suferit o ├«nfr├óngere dezastruoas─â, ├«n 1588, consemn├ónd astfel ├«nceputul declinului puterii spaniole ╚Öi ├«nceputul suprema╚Ťia naval─â englez─â.

Casa Tudor s-a stins la moartea Elisabetei. Dup─â moartea ei, ├«n 1603, pe tronul Angliei a venit Iacob al VI-lea al Sco╚Ťiei. Devenit Iacob I al Angliei, fiul Mariei Stuart a unificat cele dou─â coroane pentru prima dat─â ├«n istorie.

Bibliografie

Duchein Michel, Elisabeta I a Angliei, Editura Artemis, 2001

Warren John, Elisabeta I:Religia și politica externă, Editura ALL, 1997

Randell Keith, Elisabeta I ╚Öi guvernarea Angliei, Editura ALL, 2000