Pierre Savorgnan de Brazza, povestea exploratorului care s-a împotrivit sclaviei și a dat numele unei capitale din Africa

Pierre Savorgnan de Brazza a fost unul dintre cei mai importanți și faimoși exploratori ai Africii din secolul al-XIX-lea și alături de Rene Caille, Arnaud și Sabatier, Gentil și alții, unul dintre pionierii Colonialismului Francez din Africa prin explorarea regiunii dintre Fluviile Ogooue și Congo (și crearea coloniei Congoului Francez), fiind și guvernator al acesteia pentru o scurtă perioadă de timp.[1]

O fotografie a lui Pierre Savorgnan de Brazza, realizată de pictorul și fotograful Paul Nadar în 1889 (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Pierre_Savorgnan_de_Brazza)

Copilăria și tinerețea lui Pierre Savorgnan de Brazza. Un spirit aventurier de mic

Pierre Savorgnan de Brazza (având la naștere numele Pietro Paolo Savorgnan di Brazza) se naște la 26 ianuarie 1852, la Roma (pe atunci partea a Statelor Papale), fiind cel de al-7-lea din cei 13 copii ai Giacintei Simonetti, o aristocrată romană și al contelui Ascanio Savorgnan de Brazza, un nobil din orașul Udine (descendent al Familiei Savorgnan, o veche familie de patricieni originari din Republica Venețiană).[2] Tatăl lui Pietro era om cultivat și mare călător, ce avea mulți prieteni francezi din înalta societate, printre care și Amiralul Louis de Motaignac (Ministrul Marinei Franceze de la acea vreme și una dintre persoanele care vor juca un rol important în viața fiului său, Pietro, ajutându-l să devină explorator și în cele ce urmează vom vedea și cum…). Cu ajutorul lui și al tutuorelui său privat, Pietro vine la Paris și urmează cursurile Liceului Saint-Genevieve pentru a se pregăti pentru examenul de intrare la L’Ecole Navale din Brest, la care intră la doar 17 ani.[3]

În 1870, acesta își finalizează studiile și navighează la bordul cuirasatului francez Jeanne D’Arc către Algeria, unde va fi martor la reprimarea violentă a Revoltei Mokrani (1871-1872), de către trupele franceze, eveniment care îl va face să adopte o atitudine pașnică în întâlnirile pe care le va avea cu africanii din cadrul misiunii sale de explorare a centrului Africii (și anexare a acestuia la Imperiul Francez).[4] Astfel…iau naștere cariera de explorator a lui Pietro di Brazza și dorința de a îmbunătăți condițiile de viață ale africanilor.

Prima expediție a lui Pierre Savorgnan de Brazza (1875-1878)

Pietro Savorgnan Di Brazza ia contact cu Africa pentru prima dată în 1872, în timp ce naviga, într-o misiune anti-sclavie, pe lângă coasta Gabonului de astăzi.[5] Următoul vas la bordul căruia se va afla va fi Venus, acesta călătorind regulat către Gabon. În 1874, Di Brazza realizează două călătorii în interiorul Africii, în sus, de-a lungul fluviilor Gabon și Ogooue.[6] Atunci, el propune Guvernului Francez să exploreze Fluviul Ogooue până la izvoarele sale, el reușind cu ajutorul prietenilor săi sus-puși (printre care și politicienii Jules Ferry și Leon Gambetta) să-și împlinească, parțial, acest vis, restul fondurilor venind din propriul său buzunar. Mai mult decât atât, tot în acel an, lui Pietro Savorgnan di Brazza i se acordă cetățenia franceză, din acest moment, el își schimbă numele (adoptând ortografierea franceză a acestuia), devenind Pierre Savorgnan de Brazza.[7]

În prima sa expediție în centrul Africii (1875-1878), exploratorul, , , înarmat” doar cu produse textile de bumbac și alte obiecte pe care voia să le folosească pentru barter (comerț) și însoțit doar de un doctor (Noel Ballay), un naturalist (Alfred Marche) și asistentul său, Victor Hamon, 12 laptoți[8] senegalezi, 4 interpreți gabonezi și bucătarul său, Chico, reușește să-și croiască drumul, adânc în interiorul Africii, acolo unde niciun alt european nu se mai aventurase din cauza rezistenței locuitorilor din zonă.[9] Însă, neînfricarea lui De Brazza și înfățișarea lui pașnică îl vor ajuta să câștige încrederea tuturor oamenilor pe care îi va întâlni. La întoarcerea sa la Paris, Pierre Savorgnan de Brazza este sărbătorit ca o celebritate în presa franceză și va fi curtat de către elita politică franceză pentru a dezvolta ambițiile imperialiste ale Franței în Africa.

A doua expediție a lui Pierre Savorgnan de Brazza în Centrul Africii (1879-1882)

Întrucât prima sa expediție în Centrul Africii fusese un succes, Guvernul Francez îi dă , , undă verde” lui Pierre Savorgnan de Brazza pentru realizarea unei a doua expediții (ce are loc între 1879-1882) și mai mult decât atât, credeau că o misiune în bazinul fluviului Congo era necesară pentru a preveni ocuparea întregii zone de către exploratorul american Henry Morton Stanley (aflat la acel moment în serviciul Regelui Leopold al-II-lea al Belgiei). Urmând fluviul Ogooue în amonte și mergând pe uscat până la râul Lefini și apoi în aval, el reușește să ajungă în zona fluviului Congo în 1880, fără a încălca pretențiile portughezilor din zonă.[10]

În cadrul acestei A doua expediții în Africa Centrală, el va fi primit de către Regele Makoko Iloo I al Regatului Bateke în ceea ce va rămâne drept cea mai importantă întâlnire din cariera sa de explorator.[11]

Pierre Savorgnan de Brazza îi va propune Regelui Makoko să-și plaseze regatul lui sub protecția steagului francez (practic, să-l transforme într-un protectorat francez). Acesta, conștient de avansul lui Stanley, interesat de posibilitățile comerciale ce se puteau ivi și dorind să aibă un avans față de rivalii săi, semnează tratatul.[12]

Termenii tratatului vor fi menținuți și după moartea regelui de către regina sa, Ngaliforou, care va deveni Regina Mamă și o figură influentă a societății coloniale franceze. Exploratorul o respectă atât de mult, încât se prezintă la această cu o sabie. Totodată, Makoko își dă acordul și pentru apariția unei colonii franceze la Mfoa, lângă Malebo Pool (un loc cunoscut mai târziu drept Brazzaville).[13]

După plecarea lui, așezarea va fi echipată cu 2 laptoți, aflați sub comanda sergentului senegalez Malamine Camara, a cărui inventivitate îl va impresiona pe De Brazza în timpul celor câteva luni pe care ei le vor petrece împreună, mergând dinspre coastă către interiorul regiunii. În același timp, în timpul acestei călătorii, el se va întâlni cu Stanley lângă Vivi. Savorgnan de Brazza decide, pe moment, să nu-i spună lui Stanley că tocmai semnase un tratat cu Regele Makoko, acesta realizând de abia după câteva luni că fusese învins în cursa stabilită de sponsorul său (Regele Leopold al-II-lea). Brazza va fi din nou sărbătorit în Franța pentru eforturile lui, presa supranumindu-l „le conquerant pacifique” (cuceritorul pașnic), pentru succesul său în asigurarea expansiunii imperiale a Franței în Africa fără a porni vreun război.

În 1886, Pierre Savorgnan de Brazza va fi numit Guvernator-General al Congoului Francez și-și va petrece următorii anii construind școli, clinici medicale și programe de formare profesională pentru băștinașii africani.[14]

De asemenea, tot el le cere comercianților europeni să le ofere angajaților lor africani un salariu decent, integritatea administrației sale câștigându-i acestuia rangul de commandant al Legiunii de Onoare.[15] În 1898, în urma relatărilor unor jurnaliști care spuneau că tratamentul față de nativii africani ar fi unul , , prea prietenos” și a unei campanii de calomnie din presa franceză, alimentată de xeonfobia dezvoltată în urma Afacerii Dreyfus, Pierre Savorgnan de Brazza va fi demis din funcția de Guvernator al Congoului Francez (fiind înlocuit cu Emile Gentil), el aflând despre demiterea sa dintr-un ziar francez.[16] Din acel moment, colonia va fi condusă într-un mod autoritar, pe baza muncii forțate și violenței față de africanii din zonă, situația rămânând aceeași și în următoarele decenii.

Ilustrație de epocă ce îl înfățișeasă pe Pierre Savorgnan de Brazza elliberând câțiva sclavi într-un sat din Congo (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Pierre_Savorgnan_de_Brazza)

III.Sfârșitul tragic al unui „cuceritor pașnic”

Întrucât condițiile din Congoul Francez începeau să semene cu cele din colonia de peste fluviul Congo (Statul Liber Congo) și apar mărturii despre corupția și violența autorităților coloniale franceze, în 1905, Guvernul Francez îl va convinge pe fostul guvernator al coloniei, Pierre Savorgnan de Brazza să vină și să investigheze situația.[17] Acesta va veni acolo alături de Therese, care devenise soția lui pe 12 august 1895, ce voia neapărat să-l însoțească (simțind că urmează să i se întâmple ceva rău soțului ei). În cele din urmă, acesta ajunge acolo și e îngrozit de situația pe care o va descoperi, începe să se simtă din ce în ce mai rău, fiind dus la un spital din Dakar (capitala coloniei franceze Senegal), acolo unde moare la 14 septembrie 1905.

Savorgnan de Brazza este înmormântat, temporar, în Cimitirul Pere Lachaise din Paris, apoi osemintele sale vor fi exhumate și reintroduse în Alger (de unde fuseseră aduse în Franța), iar din 2006, acestea se află în în Mausoleul Brazza din Brazzavile, construit de Președintele Nguesso al statului Congo. De Brazza rămâne unul dintre puținii exploratori europeni care au dat numele unei capitale a Africii și care și-a păstrat numele și la sfârșitul stăpâniriii colonial (în onoarea sa) și înmormântați acolo, fiind unul dintre cei mai mari și faimoși exploratori din Istoria Imperiului Francez.

Bibliografie

Surse web

[1] https://www.britannica.com/biography/Pierre-de-Brazza

[2] https://fr.wikipedia.org/wiki/Pierre_Savorgnan_de_Brazza

[3] Ibidem

[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Pierre_Savorgnan_de_Brazza

[5] Ibidem

[6] Ibidem

[7] Ibidem

[8] Laptoți-Trupele coloniale africane aflate în serviciul Franței, pe continentul african, între 1750-începutul anilor 1900 (Sursă:https://en.wikipedia.org/wiki/Laptot)

[9] Ibidem

[10] Ibidem

[11] Ibidem

[12] Ibidem

[13] Ibidem

[14] https://www.harvardmagazine.com/sites/default/files/html/1997/01/vita.html

[15] Ibidem

[16] Ibidem

[17] Ibidem