Oda Nobunaga – samuraiul legendar

În secolul al XVI-lea, Japonia era fragmentată. Shogunatul Ashikaga îşi pierduse puterea, iar clanurile rivale se războiau reciproc pentru supremaţie. Numai un singur clan va câştigă. În provincia Owari, cândva un clan vasal, era în ascensiune. Să fie clanul Oda cel care va pune stăpânire pe Kyoto şi va dobândi Shogunatul, precum şi supremaţia asupra Japoniei?  

Tinereţea şi Ascensiunea ca Daimyo 

În provincia Owari, în castelul Nagoya, pe 23 iunie 1534, unui shugo (guvernator militar provincial), Oda Nobuhide, i s-a născut un băiat. Băiatul avea să poarte numele de Kipposhi.

Cunoscut pentru curajul şi neobrăzarea sa , băiatul avea să fie redenumit ca Owari no Outsuke (Marele Prost din Owari), căci se plimbă cu alţi tineri prin zonă, fără să-i pese de rangul său social. Curând, băiatul începuse să stăpânească arta armelor de foc europene. Cu timpul, acesta a căpătat numele de Nobunaga.

În 1551 , Oda Nobuhide a murit. În timpul ceremoniei funerare, băiatul acestuia a aruncat tămâie pe altar într-un mod şocant. Mulţi instructori ai lui au fost şocaţi de mediocritatea şi de lipsa de disciplină lui Nobunaga. Mentorii, şocaţi, s-au debarasat de el şi s-au axat mai mult pe educarea şi instruirea fratelui său mai mic, Nobuyuki, care era manierat şi disciplinat. Hirate Masahide, un mentor şi instructor de-al său, ruşinat de gestul băiatului, a efectuat seppuku. Acest act l-a afectat profund pe Nobunaga, fapt care l-a maturizat şi a comandat mai târziu construirea unui templu în onoarea sa.

Deşi Nobunaga era cunoscut ca succesorul legitim al lui Nobuhide, clanul Oda s-a divizat în mai multe facţiuni rivale, provincia Owari intrând sub controlul shugoului Shiba Yoshimune. Oda Nobutomo, fratele decedatului Nobuhide, deputat al shugoului, l-a folosit pe vulnerabilul Yoshimune ca pe o marionetă, pretinzându-se adevăratul succesor al tatălui său. Nobutomo l-a ucis pe Yoshimune când a aflat că acesta încerca să-l sprijine pe Nobunaga.

Nobunaga l-a convins pe fratele mai mic al lui Nobuhide, Oda Nobumitzu, să i se alăture taberei sale şi să-l ajute în lupta împotriva lui Nobutomo, atacând Castelul Kiyosu, ce avea să-i devină reşedinţa proprie. Nobutomo a fost capturat în 1555 şi forţat să comită seppuku.

Profitând de avantajul poziţiei de Shugo lui Shiba Yoshikane, fiul lui Yoshimune, Nobunaga a creat o alianţa cu clanul Imagawa din provincia Suruga şi clanul Kira din provincia Mikawa, care îl aveau la rândul lor pe acelaşi shugo. De asemenea, Nobunaga a primit asigurări de la Imagawa că va înceta să mai atace graniţele provinciei Owari.

Nobunaga şi-a creat propria armata în provincia Mino pentru a-l sprijini pe Saito Dosan împotriva fiului său, Saito Yoshitatsu, care a întors armele împotriva sa. Campania a eşuat, Dosan a fost ucis în Bătălia de la Nagara-gawa, iar Yoshitatsu a devenit noul stăpân al Mino în 1556.

La câteva luni după, Nobuyuki, cu sprijinul acordat de Shibata Katsuie şi Hayashi Hidesada, s-au răsculat împotriva lui Nobunaga. Conspiratorii au fost înfrânţi în bătălia de la Ino. Aceştia au fost iertaţi după intervenţia lui Tsuchida Gozen, mama lui Nobunaga şi al lui Nobuyuki. În anul următor, Nobuyuki a plănuit o nouă rebeliune. Nobunaga a fost informat ca Shibata Katsuie. În cele din urmă, Nobunaga s-a prefăcut bolnav pentru a se apropia de Nobuyuki şi a fi primi la Castelul Kiyosu, unde l-a asasinat.

În 1558, Nobunaga l-a apărat pe Suzuki Shigeteru în asediul de la Terabe, iar în 1559, a eliminat întreaga opoziţie din provincia Owari. L-a folosit pe Shiba Yoshikane ca pretext pentru a menţine pacea cu ceilalţi lorzi daimyo, totuşi s-a descoperit că Yoshikane întreţinea corespondenţă în secret cu clanurile Kira şi Imagawa pentru a restaura clanul Shiba la putere. Nobunaga l-a alungat. Îşi asigurase astfel controlul deplin asupra clanului Oda şi provinciei Owari.

Atacul de noapte de la Okehazama

În iunie 1560, Imigawa Yoshimoto a strâns o armată de 25 000 de soldaţi şi a mărşăluit alături de trupele lui Matsudaira Motoyasu spre Kyoto sub pretextul că ajuta Shogunatul Ashikaga. Dar a intrat pe teritoriile Oda din provincia Owari, ocupând fortăreţele de la frontieră din Washizu şi Marune, înainte de a aşeza tabăra într-un loc împădurit, numit Dengaku-hazama.

Misiunea ? Capturarea bastionului final al clanului Oda pentru dobândirea accesului liber spre Kyoto.

Forţele Imigawa nu se aşteptau la un atac, plus că amiaza fusese călduroasă şi s-au decis să petreacă în cinstea victoriilor de la Dengakuhazama răcorindu-se cu sake. Forţele Matsudaira fuseseră amplasate la frontieră unde capturaseră o fortăreaţa.

Iscoadele i-au raportat lui Nobunaga, atunci având 26 ani, că forţele Imigawa băteau la porţile cetăţii. Unii consilieri i-au sugerat să reziste asediului la Kiyosu, ascunzându-se, sau să se predea fără luptă. Nobunaga le-a refuzat sfaturile , declarând că nu va petrece o viaţă întreagă rugându-se pentru longevitate şi că e născut să moară onorabil în luptă.

A ordonat imediat un contraatac. Refuză totodată să stea în castel şi să reziste atacurilor Imigawa, ştiind că apărarea va fi înăbuşită treptat. Astfel, şi-a mobilizat forţele în număr de 3000 de soldaţi şi le-a condus la templul Zensho-ji aflat pe un deal înalt, la o distanţă scurtă de drumul Tokaido. Nobunaga plănuia un asalt frontal, deşi conştientiza că ar putea pierde căci armata lui Imagawa era superioară numeric.

La ordinele lui Nobunaga, au fost amplasat câteva figurine cu stindarde de luptă la templul Zensho-ji pentru a servi drept momeală şi a le da falsa impresia inamicilor că forţele principale Oda erau amplasate acolo. Dar forţele reale ale lui Nobunaga se aflau în pădure nedectetate de inamicii Imigawa, aflate în strâmtoarea Dengaku-hazama (un loc bine cunoscut de el căci se plimbase acolo de mic copil). Nobunaga şi-a divizat forţele în două, îndreptându-se încet spre tabăra inamică. După un timp, a pornit o furtună , zgomotul tunetelor, ceaţa şi ploaia acoperind zgomotul paşilor făcuţi de avansul forţelor lui Oda spre tabăra Imagawa. Soldaţii Imigawa s-au adăpostit imediat în corturile lor ca să se culce.

Când furtună s-a potolit, soldaţii lui Nobunaga s-au năpustit în tabăra inamică, soldaţii Imagawa fiind luaţi în surprindere, confuzi, îmbătaţi în urma petrecerii, lipsiţi de disciplină şi de apărare. Mulţi au fost ucişi , alţii au fugit. Războinicii lui Oda s-au apropiat rapid de cortul comandamentului Imagawa, unde se afla Imagawa Yoshimoto, care credea că zgomotele auzite din tabăra erau de fapt strigătele de petrecere ale oamenilor săi . Acesta a strigat către „trupele sale” să înceteze cu gălăgia şi le-a cerut să se întoarcă la posturi. Dar câteva momente mai târziu, samuraii Oda i s-au înfăţişat. Yoshimoto şi-a scos sabia, dar copleşit fiind, a fost decapitat pe loc.

Cu liderul ucis şi toţi ofiţerii superiori morţi, toţi ofiţerii Imagawa rămaşi s-au predat şi i s-au alăturat armatei Oda. Zvonurile despre cum Nobunaga a reuşit să efectueze un asalt spectaculos cu forţe minime asupra unor trupe superioare numeric s-au răspândit repede. Un tânăr lord-samurai din Milkawa, Matsuidara Motoyasu (cel care avea să fie redenumit Tokugawa Ieyasu) , impresionat de cum a funcţionat şiretlicul , i s-a alăturat cauzei lui Nobunaga, devenindu-i partener. Imigawa, lipsită de lideri, cuprinsă de haos şi tensiuni, a ajuns imediat în vizorul altor vecini rivali.

La est de provincia Owari al clanului Oda, erau însă alte trei clanuri majore: Hojo, Takeda şi Uesugi. Dar cu Matsuidara apărându-i spatele, frontiera estică era securizată, şi Oda îşi permitea astfel să se concentreze pe vest, pe celelalte două clanuri: Azai şi Saito. Deşi avea dorinţa de a captura Kyoto, trebuia să-şi consolideze poziţia. Pentru început, şi-a căsătorit sora cu lordul clanului Azai pentru a încheia o alianţă. Apoi, şi-a îndreptat atenţia spre Saito, căutând alianţa cu lordul Saito Dosan.

Asediul Castelului Inabayama – cum să asediezi un castel cu un alt castel

Cu mulţi ani înainte, în anul 1549, Nobunaga a devenit daimyo al provinciei Owari şi s-a căsătorit cu Nohime, fiica lui Saito Dosan, lider al clanului Saito din provincia învecinată Mino. Saito Dosan, lordul Mino, era un lider puternic şi crud, dar afectat de rebeliunile şi tensiunile interne ce au dezintegrat clanul Saito în facţiuni. Prin mariajul dintre Nobunaga şi Nothime a rezultat încheierea rivalităţii dintre clanuri. În 1555, Saito Yoshitatsu, cel mai mare fiu al lui Dosan, şi-a ucis cei doi fraţi mai mici , şi-a adunat armata şi s-a răsculat împotriva tatălui său. Drept reacţie, Dosan l-a numit pe Nobunaga ca prinţ moştenitor. Dosan a fost ucis la scurt timp în Bătălia de la Nagaragawa de către forţele lui Yoshitatsu.

În 1561, Yoshitatsu a murit de lepră, fiind urmat la conducere de fiul său, Saito Tatsuoki.Fiind tânăr, a fost considerat incapabil să conducă. După ce clanurile Oda şi Matsudaira s-au aliat în urma bătăliei de la Okehazama, Nobunaga şi-a consolidat poziţia şi s-a axat pe înfruntarea vecinului nordic, clanul Saito. Nobunaga plănuia invadarea provinciei Mino pentru a răzbuna moartea lui Saito Dosan, cu toate că Yoshitatsu murise.

Forţele lui Nobunaga au pătruns în provincia Mino în anii 1561-1563, rezultând ciocniri dure. În fiecare expediţie, Nobunaga şi 700 de soldaţi ai săi erau rapid copleşiţi de forţele lorzilor locali care mobilizau 3000 de soldaţi. Neputând să ducă o lupta deschisă şi pentru a-şi organiza apărarea, se retrăgea.

În 1564, Nobunaga a reuşit să pătrundă din nou în provincie, intenţionând să asedieze castelul Inabayama, unul dintre sediile clanului Saito. Castelul era situat pe vârful Muntelui Inaba, cu acces frontal abrupt, la baza sa fiind malul râului Sunomata. Deşi părea o fortăreaţa impenetrabilă, Tatsuoki şi-a retras forţele de pe parapete şi s-a ascuns în castel, în timp ce Takenaka Shigeharu şi Ando Morinari au comandat apărarea. Nobunaga s-a retras din nou, pentru a mitui mulţi războinici din provincia Mino să-i atragă de partea sa.

Nobunaga s-a gândit apoi la un plan măreţ. L-a însărcinat pe Kinoshita, un fost soldat ashigari de origine ţărănească şi cărăuş de sandale, să negocieze cu razboincii locali pentru a-i atrage de partea sa, inclusiv pe triumvirii vasali din Mino. Apoi, l-a însărcinat pe Kinoshita să construiască un nou castel în apropierea castelului Inabayama că baza pentru forţele Oda. Kinoshita a construit castelul Sunomata pe malul râului Sai, vizavi de teritoriul Saito. Legendele susţin că acest castel a fost construit rapid într-o noapte, constructorii fiind nevăzuţi de arcaşii castelului Inabayama. Castelul a fost rapid transformat într-o fortificaţie . Nobunaga, văzându-l că şi-a făcut treaba excelent, l-a numit Hideyoshi.

În 1567, Nobunaga a condus atacul final, alături de Kuroda Kanbei, un alt daimyo. Saito Tatsuoki, daimyo-ul clanului Saito, arătându-se ca un lider laş şi ineficient, a fost înlăturat de la putere de Takenaka Hanbei printr-o lovitură de stat şi a preluat comanda pentru a apăra castelul.

Nobunaga şi-a mobilizat o armată de 5000 de soldaţi ce au traversat râul Kiso. Forţele lui Nobunaga au intrat în oraşul Inoguchi din apropierea castelului Inabayama. Hideyoshi a ordonat incendierea oraşului pentru a asigura mai mult spaţiu pentru armata invadatoare. Apoi şi-a trimis iscoadele pentru a aduna informaţii şi pentru a cere ajutorul ţăranilor locali. S-a întâlnit cu un rezident local, Horio Yoshiharu, care i-a arătat o cale de acces ce ducea către castelul din vârful muntelui.

Asediul a luat o turnură agresivă. Strategul Kuroda Kanbei a coordonat atacul principal , iar Hideyoshi a plănuit escaladarea muntelui de către o echipa mică de soldaţi pentru a intra în castel şi a deschide porţile pentru armata invadatoare. Nobunaga a acceptat planul şi l-a propus pe Hideyoshi să conducă atacul. Acesta a luat cu el opt oameni care să-l acompanieze. Pe 26 septembrie, Nobunaga, încrezător pe planul lui Hideyoshi, s-a întâlnit cu ofiţerii de top şi le-a dat sarcini pentru a repara castelul după bătălie. De asemenea, l-a cinstit pe un daimyo din triumviratul Mino cu sake.

În noaptea de 26 septembrie, Hideyoshi a pătruns cu echipa sa pe munte, sub clar de luna plină. La răsărit, aceştia au reuşit să se infiltreze în castel, să incendieze depozitele cu provizii şi să arunce magazinele cu explozibili în aer, apoi au deschis porţile, deschizând calea forţelor lui Nobunaga. La auzul exploziilor, populaţia din interioru fortificaţiei s-a panicat, haosul luând amploare. Apărătorii fortificaţiei nu au mai putut face faţă atacului. Soldaţii dezorientaţi au fost ucişi pe nepregătite ori s-au predat . Castelul a fost ocupat până la apusul zilei de 27 septembrie, iar lorzii din Mino jurau supunere lui Nobunaga. Oamenii lui Kuroda reprimau orice rezistenţă, echipa lui Hideyoshi se odihnea, iar Horio Yoshiharu găsise provizii de sake pe care le-a furat din depozitele castelului. La două săptămâni după, Nobunaga a intrat în provincia Mino în plină forţă, cucerind şi subjugând clanul. Nobunaga a reparat castelul şi l-a redenumit Castelul Gifu, devenindu-i reşedinţă. Drept răsplată pentru serviciile sale, Nobunaga l-a numit pe Hideyoshi lord al trei perfecturi din teritoriul clanului Saito. Tatsuoki , aflat în exil prin provincia Ise, găsindu-şi refugiu la Asakura Yoshikage, a fost ucis în bătălia de la Tonezaka din 1573.

În 1568, Ashikaga Yoshikage s-a dus la Gifu să-i ceară lui Nobunaga sprijinul şi să-l convingă să înceapă campania spre Kyoto. Yoshikage i-a povestit că fratele său, Shogunul Yoshiteru, a fost ucis, în locul său fiind înscăunat o marionetă, Ashikaga Yoshihide, şi voia răzbunare pentru el. Nobunaga a acceptat să-l instaleze pe Yoshiaki ca noul Shogun. În gândul său, acest lucru reprezenta o oportunitate pentru a intra în Kyoto şi a dobândi puterea. Dar obstacolul reprezenta clanul Rokkaku din provincia sudică Omi, condus de Rokkaku Yoshikata, clanul care refuză să-l recunoască pe Yoshiaki că shogun. Nobunaga a lansat un atac rapid, determinând forţele Rokkaku să se retragă la castelurile lor. Nobunaga a ajuns la Kyoto şi a îndepărtat clanul Miyoshi din oraş. Yoshiaki a devenit cel de-al 15-lea Shogun al Shogunatului Ashikaga. Nobunaga a refuzat funcţia de deputat (Kanrei). Ba chiar, impunea restricţii şi limita puterile Shogunului. Nobunaga i-a cerut lui Yoshiaki să invite toţi lorzii Daimyo la o petrecere. Yoshiaki, văzând ce intenţii ascunse are Nobunaga, a încheiat o alianţa secretă cu alţi rivali, trimiţând scrisori pentru a chema lorzii feudali să-l ucidă pe uzurpatorul Nobunaga şi să elibereze Kyoto de sub controlul său.

Războaiele cu lorzii rivali şi cu călugării budişti

Clanul Asakura s-a distanţat de clanul Oda şi a încheiat o alianţa secretă cu Azai Nagamasa, cel căruia i-a fost oferită mâna surorii lui Nobunaga. Primind şi sprijin de la rebelii Ikko-ikki, alianţa anti-Nobunaga era pregătită să distrugă clanul Oda, care avea un singur aliat de nădejde, clanul Tokugawa.

Nobunaga s-a enervat la auzul veştii, jurând răzbunare cruntă şi a făgăduit că îl va nimici pe Shogunul Yoshiaki. Acesta a mărşăluit cu forţele sale spre clanul Asakura, însă în faţă sa era un obstacol, Azai, clanul al cărui lider era căsătorit cu sora sa. Dar Nobunaga l-a traversat ilegal. Ajuns la Asakura, Clanul Azai i-a declarat război. Înconjurat de ambele forţe, Nobunaga a decis să lupte până la moarte. Dar generalii săi l-au convins să-şi împartă forţele şi să se retragă, ocolind forţele inamice. Deşi scăpase, Nobunaga era foarte decis să-şi ucidă cumnatul.La retragere, mărşăluind cu trupele în coloană într-o pădure, Nobunaga blestema clanul Azai, până când un Ninja (Shinobi, asasin care folosea metode neconvenţionale pentru a ucide), furişat şi situat pe o creangă de copac, a tras în Nobunaga cu două gloanţe cu două archebuze, apoi a scăpat. Nobunaga, furios, s-a întors la Kyoto şi şi-a adunat forţele.

La 30 iulie 1570, forţele lui Nobunaga au mărşăluit spre malul râului Ane, la Anegawa, unde trupele Oda aveau să înfrunte trupele clanului Azai, pe când forţele lui Tokugawa Ieyasu avea să înfrunte trupele clanului Asakura.

Tokugawa şi-a trimis cea de-a doua divizie sub comanda lui Honda Tadakatsu şi Sakakibara Yasumasa spre flancul stâng al Asakurei, inconjurandu-l pe Asakura Kagetake. Forţele lui Nobunaga erau copleşite de trupele Azai. Însă ţinea piept mulţumită celor 500 de soldaţi echipaţi cu archebuze.După ce forţele lui Tokugawa Ieyasu au nimicit trupele Asakura, s-au întors şi au lovit în flancul drept al forţelor Azai, ajutând forţele Oda. Clanurile Azai şi Asakura au fost înfrânte, iar râul s-a înroşit de sânge, mii de trupe ashigaru fiind ucise.

În august 1570, Nobunaga şi-a părăsit castelul Gifu cu 30 000 de soldaţi şi a ordonat construirea unor fortăreţe în jurul fortăreţei-templu Ishiyama. Pe 12 septembrie însă, la miezul nopţii, ordinul călugăresc budist Ikko-ikki, a lansat un atac pe furiş împotriva lui Nobunaga. Forţele Ikko cuprindeau soldaţi-călugări din Negoro în Kii şi alţi 3000 de muşchetari.

Nobunaga a fost împins înapoi şi s-a îndreptat spre fortăreţele Nagashima. Le-a asediat pentru a înfometa apărătorii. Dar fortăreţele Ishiyama, amplasate pe coastă, erau păzite de flota clanului Mori, consideraţi navigatori excelenţi în lupte navale şi fiind şi inamicii lui Nobunaga. În 1575, fortăreaţa avea mare nevoie de provizii, iar Kosa, liderul ordinului, era gata să ceară încheierea păcii cu Nobunaga. Dar Shogunul Ashikaga Yoshiaki i-a trimis o scrisoare lui Mori Terumoto , făgăduindu-i că îi va aproviziona fortăreaţa-templu.

În aprilie 1576, armata Oda alcătuită din 3000 de soldaţi, aflată sub comanda lui Akechi Mitsuhide şi Araki Murashige, a atacat. Dar a fost respinsă de cei 15 000 de apărători ai fortăreţei.

Nobunaga şi-a schimbat tactica şi a atacat avanposturile, atacându-i şi pe suporterii lui Ikki. L-a trimis pe Hideyoshi să asalteze fortăreaţa călugărească la Negoro-ji. Apoi, Nobunaga l-a însărcinat pe Kuki Yoshitaka să impună bocada şi să rupă liniile de aprovizionare a fortăreţei. În august 1576, la Bătălia de la Kizugawaguchi, blocada a eşuat, dar Kuki Yoshitaka, cu o flotă năvală masivă, a reuşit să taie aprovizionarea Mori cu succes în cea de-a două bătălie. De atunci, asediul lui Nobunaga a luat o turnură favorabilă pentru el. Majoritatea aliaţilor lui Ikki erau deja în interiorul fortăreţei.

În 1580, clanul Mori îşi pierduseră castelul din Miki . În anii 1578-1580, Ikki au navigat din fortăreaţa de multe ori sub comanda lui Shimozuma Nakayuki pentru a înfrunta forţele Oda. Dar în aprilie 1580, apărătorii fortăreţei erau lipsiţi de alimente şi muniţie. Kosa a ţinut o conferinţă cu colegii săi, şi în scurt timp, a primit mesaj de la Împărat să se predea. Asediul s-a încheiat în august 1580, după 10 ani de lupte crâncene.

Un alt asediu celebru a fost cel asupra fortăreţei Nagashima, apărată de călugării războinici Ikko-ikki.Primul asediu a avut loc 1571. Dar forţele lui Nobunaga s-au împotmolit în noroi.Al doilea asediu a avut loc în 1573, când Nobunaga a recrutat trăgători cu archebuze. Ideea de dovedise excelentă până când o furtună de ploaie a diminuat eficienţa armelor de foc, iar călugării războinici au contraatacat puternic, respingând forţele lui Nobunaga.

Al treilea asediu a avut loc în 1574, Nobunaga a aplicat o tactică înfiorătoare. Văzând că apa şi noroiul i-au stricat planurile, a trebuit să răspundă cu foc. A construit un zid de lemn în jurul fortăreţei şi l-a incendiat. Flăcările s-au extins şi au cuprins fortăreaţa. Niciun apărător al fortăreţei n-a supravieţuit, 20 000 de călugări războinici murind arşi de vii.

Nobunaga a continuat în anul 1573 să captureze trei fortatere: Hikida,Ichijodani şi Odani. Shogunul Ashikaga a fost alungat de la Kyoto pe 27 august 1573, devenind un călugăr budist. Asakura Yoshikage şi Azai Nagamasa , învinşi fiind, au efectuat seppuku. Clanurile Azai si Asakura au fost nimicite. Dar un nou rival puternic se întrevedea la orizont.

Bătălia de la Nagashino – cum archebuzele au nimicit cavaleria legendară

Tokugawa Ieyasu a fost înfrânt la Mikatagahara de către Takeda Shingen, unul dintre cei mai redutabili adversari ai clanului Oda. Tokugawa Ieyasu s-a putut retrage numai cu 5 oameni care au supravieţuit atacului cavaleriei Takeda în castelul Hamamatsu. Castelul fusese înconjurat peste noapte de forţele Takeda. Dar Tokugawa şi-a pus oamenii să aprindă torţele şi să bată la tobe. Apoi, un asasin războinic,Hattori Hanzo, şi-a făcut apariţia alături de o bandă de Ninja, şi au provat haos în tabăra Takeda. Shingen, convins că Tokugawa avea mai mulţi soldaţi în castel, şi-a retras forţele.Shingen, iniţial numit Harunobu, era primul născut al lui Takeda Nobutora, liderul clanului Takeda, daimyo al provinciei Kai. În 1541, şi-a forţat tatăl să se retragă de la condcuerea clanului. A dus numeroase lupte în anii 1553-1564 împotriva rivalului său, Uesugi Kenshin , pentru controlarea provinciei Kanto. A cucerit teritorii nordice din provincia Shinano şi Kai. Din 1551, a devenit preot, preluând numele budist de Shingen.

Dar ulterior, a observat că Oda Nobunaga şi aliatul său Tokugawa au devenit o adevărată ameninţare care voiau să unifice Japonia. Takeda şi-a trimis astfel armata către Mikawa, teritoriul lui Tokugawa, lângă Hamamatsu, pentru a-l ataca. Dar în mai 1573, cursul evenimentelor au luat o întorsătură neaşteptată.

Trupele Takeda s-au retras brusc tocmai când aveau ocazia să zdrobească clanul Tokugawa. Sunt zvonuri care susţin că Shingen s-a îmbolnăvit, ori că a fost împuşcat de un puşcaş echipat cu archebuză.

Cert e că Shingen fusese declarat mort în 1573 şi succedat de fiul său Katsuyori. Katsuyori a pornit cu 15 000 soldaţi să asedieze castelul Nagashino.Nobunaga şi Ieyasu au adunat o armată de 38 000 de soldaţi pentru a respinge asediul. Nobunaga, pentru a respinge atacul cavaleriei pentru care era recunoscut clanul Takeda, a amplasat palisade din lemn de bambus şi în spatele acestora, 10 000 de trăgători echipaţi cu archebuze , 3000 dintre cei mai buni fiind amplasaţi în faţă sub comanda celor mai buni comandanţi.Takeda, aflat la 200-400 metri distanţă, şi-a trimis trupele de infanterie, lăncieri şi de cavalerie.

Toate forţele Takeda au fost nimicite de gloanţele archebuzelor şi de sulitele trupelor Ashigaru. 10 000 de soldaţi Takeda au fost nimiciţi, inclusiv cei mai buni generali ai lui Takeda Shingen.

Clanul Takeda fusese nimicit.Cu toate astea, Nobunaga era copleşit de războaie pe toate fronturile. Un conflict major îl ducea cu Uesugi Kenshin, liderul clanului Uesugi, cel mai puternic daimyo al perioadei Sengoku, cunoscut pentru curajul şi abilităţile sale de bun administrator ce a dus la înflorirea industriei locale şi a comerţului. Fiind un bun strateg, a condus numeroase campanii pentru a restabili ordinea în regiunea Kanto şi l-a confruntat pe Takeda Shingen. Avea o credinţă puternică în zeul budist al războiului, Bishamonten, încât că se credea chiar Avatarul acestuia.

În 1570, Kenshin guverna Echigo, câteva provincii adiacente şi întreg sectorul Hokuriku . În 1571, Kenshin a atacat castelul-satelit Ishikura al lui Shingen din provincia Kozuke şi s-au înfruntat la Bătălia de la Tonegawa.

Din 1576, Kenshin l-a văzut pe Oda Nobunaga că o mare ameninţare. Uesugi era singurul clan major care mai putea opri forţele clanului Oda. Kenshin s-a pregătit să ocupe teritoriile clanurilor slăbite şi să-şi securizeze poziţia pentru a-l ameninţa pe Nobunaga şi aliaţii săi. Ca răspuns, Nobunaga şi-a mobilizat forţele sub comanda a doi dintre cei mai buni generali, Shibata Katsuie şi Maeda Toshiie pentru a-l înfrunta pe Kenshin, care cucerise cu succes castelul Nanao de la Tedorigawa în 1577, în provincia Kaga. Kenshin şi-a trimis armata de 30 000 de soldaţi la castelul Matsuto, în timp ce Nobunaga a sosit cu o armată de 50 000 de soldaţi.

Kenshin nu s-a lăsat intimidat de superioritatea numerică a lui Nobunaga. Ştia că Nobunaga va încerca să traverseze râul la noapte pentru a ataca la răsărit. A trimis un sfert din armata sa pentru a ataca forţele lui Nobunaga din spate şi pentru a-i da inamicului o mare oportunitate să zdrobească forţele rămase. Nobunaga a muşcat momeala. Apoi, a atacat la noapte aşa cum a plănuit , aşteptând să întâlnească un inamic obosit pe front, dar când colo, armata masivă a lui Kenshin aştepta, având falsa impresie că poate învinge forţele lui Nobunaga.

Forţele lui Nobunaga au traversat râul Tedori şi s-au pregătit să între în provincia Noto, fără să ştie că castelul Nanao s-a predat forţelor Uesugi. Forţele lui Kenshin au avansat spre poziţia lui Oda. Dar forţele Oda, fiind echipate cu tunuri, au bombardat poziţia forţelor Uesugi dincolo de râu. Dar abilităţile de furişare pe timp de noapte a lui Kenshin l-a determinat pe Nobunaga să-i ordone lui Katsuie să năvălească asupra liniilor Uesugi şi să le înfrunte pe malul râului.Kenshin a ordonat deschiderea unei ecluze şi astfel, un curent puternic al râului şi ploaia în acelaşi timp i-au împiedicat pe soldaţii Oda să folosească eficient archebuzele şi tunurile. Forţele Oda au fost împinse în râu, mii de oameni murind înecaţi. O parte din forţele Oda au scăpat, traversând râul Tedori, Nobunaga ordonând retragerea spre provincia Omi.

Kenshin a continuat să plănuiască atacarea teritoriilor lui Nobunaga, încheind o alianţă cu Takeda Katsuyori împotriva sa. Dar brusc, din cauza vremii proaste, a murit de cancer esofagian în primăvara anului 1578.

Nobunaga a continuat să obţină victorii după victorii, mai ales în anul 1582 când a înfrânt ultimele forţe ale clanului Takeda la Tenmokuzan, unde l-a ucis pe Takeda Katsuyori.

Incidentul de la Honnō-ji

Nobunaga a continuat să-şi consolideze poziţia în Japonia atacând sectele budiste . A distribuit proprietăţile călugărilor către samuraii şi nobilii loiali. A devenit un bun prieten cu misionarii iezuiţi europeni şi chiar a arătat o simpatie faţă de creştinism prin a construi prima biserica creştină la Kyoto în 1576, cu toate că nu s-a convertit la religia respectivă. A sprijinit artele şi a construit castele precum Azuchi şi grădini şi s-a arătat interesat de ceremonia ceaiului şi teatrul Kabuki. Colecta piese valoroase din vest, precum arme şi armuri de cavaleri europeni. A fost primul japonez din istorie care a purtat îmbrăcăminte occidentală.

În 1582, Hashiba Hideyoshi a invadat provincia Bitchu, asediind castelul Takamatsu, vital pentru clanul Mori. Cu toate astea, Hideyoshi a cerut întăriri de la Nobunaga. Nobunaga i-a ordonat lui Niwa Nagahide să pregătească invazia în Shikoku, şi lui Akechi Mitsuhide să-l sprijine pe Hideyoshi. În drum spre regiunea Chugoku, Nobunaga s-a decis să se cazeze la templul Honno-ji din Kyoto, păzit de câţiva paznici şi servitori, inclusiv pajul său, Mori Ranmaru care îi era şi partener. Fiul său, Nobutada, s-a cazat la templul Myokaku-ji din palatul Nijo.

Mitsuhide avea însă planuri ascunse. Pe 21 iunie 1582, acesta a comandat câtorva trupe să înconjoare templul Honno-ji . A ordonat apoi altor trupe să asalteze templul Myokaku-ji.

Era o lovitură de stat. La Honno-ji, Nobunaga s-a văzut înconjurat de trupele Akechi. Fără să stea pe gânduri, Nobunaga a ordonat servitorilor şi paznicilor săi, inclusiv pajului său să incendieze templul, spunându-le să nu-i lase pe inamici să între.Apoi, împreună cu anturajul, s-a îndreptat spre o cameră interioară unde toţi au efectuat seppuku în grup.La Myokaku-ji, fiul său, Nobutada, s-a sinucis după ce a rezistat puţină vreme luptând.

Nu se ştie nici azi cauza trădării lui Mitsuhide, probabil fiind invidia. Sau probabil pentru că auzise zvonul că Nobunaga pregătea transferarea domeniului său către Mori Ranmaru cu care avea o relaţie homosexuală, acordându-i şi funcţia de Shudo.La 11 zile după incidentul de la templul Honno, Mitsuhide a fost ucis în Bătălia de la Yamazaki de către armata condusă de comandantul care trebuia să-l ajute, Hashiba Hideyoshi. Acesta a devenit moştenitor al lui Nobunaga şi şi-a schimbat numele în Toyotomi Hideyoshi, preluând controlul asupra provinciilor stăpânite de Oda. În 1585, a devenit Regent Imperial , iar în 1587 a devenit cancelar.

Oda Nobunaga este considerat de istorici că fiind unul dintre cei mai măreţi lideri ai istoriei Japoniei, fiind comparat cu Iulius Cezar. Acesta a cucerit teritorii, a înfruntat armate superioare numeric, a încheiat un război civil ce făcuse ravagii în Japonia după mai bine de un secol şi a lăsat o moştenire fără a se bucură de ea, murind subit, asigurând însă ascensiunea lui Tokugawa Ieyasu, acest Augustus al Japoniei. Tot el a pus bazele modernizării Japoniei prin adoptarea şi introducerea armelor de foc europene în luptă.Nobunaga nu a fost un strateg măreţ în bătăliile deschise, dar brutalitatea, ingeniozitatea, şiretenia şi ferocitatea de care a dat dovadă în metodele sale neconvenţionale de luptă i-au asigurat locul în istorie.