⬆

Kim Philby, în 1955 (© Wikimedia Commons)

„O lecție despre trădare”: Agentul britanic care a fugit în Rusia și i-a instruit pe spionii inamici

La 30 iulie 1963, dezertarea lui Kim Philby din cadrul MI6 către Uniunea Sovietică a fost făcută publică. În 2016, BBC a difuzat imagini nemaivăzute până atunci în care acesta susținea o prelegere pentru agenți ai Stasi, dezvăluind secretele din spatele propriei sale trădări.

„Aproape toată viața mea am încercat să evit orice fel de publicitate”, spune Kim Philby într-o înregistrare video din 1981, descoperită de BBC în arhivele serviciului de informații al fostei Germanii de Est. Afirmația este, într-un fel, o subestimare. Philby a fost un agent dublu britanic a cărui dezertare în Uniunea Sovietică a devenit publică la 30 iulie 1963. În înregistrare, el apare ținând un seminar destinat agenților Stasi despre cum se poate avea succes în activitatea de spionaj.

Așa cum explica fostul corespondent BBC pentru probleme de securitate, Gordon Corera, în reportajul său din 2016 despre aceste imagini necunoscute până atunci, „Philby oferă o adevărată lecție magistrală despre trădare, începând cu recrutarea sa de către spionii sovietici pe vremea când era student la Cambridge și continuând cu intrarea sa în serviciul secret britanic MI6, ale cărui secrete le-a furat.”

Este singura înregistrare video cunoscută în care principalul membru al faimosului grup de spioni KGB numit „Cei Cinci de la Cambridge” vorbește despre propria trădare – o mărturie rară și revelatoare din multe puncte de vedere.

„Privesc în urmă la cariera mea din tabăra inamicului, această carieră de 30 de ani petrecută în tabăra inamicului”, spune el în filmarea de calitate slabă, stând în spatele unui pupitru, purtând ochelari cu rame groase, costum și cravată.

„În fiecare seară plecam de la birou cu o servietă mare plină cu rapoarte pe care le scrisesem chiar eu și cu dosare scoase din arhivele propriu-zise. Seara le predam persoanei mele de legătură. A doua zi dimineață primeam dosarele înapoi, după ce conținutul lor fusese fotografiat, și le puneam la loc în arhivă înainte de începerea programului. Am făcut asta în mod regulat, an după an”.

Philby făcea parte dintr-un cerc care îi mai includea pe Donald Maclean, Guy Burgess, Anthony Blunt și John Cairncross. Împreună au transmis Kremlinului secrete de stat britanice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al Războiului Rece, inclusiv în perioada în care Germania nazistă și Uniunea Sovietică au fost aliate. Totuși, imaginea lor a fost uneori romantizată, susține Antonia Senior, autoarea cărții „Stalin's Apostles: The Cambridge Five and the Making of the Soviet Empire”.

„În special reprezentările lor din filme și piese de teatru îi prezintă ca pe niște aventurieri fermecători. În realitate, au fost niște trădători mincinoși și lipsiți de scrupule, care i-au trădat atât pe cei care îi iubeau, cât și propria lor țară... Aceasta nu a fost o crimă fără victime. Trădările lor l-au ajutat pe Stalin să înrobească jumătate din Europa, iar Cei Cinci de la Cambridge au susținut cu entuziasm acest proiect imperialist, ascuns sub masca revoluției mondiale”, spune Senior pentru BBC.

Philby recunoaște în discursul adresat agenților Stasi că a trădat o operațiune comună CIA–MI6 în Albania, fapt care a dus la moartea a sute de oameni. În autobiografia sa din 1968, el îi descria pe agenții albanezi pe care i-a trădat drept oameni „abia coborâți din copaci”, o carte pe care The New York Times a caracterizat-o drept „lipsită de orice remușcare și profund egocentrică”. Potrivit Antoniei Senior, Philby manifesta „o nepăsare crudă față de oamenii pe care i-a trimis la moarte”.

Cei Cinci Magnifici

După ce a fost recrutat ca spion sovietic la Universitatea Cambridge, la începutul anilor 1930, Philby s-a alăturat MI6 în 1940, ajungând ulterior șeful departamentului responsabil de contraspionajul împotriva Uniunii Sovietice. Această funcție i-a permis să transmită direct KGB-ului informații secrete esențiale britanice și americane, sabotând în același timp operațiunile occidentale anticomuniste.

Ascensiunea sa în cadrul serviciilor britanice de informații a fost favorizată atât de originea sa socială, cât și de ceea ce Antonia Senior numește „chapocracy” – o rețea strânsă de bărbați privilegiați din establishmentul britanic, care împărtășeau aceeași educație de elită și aceleași cercuri sociale.

Potrivit Antoniei Senior, acest sistem făcea ca autorizațiile de securitate să fie acordate mai degrabă pe baza apartenenței la aceeași clasă socială și a farmecului personal decât pe merit sau în urma unor verificări riguroase.

„«Chapocracy» l-a adus pe Philby în serviciile de informații britanice la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, într-o perioadă în care exista o nevoie uriașă de băieți inteligenți care să intre în serviciile de securitate, astfel încât oameni ca el erau acceptați aproape fără nicio verificare”, explică ea.

Profitând de prejudecățile de clasă și de punctele oarbe ale instituțiilor, Philby și ceilalți membri ai grupului Cei Cinci de la Cambridge au reușit să obțină acces „la cele mai bine păstrate secrete ale statelor britanic și american în cei 17 ani în care au spionat pentru Stalin”, spune Senior.

Printre informațiile transmise sovieticilor se numărau: cercetările privind armele atomice; procesele-verbale complete ale ședințelor Cabinetului britanic; secretele de la Bletchley Park, centrul britanic de descifrare a codurilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial; corespondența privată dintre Winston Churchill și Franklin D. Roosevelt.

„Lista este lungă și absolut uluitoare. Nu este deloc surprinzător că serviciile secrete sovietice îi numeau în documentele interne «Cei Cinci Magnifici»”, spune Senior.

După ce Guy Burgess și Donald Maclean au fugit în Uniunea Sovietică în 1951, Philby a fost înlăturat din activitatea de informații și, în cele din urmă, concediat din MI6 în 1955. Cu toate acestea, în 1963 a reușit și el să ajungă la Moscova.

O posibilă explicație este oferită chiar de ultimul sfat pe care l-a dat agenților est-germani:

„M-au interogat pentru a-mi distruge moralul și pentru a mă obliga să mărturisesc. Tot ce aveam de făcut era, de fapt, să-mi păstrez sângele rece. Sfatul meu pentru voi este să le spuneți tuturor agenților voștri să nu mărturisească niciodată. Să nege absolut tot.”

Niciunul dintre cei cinci nu a fost vreodată judecat pentru spionaj, un eșec pe care unii l-au atribuit unei mușamalizări din partea establishmentului britanic. Antonia Senior consideră însă că realitatea a fost mai complexă.

„La începutul anului trecut (2025 – n.r.), MI5 a făcut public un volum foarte mare de documente privind investigațiile desfășurate asupra lui Philby, Blunt și Cairncross, iar acestea conturează o imagine diferită. Serviciile de securitate au făcut greșeli, însă problema fundamentală era cât de dificil este să dovedești spionajul. În această înregistrare video, Philby își prezintă scăparea de urmărirea penală ca pe rezultatul propriei sale capacități de a manipula dorința establishmentului de a ascunde scandalul. În realitate, lucrurile au fost mult mai nuanțate”, spune ea.

Suspiciunile asupra lui Philby au apărut imediat după fuga lui Burgess și Maclean. El a fost interogat, supravegheat, ascultat prin dispozitive de interceptare și urmărit, fiind supus inclusiv unui interogatoriu condus de un avocat de prim rang.

Din păcate, spune Senior, „nu existau suficiente dovezi pentru a-l trimite în judecată. Pentru toată lumea era evident că Philby mințea, însă nu exista nicio probă care să demonstreze acest lucru.”

Un erou în Rusia

În cele din urmă, serviciile britanice de securitate au obținut mărturisiri de la Kim Philby, Anthony Blunt și John Cairncross, însă numai după ce acestora li s-a promis imunitate față de urmărirea penală. Ca urmare, declarațiile lor nu au putut fi folosite ca probe în instanță.

„În Marea Britanie, elementul care i-a protejat cel mai mult pe Cei Cinci de la Cambridge a fost statul de drept. Insistența noastră asupra existenței probelor și asupra respectării procedurilor legale este cea care i-a ajutat să evite condamnarea. Stăpânul pe care îl serveau, Stalin, i-ar fi împușcat pur și simplu în ceafă sau i-ar fi trimis să moară într-un lagăr din Gulag”, afirmă Antonia Senior.

După dezertare, Philby a fost aclamat ca un erou în patria sa adoptivă. A ajuns la gradul de colonel în KGB înainte de moartea sa, în 1988, iar în 1990 chipul său a apărut pe un timbru poștal sovietic.

Kim Philby, pe un timbru sovietic din 1990 (© Wikimedia Commons)

Respectul de care se bucură în Rusia continuă și astăzi. La Moscova există o piață care îi poartă numele, situată în apropierea sediului Serviciului de Informații Externe al Rusiei, iar lângă câmpul de luptă de la Kursk a fost ridicată o statuie în onoarea sa.

„Putin l-a adoptat pe Kim Philby drept un simbol al naționalismului său rus”, spune Antonia Senior.

Philby este înmormântat în Cimitirul Kunțevo (Kuntsevo), la periferia Moscovei, într-o țară pe care a ajuns să o considere adevărata sa patrie.

Când Gordon Corera a realizat un reportaj de acolo în 2016, cimitirul era acoperit de zăpadă. Imaginea i-a amintit de titlul celebrului roman de spionaj al lui John le Carré, „The Spy Who Came in from the Cold” („Spionul care venea din frig”). După cum observa Corera, Kim Philby „a fost spionul care a intrat în frig”.

_{Foto sus: Kim Philby, în 1955 (© Wikimedia Commons)}