Cine au fost cei cinci spioni sovietici de la Cambridge

La mijlocul anului 1943, britanicii au furnizat sovieticilor o mașină Enigma capturată și manualele de operare. Cu toate acestea, Londra a insistat să nu se transmită sovieticilor informații extrem de importante derivate din decriptarea mesajelor Enigma, din cauza îngrijorării cu privire la insecuritatea cifrurilor rusești dovedită încă din 1942.

Aceasta a fost intenția britanicilor, însă planurile lor au fost eludate din cauza spionilor infiltrați acolo, în special unii membri ai cercului de spionaj cunoscut sub denumirea „Cei cinci spioni de la Cambridge”, care a furnizat sovieticilor copii după decriptări referitoare la viitoarea ofensivă, practic confirmând sovieticilor că britanicii spărseseră codurile germane.

John Cairncross a fost ultimul recrutat dintre „Cei cinci spioni de la Cambridge” sau „Cei cinci magnifici” și ultimul care a fost expus public ca fiind „al cincilea om” al cercului de spionaj, alături de Donald Maclean (fugit la Moscova în 1951), Guy Burgess (fugit la Moscova în 1951), Kim Philby (fugit la Moscova în 1963) și Anthony Blunt (demascat public în 1979). Un scoțian inteligent, cu abilități remarcabile de învățare a limbilor străine și susținător înfocat al marxismului, Cairncross a absolvit în 1936 Trinity College, unul dintre colegiile Universității Cambridge. Unul dintre profesorii săi de literatură franceză era Anthony Blunt, deși mai târziu Cairncross a pretins că nu au discutat niciodată despre comunism.

John Cairncross (© Wikimedia Commons)

După absolvire, Cairncross candidează și intră primul în cadrul Ministerului britanic al Afacerilor Externe (Foreign Office), după o serie de examinări și interviuri. Este recrutat de NKVD în aprilie 1937 și primește numele de cod MOLIERE – scriitorul său favorit, ulterior schimbat în LISZT. Printre primele documente la care are acces și care vor fi transmise ofițerului de legătură NKVD sunt cele legate de situația Războiului Civil din Spania, unele extrase din aceste documente fiindu-i prezentate inclusiv lui Stalin.

În timpul Crizei de la München, Cairncross a avut acces la documente din cadrul Foreign Office care conțineau, după aprecierea lui Burgess, „cele mai bune informații posibile” despre politica britanică și care vor fi transmise NKVD.

Documentele furnizate de Cairncross referitoare la încercările de satisfacere a dorințelor expansioniste ale Germaniei, care vor atinge apogeul în timpul Acordului de la München din septembrie 1938, au fost utilizate de Centrul de la Moscova ca dovezi suplimentare în sprijinul teoriei conspiraționale referitoare la scopul secret al politicii externe britanice și al celei franceze, care era să „momească Germania să atace Rusia”.

Kim Philby (© Getty Images)

După o perioadă, Cairncross reușește să ocupe o funcție importantă în cadrul structurilor guvernamentale de pe Whitehall. În septembrie 1940, părăsește Trezoreria pentru a deveni secretarul particular al Lordului Hankey, unul dintre miniștrii lui Churchill. Deși nu era membru al Cabinetului de Război (inițial, compus din cinci miniștri), Hankey primea toate documentele cabinetului, prezida numeroase comitete secrete și era responsabil de supervizarea activității serviciilor de informații.

Până la sfârșitul anului, Cairncross furniza atât de multe documente – printre care minutele Cabinetului de Război, rapoarte ale MI-6 (SIS), telegrame ale Foreign Office și evaluări ale Statului-Major General –, încât șeful centralei NKVD de la Londra (Anatoli Gorski) s-a plâns că erau prea multe documente de transmis codificat.

În timpul primului an de război, cele mai importante informații transmise de stația NKVD de la Londra și care au avut cel mai mare impact asupra lui Stalin și Centralei de la Moscova au fost comunicate tot de Cairncross. Pe 25 septembrie 1941, Gorski a telegrafiat la Moscova:

„Vă informez pe scurt despre conținutul unui raport strict secret elaborat de Comitetul Guvernamental pentru utilizarea energiei atomice pe baza uraniului, în scopul producerii de material exploziv care a fost înaintat Cabinetului de Război pe 25 septembrie 1941”.

Acest text este un fragment din articolul „Kursk 1943 – ULTRA, spionii și controversele Operațiunii Citadela”, publicat în în numărul 44 al revistei „Historia Special” (revista:special/44), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 28 septembrie - 27 decembrie 2023, și în format digital pe paydemic.com.