Cine a fost Evanghelie Zappa, părintele uitat al Jocurilor Olimpice moderne
Înaintea Jocurilor Olimpice moderne, desfășurate pentru prima dată în 1896, pe teritoriul Greciei au avut loc de patru ori „Olimpiadele lui Zappa”, în 1859, 1870, 1875 și în perioada 1888–1889. Aceste competiții au reprezentat o etapă esențială în dezvoltarea sportului internațional și au anticipat modelul Jocurilor Olimpice moderne, organizate periodic, la fiecare patru ani. Importanța lor în istoria sportului și în procesul de renaștere a olimpismului este, prin urmare, considerabilă.
Deși numeroase lucrări îl prezintă pe Pierre de Coubertin drept principalul promotor al Jocurilor Olimpice moderne, procesul de renaștere a acestora a implicat mai mulți pionieri: Panagiotis Soutsos, Evanghelie Zappa (Evangelis Zappas în greacă), William Penny Brookes, Demetrius Vikelas și Pierre de Coubertin. În acest context, rolul lui Evanghelie Zappa nu trebuie diminuat. Om de afaceri bogat și filantrop, Zappa a susținut financiar și conceptual ideea reluării Jocurilor Olimpice și a contribuit la crearea unor instituții și spații care au devenit importante pentru cultura sportivă greacă.
În septembrie 2016, o echipă de cercetători din Polonia a desfășurat o activitate de teren la Atena, vizitând Zappeionul (o clădire istorică din centrul Atenei, în Grădina Națională, foarte aproape de Piața Syntagma, construită în secolul al XIX-lea, cu fonduri donate de Evanghelie Zappa, și a fost inaugurată în 1888 – n.r.) și realizând un interviu aprofundat cu profesorul Konstantinos Georgiadis, specialist în renașterea Jocurilor Olimpice.
Studiul publicat în revista Physical Culture and Sport Studies and Research dezvăluie rolul major, în mare parte uitat astăzi, avut de Zappa în renașterea ideii Jocurilor Olimpice moderne, precum și moștenirea materială și imaterială a competițiilor organizate datorită inițiativei sale.
Evanghelie Zappa – din Albania la Atena
Evanghelie Zappa s-a născut în anul 1800, într-o familie din Labova e Madhe, localitate din actuala Albanie, considerată de greci parte a regiunii istorice Epir. La vârsta de treisprezece ani a intrat în serviciul militar al lui Ali Pașa din Ioannina, iar ulterior s-a alăturat armatei grecești și luptei pentru independența Greciei. A participat la importante confruntări militare, inclusiv la asediile de la Messolonghi și Souli, sub comanda lui Markos Botsaris.
După încheierea războiului, în 1831, Zappa s-a mutat în Țara Românească, unde a acumulat o avere considerabilă prin achiziționarea de terenuri agricole. Prosperitatea sa financiară i-a permis să devină unul dintre cei mai importanți filantropi ai epocii.
În 1856, după ce a asistat la o prelegere despre rolul exercițiului fizic în educația ideală, Zappa i-a trimis regelui Greciei, Otto I, o scrisoare în care propunea renașterea Jocurilor Olimpice antice și se oferea să suporte personal costurile. Inițiativa a fost inițial privită cu scepticism și chiar considerată nerealistă de autorități. Zappa a insistat însă, beneficiind și de sprijinul lui Panagiotis Soutsos, iar în cele din urmă guvernul grec a acceptat organizarea unor competiții.
Zappa a propus nu numai reluarea Jocurilor, ci și restaurarea stadionului antic și construirea unei noi facilități dedicate activităților olimpice și expozițiilor. Această inițiativă a dus la apariția Zappeionului. Averea sa a fost folosită și pentru finanțarea unor școli, spații sportive și instituții culturale. La moartea sa, în 1865, Zappa a lăsat cea mai mare parte a averii sale în sprijinul continuării Jocurilor și al dezvoltării infrastructurii sportive și culturale. Renașterea Jocurilor Olimpice reprezenta astfel principalul obiectiv al vieții sale.
Jocurile Panhelene (1859–1889)
După obținerea independenței Greciei, renașterea tradiției olimpice a devenit legată de consolidarea identității naționale. În acest context au fost organizate Jocurile Panhelene din 1859, 1870, 1875 și 1888–1889. Prima ediție, desfășurată în 1859, a fost stabilită printr-un decret regal și a reprezentat o inițiativă fără precedent la nivel internațional. Totuși, organizarea a fost criticată din cauza problemelor de securitate și a numeroaselor deficiențe logistice. Participanții au fost în principal cetățeni greci, iar câștigătorii au primit medalii și produse agricole. Competițiile au fost însoțite de o amplă expoziție de produse agricole, industriale și opere de artă.
Următoarea ediție, planificată pentru 1863, nu a mai avut loc din cauza situației politice. După moartea lui Zappa, vărul său, Constantin Zappa (Konstandinos Zappas - în gr.), a continuat să administreze fondurile și să sprijine organizarea competițiilor. Jocurile din 1870 au avut un succes mult mai mare și au atras aproximativ 30.000 de spectatori. Programul a inclus lupte, înot, tir, canotaj și mai multe probe atletice, precum și un concurs literar. Competițiile sportive s-au desfășurat pe stadionul Panathenaic din Atena, înainte de restaurarea sa pentru Jocurile din 1896. Expozițiile industriale au devenit, de asemenea, parte integrantă a evenimentului.
În 1875, organizarea a fost coordonată de Ioannis Fokianos. Programul a fost extins prin introducerea unor probe de gimnastică, curselor de cai și tirului. Cu toate acestea, ediția a fost afectată de haos și de deficiențe organizatorice, precum lipsa locurilor și vizibilitatea slabă a competițiilor. În paralel cu întrecerile sportive au continuat expozițiile de artă și concursurile literare.
În 1888–1889, Jocurile au ajuns la ultima lor ediție. Finalizarea Zappeionului, în 1888, a reprezentat un moment important pentru infrastructura sportivă și culturală a Greciei. Totuși, numărul probelor atletice a fost redus, iar caracterul strict național al competițiilor a devenit o limitare. „Olimpiadele lui Zappa” nu mai puteau concura cu ideea unui eveniment sportiv internațional, care urma să fie materializată de Pierre de Coubertin.
Moștenirea materială și imaterială
Cea mai importantă moștenire a „Olimpiadelor lui Zappa” este Zappeionul, clădire neoclasică ridicată în perioada 1874–1888 în Grădinile Naționale din Atena, în apropierea stadionului Panathenaic.
Construită datorită sprijinului financiar al lui Zappa și al vărului său Constantin și proiectată de arhitectul danez T. Hansen, clădirea este legată direct de idealul lui Zappa de a reînvia spiritul Greciei antice și de a promova sportul, arta și cultura. Zappeionul a avut un rol important și în istoria olimpică: în 1896 a găzduit competițiile de scrimă, iar în 1906 a fost utilizat în cadrul satului olimpic. În prezent, funcționează ca centru de expoziții și congrese și rămâne un monument important al patrimoniului grecesc.
Moștenirea „Olimpiadellor lui Zappa” nu este însă doar materială. Acestea au contribuit la formarea identității naționale grecești și la dezvoltarea unei concepții moderne asupra sportului.
Astăzi, stadionul Panathenaic, Zappeionul, statuia lui Zappa și operele de artă asociate Jocurilor constituie obiective relevante pentru turismul sportiv și cultural. Aceste locuri permit vizitatorilor să descopere atât istoria sportului, cât și legătura dintre sport, cultură și identitate națională.
În acest sens, „Olimpiadele lui Zappa” pot fi integrate în categoria turismului sportiv bazat pe patrimoniu și nostalgie, dar și în cea a turismului cultural al sportului. Vizitarea unor asemenea spații nu presupune doar rememorarea trecutului, ci și înțelegerea sportului ca fenomen cultural și istoric. Prin urmare, moștenirea lui Zappa are și o valoare economică: obiectivele legate de istoria olimpismului pot atrage turiști internaționali și pot completa oferta tradițională a Greciei, bazată pe peisaje și litoral.
„Olimpiadele lui Zappa” au constituit o etapă fundamentală în drumul către Jocurile Olimpice moderne. Prin inițiativa, finanțarea și viziunea lui Evanghelie Zappa, ideea renașterii competițiilor olimpice a trecut de la nivelul unui ideal la cel al unei experiențe sportive concrete. Chiar dacă Jocurile sale au avut limite și nu au reușit să dobândească un caracter internațional, ele au creat o bază importantă pentru dezvoltarea olimpismului modern. Moștenirea lor continuă să fie vizibilă în patrimoniul Greciei și poate avea un rol semnificativ atât în cercetarea istoriei sportului, cât și în dezvoltarea turismului sportiv și cultural contemporan.
Evanghelie Zappa, aproape uitat și în România
Născut la 23 august 1800 în satul Labova din fostul Epir (în prezent Labovë e Poshtme în Albania – n.r.) Evanghelie Zappa a avut o legătură profundă România. Originea sa etnică este incertă, aromân, albanez, sau grec? El ar fi spus că este „de origine grec și cavaler elinesc”, dar a punctat că toate controversele care priveau originea sa erau nesemnificative, el considerându-se, pe bună dreptate, un cetățean al Balcanilor și al Europei: „Eu nu aparțin unei țări, dar sunt al tuturor!”
Pe lângă contribuția sa la dezvoltarea sportului modern și spiritului olimpic, Evanghelie Zappa a avut un rol major în dezvoltarea culturii române.
În anul 2000, Academia Română a avut inspirata inițiativă de a organiza Sesiunea științifică intitulată „200 de ani de la nașterea lui Evanghelie Zappa, sprijinitorul culturii românești și unul dintre promotorii Jocurilor Olimpice Moderne”, sesiune la care cuvântul de deschidere i-a aparținut acad. Virgil Cândea, vicepreședinte al Academiei. Acesta spunea:„...Faptul că acest țărănuș din Labova, ajuns mare financiar în România, activ de la Marea Neagră până în Adriatica, reputat în toată Peninsula Balcanică, s-a devotat operei Academiei Române, că a marcat un punct central al Atenei de azi prin palatul cultural datorat lui, Zappeion, și că a conceput reînvierea tradiției Jocurilor Olimpice din Antichitate în epoca modernă ne stârnește admirație nouă, iubitori de cultură de azi și cinstitori ai înaintașilor noștri, dar ar trebui mai ales să fie exemplu de urmat celor, tot de azi, care își pot pune opulența financiară în slujba progresului spiritual, științific și educativ al popoarelor din care fac parte, al țărilor în care și-au cucerit puterea economică, cărora le datorează reușita și, ca urmare, prinosul de recunoștință”.
Cea dintâi donație a lui Zappa, venită din proprie inițiativă, îl plasează drept primul (și singurul) finanțator al Dicționarului și Gramaticii limbii române! Apoi, când se făcuse apel și la alți contribuabili, fără să se mai ivească măcar un al doilea, filantropul a venit cu încă o donație, pentru ca demersul să se concretizeze mai repede în realizarea lucrărilor respective. În al treilea rând, Evanghelie Zappa a devenit, tot singur, omul care a făcut posibilă apariția Societății Literare Române, devenită ulterior Academia Română!
Din Fondul Zappa, primul premiu, de 300 de galbeni, s-a atribuit în 1868 lui Timotei Cipariu, pentru Gramatica română (Analitica), tot el luând și următorul premiu, pentru partea a doua a gramaticii – Sintactica, în 1876. După care i-au urmat August Treboniu Laurian, care a tradus Filipicele lui Cicero, D.I. Ghica – pentru Herodot și mulți alții... În 1891, cu un an înaintea morții lui Constantin Zappa, executorul testamentului lui Evanghelie Zappa, din averea de circa 770.000 lei a Academiei Române, aproape jumătate provenea din „Fondul Zappa”, mai exact 312.366 lei.
Evanghelie Zappa este înmormântat la Broșteni, județul Ialomița, localitate în care se afla și conacul său, clădire monument istoric din care a mai rămas doar o ruină.
Foto sus: Intrarea pe stadionul Panathenaic, în timpul Jocurilor Olimpice din 1896, cu Acropola din Atena în fundal (© Wikimedia Commons)
Surse:
George Margaritis, Mateusz Rozmiarek, Ewa Malchrowicz-Mośko, Tangible and Intangible Legacy of the 19thCentury Zappas Olympics and their Implications for Contemporary Sport Tourism, Physical Culture and Sport Studies and Research 74(1):54-60
Horia Alexandrescu, Minunata poveste a lui Evanghelie Zappa, Historia, nr. 175, august 2016
Descoperă mai multe amănunte despre uimitoarea moștenire a lui Evanghelie Zappa în numărul 175 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.
