De ce au pierit jocurile olimpice din lumea antic─â? jpeg

De ce au pierit jocurile olimpice din lumea antic─â?

├Änc─â din anul 1000 a.Hr. sportul era parte integrant─â din via┼úa grecilor, chiar dac─â aspectele sale etice ┼či sacre ┼či-au f─âcut loc mai t├órziu. Aristocra┼úia micenian─â se caracteriza de timpuriu printr-un impuls numit mai t├órziu ÔÇŁagonÔÇŁ, adic─â dorin┼úa de a atinge suprema┼úia personal─â, prestigiul prin victoria ├«ntr-un joc public. Ora┼čul Olympia avea s─â devin─â, din cenu┼čile imperiului micenian, un centru cultural unde popula┼úiile dorice ┼či ioniene ├«┼či puteau trimite campionii.

Fiecare polis prezint─â atle┼úii ├«n conformitate cu principiile promovate ├«n cetate, air domina┼úia spartan─â ├«n timpul multor edi┼úii ale jocurilor olimpice sus┼úine ideea c─â un atlet perfect este un soldat perfect, devotat statului. Faima este un soi de nemurire, iar marile fapte devin subiect de legend─â. Cel mai important poet al jocurilor olimpice celebreaz─â victoria ┼či glorific─â bravura trupeasc─â ca pe un simbol al noble┼úei. Pindar exploateaz─â a┼čadar vechea etic─â aristocratic─â, ├«n sensul educa┼úiei clasice, paideia, prin construc┼úia ┼či promovarea unui model ideal nealterabil de-a lungul timpului.

Atletul grec se dezvolt─â din eroul grec al epocii arhaice, al poemelor homerice, unde virtutea, ÔÇŁareteÔÇŁ, este exprimat─â prin soldatul-erou, care ├«ntotdeauna trebuie s─â primeze ├«n competi┼úiile r─âzboinice. Acest erou devine atletul ÔÇŁpoliticÔÇŁ (posesorul unor capacit─â┼úi psihice ┼či fizice ├«n─âscute, dar care le-a cizelat prin educa┼úie permanent─â ┼či le-a pus ├«n folosul cet─â┼úii). Ulterior, compara┼úia agonistic─â dintre activitatea beligerent─â ┼či cea sportiv─â va constitui o baz─â important─â a scoiet─âtii grece┼čti. Atle┼úii inlocuiesc treptat zeii ┼či eroii eposurilor ┼či miturilor, imaginea lor construind noile paradigme educationale, a┼ča cum se ├«ntrevede din iconografie ├«ncep├ónd cu secolul al VI-lea a.Hr. Atletul, celebrat prin performan┼úe ┼či frumuse┼úe, spore┼čte interesul cet─â┼úilor pentru educa┼úia fizic─â, impulsion├ónd ├«nfin┼úarea gimnaziilor.  Dar tocmai aceast─â popularitate va aduce ┼či amurgul activit─â┼úilor sportive.

Odat─â cu trecerea timpului idealul atletic nu mai coincide cu cel politic. Cam din 600 a.H.r cei mai buni atle┼úi, cei care se ├«ntrec ├«n fa┼úa mul┼úimilor extaziate, nu mai sunt amatori. Unul dintre ei, Astilo din Croton, c├ó┼čtig─â cursa de unul ┼či dou─â stadii ├«n dou─â edi┼úii diferite, ├«n 488 ┼či 484 a.Hr. Sus┼úinut financiar de c─âtre despotul siracuzan, acesta ia parte ┼či la urm─âtoarea editie, cea din 480 a.Hr., ├«n calitate de cet─â┼úean al Syracusei. Asta demonstreaz─â faptul c─â interesele personale ┼či cele politice se plaseaz─â de obicei ├«naintea aspectului etic ┼či sacru al sportului. ┼×i se ┼čtie de la Eusebius din Caesareea c─â jocurile s-au n─âscut ├«n 776 a.Hr. ├«ntr0un context religios. For┼úa fizic─â este cea mai direct─â ┼či cea mai vizibil─â metod─â de a-l elibera pe om din str├ónsoarea p─âm├ónteasc─â ┼či de a-l propulsa ├«n lumea zeilor.

Exist─â ├«n incon┼čtientul grecesc un model destul de popular:Ahile. Puterile sale sunt semnul naturii semi-divine, deci atletul poate fi considerat drept o punte ├«ntre uman ┼či divin. ├Äntre timp mai au loc ┼či alte jocuri, cum ar fi cele pythice de la Delphi (din 582 a.Hr.), cele isthmice de la Corinth sau cele nemeene  din Argolida (din 573 a.Hr.). Importanta sportului ├«n lumea greac─â, ca expresie a unit─â┼úii panhellenice care dep─â┼čea┼čte particularismul fiec─ârei cet─â┼úi, ca model de organizare perfect─â, este sus┼úinut─â de institu┼úia celor patru jocuri, dar ┼či a altor competi┼úii minore. Competi┼úiile erau un prilej de ├«mp─âciuire, de s─âv├ór┼čire comun─â de ritualuri ┼či de redescoperire a ospitalit─â┼úii.

 ├Än fiecare an are loc o competi┼úie care s─ârb─âtore┼čte un anume zeu, la care atle┼úii particip─â ├«n calitate de ambasadori ai cet─â┼úilor, dar sunt oarecum separa┼úi de activitatea din interiorul comunit─â┼úii din care fac parte. Atle┼úilor li se repro┼čeaz─â nu de pu┼úine ori c─â au mai multe c├ó┼čtiguri dec├ót solda┼úii care ap─âr─â polisul. Asta este ┼či p─ârerea lui Senofan din Colofon, care scrie ├«n secolul al VI-lea a.Hr., ├«ntr-un climat deja contaminat de corup┼úie, pariuri, falsific─âri sau dopaj. Euripide nu are nici el o p─ârere ├«n─âl┼ú─âtoare despre atle┼úi, condamn├óndu-i vehement pentru c─â ceea ce fac fac doar pentru c├ó┼čtigul propriu. Aspectul comercial prevaleaz─â clar ├«n defavoarea celui etic. Devenind profesioni┼čti, asimil├ónd scopul perfoman┼úei ├«n sine, atle┼úii laicizeaz─â jocurile.

Romanii le ├«mprumut─â de la greci. Nu numai c─â le ├«mprumut─â, dar jocurile din Urbs sunt organizate pentru a se ├«ntrece cu jocurile olimpice, culmin├ónd cu jocurile neroniene. La cea de-a 175-a edi┼úie a jocurilor olimpice, ├«n 80 a.Hr., Sylla ├«i invit─â la Roma pe to┼úi atle┼úii de la jocurile olimpice, astfel ├«nc─ât doar tineretul mai concurereaz─â pe stadionul vechiului ora┼č. ├Än acela┼či timp se diminueaz─â considerabil fondurile necesare pentru desf─â┼čurarea competi┼úiilor.

Atletismul este ├«n plin proces de profesionalizare:din secolul al II-lea a.Hr. apare la Roma o societate profesonist─â de atle┼úi, care ofer─â lec┼úii inclusiv femeilor. Ace┼čti ÔÇŁherculieniÔÇŁ, proteja┼úi de aripa cultului pe care ├«l promoveaz─â, dispun de propriul templu, propria institu┼úie, precum ┼či de o profesie care nu este acoperit─â de ru┼čine, cum este cea a gladiatorilor. Profesionalismul exagerat va aduce sf├ór┼čitul jocurilor. Lucian, ├«n 165 p.Hr., men┼úioneaz─â c─â publicul din Olympia ├«nc─â este numeros, dar spectatorii nu mai au leg─âtur─â cu atmosfera mistic─â care evoc─â zeii de demult. La Roma, rela┼úia dintre stat ┼či popor, ├«n afara sferei politice, se consum─â ├«n cadrul spectacolelor. ├Än timpul imperiului, amfiteatrul devine locul preferat al mul┼úimilor ┼či aristocra┼úilor, care ├«┼či pot exersa rolurile la modul cel mai vizibil. Splendoarea luptelor de gladiatori (munera gladiatoria), a v├ón─âtorilor (venationes), a pieselor de teatru, este corelat─â cu generozitatea unui patron care organizeaz─â astfel de reprezenta┼úii pentru publicul larg. La Roma jocurile se rezum─â treptat la box ┼či curse de care. Cele organizate ├«n cadrele oferite de jocurile olimpice  se desf─â┼čurau ocazional, la ini┼úiativa din 186 a.Hr. a lui M. Fulvio Nobiliore. Singura competi┼úiei de acest gen care avea s─â dureze ceva a fost Agon Capitolino, organizat de Domitian.

olymp jpeg jpeg

Spre deosebire de Grecia, la Roma jocurile nu au fost niciodat─â considerate drept o expresie a corpului civic. Sportul a luat forma ÔÇŁp├óinii ┼či circuluiÔÇŁ. S-a creat un abis ├«ntre spectatori ┼či atle┼úi, unul pe care Grecia nu l-a cunoscut, pentru c─â acolo cele dou─â categorii se identificau. ├Än imperiul roman spectacolele sportive se desf─â┼čurau ├«n fa┼úa unui public extrem de numeros, prilej de rebeliuni nu rareori s├óngeroase. Sportul, cu echipe ┼či idoli, se g─âsea la o distan┼ú─â de netrecut fa┼ú─â de acest public dornic de distrac┼úie.

Condamnarea lumii p─âg├óne de c─âtre Tertullian trebuie inserat─â ├«n contextul politicii spectacolului, care avea ├«n vedere crearea unui consens ├«ntre cet─â┼úeni ├«n principiu prin acceptarea normelor clasei politice ca o consecin┼ú─â a organiz─ârii de spectacole menite s─â-l ├«ndep─ârteze pe omul de r├ónd de la concentrarea critic─â pe probleme mai stringente. Lungul discurs ÔÇŁDe SpectaculisÔÇŁ nu insist─â numai asupra  tr─âs─âturilor anticre┼čtine ┼či imorale ale jocurilor, ci ┼či pe latura politic─â. Interzicerea jocurlor ├«nsemna ┼či ├«mpiedicarea cre┼čtinilor s─â dialogheze cu puterea politic─â, ratific├ónd astfel natura sectar─â a religiei cre┼čtine ┼či atitudinea ostil─â fa┼ú de orice ├«nseamn─â p─âg├ónism. Toate jocurile trebuie evitate pentru c─â au o natur─â idolatrizant─â, Tertullian condamn├ónd pompa exagerat─â a ceremoniilor sacrificiale care precedau competi┼úiile.

Alt model invocat ├«mpotriva spectacolelor era cel etic, cre┼čtinii sus┼úin├ónd c─â astfel de activit─â┼úi provocau pasiuni periculoase ├«n r├óndul publicului. Furia colectiv─â, entuziasmul ├«n fa┼úa unor scene ├«n mod normal condamnate de normele morale, pl─âcerea sadic─â de a asista la activit─â┼úi s├óngeroase demonstreaz─â, confrom aceluia┼či Tertullian, c─â nu mai r─âm─âsese nimic din religiozitatea asociat─â sportului. Viziunea apocaliptic─â a autorului stigmatizeaz─â absolut toate riturile ┼či obiceiurile lumii p─âg├óne.

Nu putem nega transformarea principiilor jocurilor olimpice de-a lungul timpului, la fel cum nu putem atribui doar cre┼čtinismului vina suprim─ârii lor. ├Äntr-adev─âr contribu┼úia acestuia a fost decisiv─â, cu topt discursul despre condamnarea pl─âcerilor lume┼čti ┼či deta┼čarea complet─â de lumea veche. Era normal s─â prefere ascetismul ├«n defavoarea triumfurilor profane. ├Än prima epistol─â c─âtre Corinteni Sf. Pavel ne spune c─â atle┼úii alearg─â dup─â o coroan─â material─â, spre deosebire de cre┼čtini, care o ┼úintesc pe cea spiritual─â. Compara┼úiile cu atletismul nu sunt rare c├ónd predic─â despre importan┼úa ÔÇŁcurseiÔÇŁ pentru m├óntuire, pentru c─â primii cre┼čtini erau destul de pasiona┼úi de tradi┼úiile p─âg├óne. Ignatius, episcop ├«n Antiohia, folose┼čte expresia de ÔÇŁatlet al lui DumnezeuÔÇŁ. Eusebius din Caesareea, dorind s─â concilieze g├óndirea greac─â cu morala cre┼čtin─â, vorbe┼čte ├«n termeni ludativi despre sportivi. Lupta pentru triumf ├«n curs─â devine o metafor─â pentru lupta ├«mpotriva tenta┼úiilor ┼či cucerirea propriilor instincte. Ioannes Chrisostomos sau Vasile cel Mare insist─â pe bucuria luptei spirituale, sufletul fiind un atlet care nu cedeaz─â niciodat─â p├ón─â nu ob┼úine perfoman┼úa maxim─â, adic─â purificarea.

S-a ├«ncercat a┼čadar eliberarea jocurilor de latura profan─â, pentru adaptarea la o altfel de viziune. Cre┼čtinii aveau dreptate s─â observe c─â spectacolele erau un mediu propice pentru corup┼úie, indecen┼ú─â ┼či crime. Glorioasele  jocuri olimpice de alt─âdat─â, care celebrau curajul ┼či virtutea, se preschimbaser─â ├«n distrac┼úii lipsite de o semnifica┼úie superioar─â ├«nainte s─â le condamne de tot cre┼čtinismul. Discursul asupra corup┼úiei se intensific─â dup─â edictul constantinian, extinz├óndu-se asupra tuturor credin┼úelor ┼či practicilor p─âg├óne. Abolirea jocurilor olimpice este lovitura de gra┼úie dat─â lumii p─âg├óne.

Dup─â edictul din Thessalonic din 380, care marca na┼čterea imperiului confesional, represiunea antip─âg├ón─â se perpetueaz─â. ├Ämp─âra┼úii emit edicte nu ├«ntodeauna omogene, ci mai mult circumstan┼úiale, dar care declar─â mereu c─â p─âg├ónismul este religie ilicit─â, o supersti┼úie care trebuie eradicat─â. Prohibi┼úia agonismului, des─âv├ór┼čit─â abia ├«n 549, c├ónd regele Totila organizeaz─â ultima curs─â de cai, este paret a acestui proces istoric complex. De fapt, jocurile abolite formal ├«n 393 ├«nc─â mai au loc ┼či dup─â distrugerea templului lui Zeus de c─âtre Theodosius al II-lea. Jocurile din Antiohia devin chiar cele mai importante din imperiu, fenomenele agonistice ├«ncerc├ónd s─â mai str─âbat─â ├«n pofida noilor reglement─âri, p├ón─â la reforma iustinian─â din 521. A┼čadar este greu de stabilit o dat─â exact─â a apusului competi┼úiilor p─âg├óne.

După 393 jocurile olimpice sunt cele care nu se mai ţin, dar la fel de dificil este de spus dacă acestea au dispărut sau au fost suprimate prin edictul aplicat în Occident din 393 sau printr-o măsură specifică nepăstrată în sursele juridice.

Referinţe:

Verusca Verratti, ÔÇŁThe End of the Olympic Games in the Ancient World:Abolishment or Vanishing? Observations.ÔÇŁ, ├«n the ÔÇŁ14th International Seminar on Olympic Studies for Postgraduate StudentsÔÇŁ, Athena, 2006.