Kremlinul și exterminarea locuitorilor din Basarabia în iunie 1947

Teritoriul dintre Prut și Nistru a fost mereu revendicat de către conducerea de la Moscova și tancurile sovietice au ocupat regiunea în iunie 1940 și apoi în vara anului 1944. Se spunea că ținutul a fost eliberat de sub dominația românească și urma să fie o epocă de fericire și prosperitate. Aceasta era teoria.

Practica era complet diferită și însemna o nenorocire universală. Statul comunist a strâns în anul 1946 bruma de recoltă strânsă după seceta cumplită și a urmat o lungă epocă de foamete, mortalitatea atingând cote de genocid în lunile de iarnă. Supraviețuitorii au fost fericiți că au mai reușit să găsească urzici și alte plante bune pentru o fiertură și s-au crezut scăpați.

Istoricul Valeriu Pasat a găsit un document cu date din care rezultă că oamenii nici nu bănuiau că erau istoviți în adâncurile trupului și 24.807 locuitori au pierit numai în luna iunie, poate toți cu gândul la o bucată de pâine sau la un codru de mămăligă. Istoricii de astăzi sunt cam atinși de megalomanie și mulți ar scrie că n-a fost chiar o mortalitate mare, că poate nu se încadrează la genocid și pot fi găsite și alte formulări prin care conducerea de la Kremlin să fie scuzată.

Centrul de putere de la Moscova a fost însă pur criminal în ceea ce a făcut și adevărul iese la lumină imediat cum se face o comparație cu situația din luna iunie a anului 1946. Au pierit atunci 3.611, un bilanț poate apropiat de normalitate.

A fost o creștere de 6,8 ori față de epoca în care s-a mai găsit câte ceva de mâncare. Datele publicate au provenit din arhivele sovietice și Basarabia epocii era atunci un fel de lagăr de exterminare întins pe aproape întregul teritoriu. Statul avea grijă să fie bine întreținuți politrucii și forțele de represiune, restul populației fiind la mila sorții.

Nimic nu vine bun de la Moscova din moment ce ascensiunea socială și politică se face prin minciună, servilism, trădare și lingușire. Nu exista pic de gândire înțeleaptă peste Nistru și mâncarea a fost luată pentru întreținerea orașelor care produceau echipament militar. Iosif Stalin începuse deja pregătirile pentru următorul război cu lumea capitalistă și era interesat de producția de tancuri grele, bombardiere strategice și avioane de vânătoare cu reacție.