Autoritatea palestinian─â: o istorie jpeg

Autoritatea palestinian─â: o istorie

­čôü Istorie contemporan─â
Autor: Livia P─âtru

Retrospectiv privind, potrivit Bibliei, evreii au fost cei care au populat primii Palestina. Ulterior, ├«n 135 d.Hr., romanii au cucerit regiunea ┼či i-au expulzat pe evrei, lipsindu-i de o entitate teritorial─â ┼či politic─â proprie. Dup─â cucerirea roman─â, pu┼úini evrei au r─âmas ├«n acele teritorii intrate sub st─âp├ónirea Imperiului Bizantin. ├Äncep├ónd cu secolul al VII-lea, teritoriile palestiniene au fost ocupate de arabi, iar popula┼úia a fost, ├«n mare parte, islamizat─â.Apoi, ├«n 1517, otomanii au cucerit Siria[i]┼či Egiptul, teritoriile fiind transformate ├«n provincii otomane.

La sf├ór┼čitul secolului al XIX-lea, apari┼úia sionismului[ii]a accentuat dorin┼úa evreilor de a avea un stat propriu. ├Än perioada decembrie 1917ÔÇô1918, ├«n timpul Primului R─âzboi Mondial, armata britanic─â a ocupat ├«ntregul  teritoriu al Palestinei.

├Änainte de ocupa┼úia britanic─â, la 2 noiembrie 1917, ministrul de externe al Imperiului Britanic, Arthur Balfour, a f─âcut o declara┼úie ÔÇô ÔÇ×Declara┼úia BalfourÔÇŁ[iii]. Documentul[iv]anun┼úa disponibilitatea guvernului britanic de a permite instalarea evreilor ├«n Palestina, britanicii urm─ârind atragerea capitalului evreilor ├«n contextul Primului R─âzboi Mondial[v]. Se ├«ncerca crearea, de c─âtre britanici, a unui c─âmin evreiesc ├«n Palestina[vi].

├Än 1919, dup─â ce arabii au ├«n┼úeles con┼úinutul Declara┼úiei Balfour, ace┼čtia s-au unit ├«mpotriva sioni┼čtilor, constituind o societate cre┼čtino-musulman─â. Aceast─â mi┼čcare era condus─â de familia Husseini, descendent─â a Profetului. ├Än scopul ├«mpiedic─ârii form─ârii unui stat evreiesc, au fost ├«ntreprinse ac┼úiuni ale arabilor palestinieni precum trimiterea unor peti┼úii la Liga Na┼úiunilor denun┼ú├ónd politica sionist─â. Cu toate acestea, organiza┼úia nu a luat m─âsuri de vreme ce politica sionist─â avea aprobarea expres─â a mandatarului britanic, ca instrument al Ligii[vii].

Ca urmare a deciziilor adoptate la Conferin┼úa de la San Remo (1920), c├ónd s-a hot─âr├ót desfiin┼úarea Imperiului Otoman, un nou stat, Palestina, a fost creat. Acest teritoriu a fost pus sub mandat britanic[viii],   armata britanic─â administr├ónd ┼či guvern├ónd teritoriul[ix].

Ini┼úial, arabii din Palestina au avut rela┼úii bune cu noii veni┼úi, dar aspira┼úia acestora spre formarea unui stat arab i-a determinat s─â dezaprobe mandatul britanic ┼či emigra┼úia evreilor.

Segregarea dintre cele dou─â  popula┼úii s-a accentuat ├«ncep├ónd cu jum─âtatea anilor ÔÇś30, c├ónd evreii ┼či-au constituit structuri proprii, cu sprijinul diasporei.

Revoltele palestiniene ┼či masacrul de la Hebron

├Än 1928, autorit─â┼úile mandatoare au recunoscut dreptul de proprietate al musulmanilor asupra ÔÇ×Zidului Pl├óngeriiÔÇŁ din vechiul ora┼č al Ierusalimului ┼či au reintrodus, pentru evrei, la solicitarea arabilor, interdic┼úia privind plasarea de b─ânci sau de obstacole l├óng─â ÔÇ×Zidul Pl├óngeriiÔÇŁ. Tocmai ├«nc─âlcarea prohibi┼úiei de c─âtre evrei prin instalarea, l├óng─â ÔÇ×Zidul Pl├óngeriiÔÇŁ, ├«n septembrie 1928, ├«n ziua de Yom Kippur sau ÔÇ×Ziua Isp─â┼čiriiÔÇŁ[x], a unui paravan care s─â separe femeile de b─ârba┼úi, i-a alarmat pe arabii palestinieni. Ace┼čtia se temeau de faptul c─â evreii inten┼úionau s─â-┼či cl─âdeasc─â o sinagog─â ├«n preajma ÔÇ×Zidului Pl├óngeriiÔÇŁ ┼či, treptat, s─â acapareze Muntele Templului de deasupra Zidului, inclusiv Moscheea Al Aqsa.

Tulbur─ârile ├«ncepute ├«n anul 1928 au fost provocate de arabii din Palestina aflat─â sub regimul mandatar britanic, ┼či ├«ndreptate ├«mpotriva evreilor. Aceste violen┼úe au fost generate de disputa dintre musulmani ┼či evrei pentru accesul la ÔÇ×Zidul Pl├óngeriiÔÇŁ[xi].

Astfel, ├«n august 1929, dup─â ce arabii i-au atacat pe evreii care se rugau la Zid, au urmat protestele evreilor care scandau c─â Zidul le apar┼úinea. Drept r─âspuns, arabii palestinieni au distrus sinagoga ┼či c─âr┼úile de rug─âciune ale evreilor ┼či au extins revolta, culmin├ónd cu uciderea, la Hebron, a c├ótorva zeci de evrei[xii].

 Conflictul dintre cele dou─â comunit─â┼úi s-a amplificat, ├«n ciuda emiterii, de c─âtre autorit─â┼úile britanice, a unei Carte Albe[xiii], ├«n cuprinsul c─âreia se afirma c─â se men┼úinea status quo-ul ┼či c─â evreii, ca popor minoritar, aveau permisiunea de a aduce, pentru rug─âciunea la Zidul de Apus, doar obiectele permise pe vremea turcilor. De asemenea, ├«n document se recomanda ├«nfiin┼úarea unui Consiliu Legislativ alc─âtuit din reprezentan┼úii tuturor comunit─â┼úilor palestiniene, fapt nerealizat.

├Än urma revoltelor arabe ┼či a masacrului de la Hebron, datorit─â presiunii statelor arabe, al c─âror petrol devenea semnificativ, ┼či pe fondul cre┼čterii num─ârului de imigran┼úi evrei ├«n Palestina, ├«n mai 1939 a fost proclamat─â o nou─â Cart─â Alb─â de c─âtre guvernul britanic, care limita imigra┼úia evreiasc─â, respingea ideea form─ârii unui stat evreu ┼či a proclam─ârii unuia palestinian[xiv]. Totu┼či, se afirma c─â ├«n anul 1949, Palestinei i se va acorda independen┼úa cu o conducerea dual─â, arabo-evreiasc─â.

├Än contextul intensific─ârii ac┼úiunilor evreilor pentru a-┼či ├«ntemeia un stat ┼či, ca urmare a sprijinului acordat de SUA ├«n acest sens, ├«n martie 1945, arabii palestinieni ┼či-au construit propriile structuri. Astfel, la Cairo s-a ├«nfiin┼úat Liga Statelor Arabe (Egipt, Siria, Transiordania, Irak, Liban, Arabia Saudit─â, Yemen, Palestina).

palestine oslo areas png png

R─âzboaiele arabo-israeliene

1. R─âzboiul din 1948 (al-Nakba)

Pe fondul declan┼č─ârii de c─âtre evrei a unui r─âzboi de gheril─â contra mandatarilor britanici care se ├«mpotriveau emigr─ârii evreilor tortura┼úi din Occident ├«n Palestina, problema teritoriilor palestiniene a fost dezb─âtut─â la Organiza┼úia Na┼úiunilor Unite.

├Än 1947, ├«n cadrul Adun─ârii Generale a ONU, a fost adoptat─â,   cu o majoritate de dou─â treimi, Rezolu┼úia 181[xv], prin care se stabilea partajarea Palestinei ├«n dou─â entit─â┼úi distincte, independente-un stat evreu ┼či unul arab, Ierusalimul ┼či Betleemul beneficiind de un regim interna┼úional sub autoritatea ONU. Arabii palestinieni ┼či evreii s-au opus acestei solu┼úii, ├«n prim─âvara anului 1948 ace┼čtia declan┼č├ónd un r─âzboi de gheril─â. Opinia poporului arab era similar─â cu a liderilor s─âi din moment ce arabii nu erau alfabetiza┼úi, erau s─âraci ┼či tindeau s─â urmeze liderul.

Astfel, ├«n mai 1948, dup─â retragerea trupelor engleze din Palestina, evreii ┼či-au proclamat statul Israel, f─âr─â interven┼úia ONU. Liga Arab─â ┼či-a trimis armatele pentru a restabili securitatea ├«n zon─â. R─âzboiul din 1948 i-a dezr─âd─âcinat pe arabii palestinieni din locurile lor. Palestinienii au fost separa┼úi de casele lor, evacua┼úi ┼či expulza┼úi[xvi].

├Än urma confrunt─ârilor militare, Israelul a ocupat din teritoriul ce revenea palestinienilor conform planului ONU. Din moment ce acest plan nu era acceptat de niciuna dintre p─âr┼úi, evreii au considerat c─â nu ├«nc─âlcau legisla┼úia interna┼úional─â.  

În ianuarie a fost încheiat un armistiţiu, la propunerea Egiptului, conform căruia teritoriul Gaza trecea sub administraţie egipteană.

├Än urma negocierilor de la care Irakul s-a retras, Malul Vestic al Iordaniei (CisIordania/West Bank) (cea mai mare parte a teritoriului destinat statului palestinian), precum ┼či Ierusalimul de Est, vor intra ├«n componen┼úa Transiordaniei, care se va numi Regatul Ha┼čemit al Iordaniei.

├Än urma negocierilor cu Siria, care ┼či-a retras trupele din Palestina, statul evreiesc va ocupa 78% din teritoriul Palestinei, nu 56% c├ót se preconiza[xvii]

├Än mai 1949, Israelul a devenit stat membru ONU (sub form─â de republic─â parlamentar─â), ideea de stat palestinian fiind ├«ngropat─â:el nu exista ca entitate politic─â, ci era ├«mp─âr┼úit ├«ntre Iordania ┼či Egipt.

├Än ceea ce prive┼čte problema palestinian─â, se considera c─â era de competen┼úa statelor arabe vecine Israelului.

├Än 1959, pre┼čedintele irakian Kassem a lansat ideea unei guvern─âri palestiniene ├«n Gaza ┼či Cisiordania.

 ├Än replic─â, ├«n 1964, pre┼čedintele Nasser al Egiptului, a anun┼úat, ├«n cadrul summitul-ului ┼ú─ârilor arabe, reprezentarea, ├«n Liga Arab─â, a entit─â┼úii palestiniene ┼či crearea unui Comandament arab unificat care s─â controleze unit─â┼úile palestiniene armate.  

├Än acela┼či timp, ├«n luna iunie a anului 1964, ├«n partea de est a Ierusalimului s-a ├«nfiin┼úat Organiza┼úia pentru Eliberarea Palestinei (O.E.P.)[xviii], o organiza┼úie politic─â ┼či paramilitar─â a arabilor palestinieni format─â din Mi┼čcarea Fatah, Frontul Popular de Eliberare a Palestinei, Frontul Democrat de Eliberare a Palestinei ┼či alte frac┼úiuni palestiniene. O.E.P. a luat fiin┼ú─â din ini┼úiativa statelor arabe ├«n frunte cu pre┼čedintele Egiptului, Nasser .

2. R─âzboiul de ┼čase zile(iunie 1967)[xix]

Av├ónd multiple cauze anterioare, r─âzboiul de ┼čase zile a fost declan┼čat de Israel, care a  atacat Egiptul din cauza blocadei navale a str├ómtorii Tiran. Armata israelian─â a ├«nvins armatele arabe aliate ┼či a cucerit F├ó┼čia Gaza (Egipt), ├Än─âl┼úimile Golan (Siria) ┼či Cisiordania (Iordania).

Drept urmare, Rezolu┼úia de la Khartoum[xx]sugerafaptul c─â statele arabe nu vor face pace cu Israelul(cei 3 nu ÔÇô ÔÇ×nu pace, nu negocieri, nu discu┼úiiÔÇŁcu Israelul). Rezolu┼úia de la Khartoum a condus la R─âzboiul de Yom Kippur din 1973.

3. R─âzboiul de Yom Kippur[xxi]

Statele arabe, Egipt ┼či Siria, au pornit atacul surpriz─â asupra Israelului pentru a recupera teritoriile pierdute ├«n 1967. S-au al─âturat acestui r─âzboi Irakul ┼či alte state arabe.

├Än primele zile ale r─âzboiului, egiptenii ┼či sirienii au ob┼úinut victorii semnificative. Apoi, ├«ncep├ónd cu a doua s─âpt─âm├ón─â de lupte, sirienii au fost sco┼či din zona platoului Golan, iar ├«n sud, ├«n peninsula Sinai, egiptenii au fost ├«nfr├ón┼úi de armatele israeliene, acestea trec├ónd dincolo de Canalul Suez (vechea linie de ├«ncetare a focului) ┼či ├«ncercuind o ├«ntreag─â armat─â egiptean─â. Presiunea exercitat─â de Statele Unite ale Americii asupra Israelului a determinat aceast─â ┼úar─â s─â se ab┼úin─â de la distrugerea armatei egiptene.

A┼čadar, odat─â cu ├«ncetarea ostilit─â┼úilor la recomandarea ONU, statele arabe au dep─â┼čit trauma psihologic─â suferit─â ├«n urma r─âzboiului din 1967. Datorit─â succeselor limitate din Sinai, Egiptul a negociat de pe alte pozi┼úii cu Israelul.

Astfel, ├«n septembrie 1978, la Camp David, Egiptul a negociat un tratat de pace cu Israelul, av├ónd ca mediator Statele Unite ale Americii. Negocierile s-au ├«ncheiat cu semnarea acordului de pace israeliano-egiptean din 1979. Conform acordului de pace, Israelul urma s─â-┼či retrag─â din Sinai trupele ┼či coloni┼čtii ├«n schimbul unor rela┼úii normale cu Egiptul ┼či a unei p─âci durabile.

Comunitatea arab─â nu a fost de acord cu semnarea tratatului de pace deoarece acesta ├«nsemna, implicit, recunoa┼čterea Israelului ca stat. Egiptul a fost exclus din Liga Arab─â, iar pre┼čedintele s─âu, Anwar Sadat, a fost asasinat doi ani mai t├órziu, pe 6 octombrie 1981.

III. Acordurile de la Oslo

Ca urmare a pierderilor teritoriale suferite ┼či aflat consecutiv sub o administra┼úie egiptean─â ┼či iordanian─â, apoi, din 1967, sub cea israelian─â, poporul palestinian ┼či-a constituit grup─âri politice ┼či militare care s─â-l reprezinte[xxii]. Pe l├óng─â OEP, ├«n 1959 fusese ├«nfiin┼úat─â, de c─âtre Yasser Arafat, Mi┼čcarea de Eliberare na┼úional─â a Palestinei ÔÇô Fatah, o grupare militar─â care ┼či-a creat celule ├«n Cisiordania ┼či Gaza ┼či a instruit trupe de gheril─â.

Pe fondul intensific─ârii violen┼úelor dintre arabi ┼či evrei ┼či al izbucnirii, ├«n decembrie

1987, a unei revolte palestiniene ÔÇô Intifad─â[xxiii], care a inclus manifest─âri puternice, greve ┼či acte de nesupunere civic─â, ├«n scopul dob├óndirii suveranit─â┼úii palestiniene asupra Cisiordaniei ┼či F├ó┼čiei Gaza, s-a format, ├«n vara anului 1988, gruparea extremist─â Hamasdin Fr─â┼úia Musulman─â, localizat─â ├«n Gaza.

├Äncep├ónd cu anii ÔÇÖ90, au fost ├«ntreprinse ac┼úiuni de rezolvare a conflictului israeliano-palestinian. ├Än 1991, negocierile au fost purtate cu ocazia organiz─ârii unei conferin┼úe la Madrid, apoi au urmat discu┼úii secrete la Oslo pentru ca, ├«n septembrie 1993, s─â se semneze, oficial, la Washington, ├«n prezen┼úa pre┼čedintelui OEP, Yasser Arafat, a primului ministru israelian, Yitzhak Rabin ┼či a pre┼čedintelui american, Bill Clinton, un acord denumit ÔÇ×

Declara┼úia de Principii privind Aranjamentele Interimare de AutoguvernareÔÇŁ[xxiv]. Acest document a reprezentat primul acord direct dintre guvernul Israelului ┼či Organiza┼úia pentru Eliberarea Palestinei (OEP).

Acordurile de la Oslo puneau bazele unei auto-guvern─âri palestiniene, stipul├ónd ├«nfiin┼úarea Autorit─â┼úii Na┼úionalePalestiniene, responsabil─â de administrarea teritoriului aflat sub controlul s─âu. 

Totodat─â, acordurile prevedeau c─â, ├«n termen de cinci ani, Israelul trebuia s─â se retrag─â din teritoriile ocupate ┼či s─â predea controlul palestinienilor. Israelul urma s─â acorde autonomie palestinienilor ├«n etape. Cu toate acestea, evreii ├«l considerau pe Rabin tr─âd─âtor, ├«n vreme ce palestinienii din mi┼čcarea Hamas re├«ncepuser─â lupte violente ├«n Gaza.

Acordurile au fost aplicate odat─â cu retragerea trupelor israeliene din Ierihon (13 mai 1994) ┼či din F├ó┼čia Gaza (18 mai 1994). La data de 1 iulie 1994, Yasser Arafat a devenit pre┼čedinte al Autorit─â┼úii Na┼úionale Palestiniene.

├Än 1995, tot la Wahington, au fost semnate acordurile asupra extinderii autonomiei palestiniene ├«n Cisiordania, ├«mp─âr┼úit─â ├«n trei zone. Un alt acord a fost ├«ncheiat ├«n 1998, la Wye River, ├«n conformitate cu care autoritatea palestinian─â trebuia s─â primeasc─â ├«nc─â o parte din teritoriul Cisiordaniei. De┼či perioada de autonomie palestinian─â trebuia s─â se finalizeze ├«n 1999, negocierile privind statutul final al Cisiordaniei ┼či Palestinei au fost am├ónate.

În septembrie 2000 a izbucnit a doua Intifadă, o perioadă de acte intense de violenţe israeliano-palestiniene, cauzată de vizita premierului israelian de atunci, Ariel Sharon, pe esplanada moscheii musulmane Al Aqsa.

├Än aprilie 2003, cvartetul format din Statele Unite ale Americii, Uniunea European─â, ONU ┼či Rusia, a pus bazele unui nou plan de pace ÔÇô Roadmap for PeaceÔÇô pentru solu┼úionarea conflictului israeliano-palestinian p├ón─â ├«n 2005, plan bazat pe ac┼úiuni coordonate ale ambelor p─âr┼úi, care s─â conduc─â la crearea unui stat palestinian democratic. 

├Än vara lui 2005, a avut loc retragerea unilateral─â a Israelului din F├ó┼čia Gaza. Au fost evacua┼úi locuitorii israelieni, iar armata a fost retras─â de pe teritoriul Gazei, men┼úin├ónd totu┼či controlul frontierelor.

├Än 2009, au avut loc opera┼úiuni militare israeliane ├«n F├ó┼čia Gaza. Autoritatea Palestinian─â s-a retras de la negocieri ├«n semn de prostest. 

├Än 2010, la Washington, s-a ├«ncercat reluarea unor negocieri directe. Dialogul dintre pre┼čedintele Autorit─â┼úii Palestiniene, Mahmoud Abbas ┼či premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a fost ├«ntrerupt dup─â ce Israelul a continuat, ├«ncep├ónd cu 26 septembrie, colonizarea ├«n teritoriile ocupate. 

Note

[i] Provincia Siria (┼×am) era alc─âtu it─â, la acea vreme, din Palestina, Liban, Iordania ┼či Siria.
[ii]Mi┼čcare politic─â ┼či religioas─â, ap─ârut─â la sf├ór┼čitul sec. al XIX-lea, la baza c─âreia st─â ideea ├«ntemeierii unui stat evreiesc pe teritoriul Palestinei. Aceasta a fost cauzat─â de c─âtre antisemitismul rusesc ┼či polonez ┼či accelerat─â de afacerea Dreyfus (
http://dexonline.ro/definitie/sionism, accesat în august, 2014.
[iii]http://www.icsresources.org/content/primarysourcedocs/BalfourDeclaration.pdf, accesat în august, 2014.
[iv]Aceast─â declara┼úie a provocat o intens─â emigra┼úie evreiasc─â ├«n zon─â, care s-a accentuat odat─â cu declan┼čarea holocaustului ├«n Europa.
[v]M. Laz─âr, ÔÇ×Noua geopolitic─â a Orientului Mijlociu:conflictul arabo-israelianÔÇŁ, ├«n Annales Universitatis Apulensis-Historica, Alba Iulia, nr. 4-5, 2000-2001, pp. 203-215.
[vi]Lisa Hajjar, Joel Beinin, ÔÇ×Palestine for beginnersÔÇŁ, ├«n Middle East Report, no. 154, 1988, pp. 17-20.
[vii]Quincy Right, ÔÇ×The Palestine ProblemÔÇŁ, ├«n Political Science Quarterly, vol. 41, no. 3, 1926, pp. 384-414.
[viii]Societatea Na┼úiunilor consacra, ├«n articolul 22 din Pact, proiectul mandatelor sub controlul s─âu. Drept urmare, Marea Britanie a dob├óndit, din anul 1922, statutul de putere mandatar─â asupra Palestinei ┼či Irakului, sub condi┼úia aplic─ârii Declara┼úiei Balfour, iar Fran┼úei i-a revenit mandatul asupra Siriei ┼či Libanului.
[ix]Mandatul britanic a fost adoptat ├«n 1922 de Liga Na┼úiunilor, implementat oficial ├«n septembrie 1923 ┼či finalizat ├«n 1948.
[x]Iom Kippur, numit─â ┼či Ziua Isp─â┼čirilor, constituie cea mai ├«nsemnat─â s─ârb─âtoare evreiasc─â anual─â.
http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Judaism/holiday4.html, accesat în august, 2014.
[xi]├Än urma r─âzboiului arabo-evreiesc din Palestina (1948-1949), Ora┼čul Vechi ├«mpreun─â cu Zidul de Apus au fost anexate la emiratul arab al Transiordaniei, devenit ulterior Regatul Ha┼čemit al Iordaniei. ├Än timpul administra┼úiei iordaniene, ├«ntre anii 1948-1967, credincio┼čii evrei nu au mai avut acces la Zidul Pl├óngerii. ├Än R─âzboiul de ┼čase zile din iunie 1967, Ora┼čul Vechi a fost ocupat de armata israelian─â care a dispus d─âr├ómarea cartierului marocan aflat ├«n preajma Zidului, cre├ónd ├«n fa┼úa lui un spa┼úiu destinat rug─âciunii evreilor.
[xii]Nicholas Ensley Mitchell, ÔÇ×Towards Nakba:the failure of the British mandate of Palestine, 1922-1939ÔÇŁ, Louisiana, SUA, 2007, pp. 75-86.
[xiii]http://www.cjpmo.org/DisplayDocument.aspx?DocumentID=1774, accesat în august, 2014.
[xiv]M. Laz─âr, op. cit., pp. 201-203.
[xv]http://daccess-dds-ny.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/038/88/IMG/NR003888.pdf?OpenElement, accesat în august 2014.
[xvi]Ghazi Falah, ÔÇ×The 1948 Israeli-Palestinian War and its Aftermath:the transformation and de-signification of PalestineÔÇÖs cultural landscapeÔÇŁ, ├«n Annals of the Association of American Geographers, vol. 86, no. 2, iunie 1996, pp. 256-285.
[xvii]M. Laz─âr, op. cit., pp. 204-205.
[xviii]Conduc─âtorii OEP:Ahmed al Shukeiri, Yasser Arafat, Mahmud Abas.
[xix]A fost un conflict armat derulat ├«ntre 5 ┼či 10 iunie 1967 ├«ntre Israel ┼či alian┼úa format─â din statele arabe Egipt, Iordania ┼či Siria. ├Än urma victoriei militare asupra coali┼úiei arabe, Israelul a ocupat F├ó┼čia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan ┼či Cisiordania.
[xx]Adoptată în septembrie 1967, în Khartoum, Sudan, în cadrul conferinţei statelor arabe, rezoluţia prevedea o luptă continuă contra evreilor palestinieni.
http://www.palestinefacts.org/pf_1967to1991_khartoum.php, accesat în august, 2014.
[xxi]A fost un conflict armat ├«ntre Israel ┼či o coali┼úie de na┼úiuni arabe condus─â de Egipt ┼či Siria, care a durat ├«ntre 6 octombrie ┼či 26 octombrie 1973. R─âzboiul a izbucnit de Iom Kipur (Ziua Isp─â┼čirii, cea mai important─â zi de post evreiasc─â), printr-un atac surpriz─â egipteano-sirian, for┼úele atacatoare travers├ónd liniile de ├«ncetare a focului din Peninsula Sinai ┼či respectiv, de pe platoul Golan, teritorii cucerite de Israel ├«n R─âzboiul de ┼×ase Zile (1967).
[xxii]Sumantra Bose, ÔÇ×Contested Lands :Israel-Palestine, Kashmir, Bosnia, Cyprus, SRI LankaÔÇŁ, Harvard University Press, SUA, 2007, pp. 239-289.
[xxiii]ÔÇ×Intifada" ├«nseamn─â, ├«n limba arab─â, ÔÇ×scuturare" ┼či se refer─â la revolta violent─â  ├«mpotriva persoanelor civile ca o modalitate politic─â legitim─â, acceptat─â ┼či adoptat─â de institu┼úiile oficiale palestiniene.
[xxiv]http://cis.uchicago.edu/sites/cis.uchicago.edu/files/resources/CIS-090213-israelpalestine_38-1993DeclarationofPrinciples_OsloAccords.pdf, accesat în august, 2014.