Harriet Tubman, sclava care a pus capăt Sclaviei în S.U.A

Harriet Tubman a fost una dintre cele mai faimoase sclave, conducătoare ale Underground Railroad (o rețea de rute și oameni, albi și negri, deopotrivă, ce ofereau adăpost și ajutor, ce a funcționat între sfârșitul secoulului al-XVIII-lea-mijlocul secolului XIX și care îi ajuta pe sclavii afro-americani să ajungă în statele din nordul S.U.A, unde Sclavia era deja abolită[1]) și nu în ultimul rând, activiste din secolul al-XIX-lea, ce a luptat pentru abolirea practicii Sclaviei în S.U.A și care prin intermediul eforturilor ei supraomenști, a reușit să elibereze un număr semnificativ de sclavi afro-americani și să-i conducă către nordul S.U.A.

O fotografie de epocă a lui Harriet Tubman de când era deja o femeie liberă, c.1868 sau 1869 (Sursa: https://www.nps.gov/people/harriet-tubman.htm )

I.Copilăria lui Harriet Tubman

Harriet Tubman s-a născut în jurul anului 1820, în Dorchester, statul Maryland, fiind fiica lui Harriet (, , Rit) Green și Benjamin Ross, numele ei de botez fiind Araminta Ross (aceasta adoptând numele mamei ei și devenind Harriet Tubman, într-un context interesant, despre care vom vorbi mai târziu...).[2]

La vârsta de 5 ani, Harriet este pentru prima dată, închiriată pentru lucru, muncind inițial ca doică și mai târziu ca lucrătoare pe câmp, bucătăreasă și tăietoare de lemne.[3] Cam pe când avea 12 ani, ea refuză, în repetate rânduri, să ajute un supraveghetor să pedepsească o altă sclavă, ca atare acesta aruncă cu o greutate de fier spre ea, care, în mod accidental, o lovește, incident în urma căruia aceasta suferă o rană serioasă la cap (iar ulterior, va suferi și de convulsii de-a lungul întregii ei vieți, care vor juca, totuși, un rol esențial în activitatea ei de mai târziu...).[4]

În 1840, tatăl lui Harriet devine un om liber, iar Harriet află că ultima dorință a stăpânului mamei sale (Edward Brodess) era ca aceasta și copiii ei (inclusiv Harriet) să fie liberi. Dar noul stăpân al lui Rit (Gideon Brodess, fiul lui Edward) refuză să recunoască această dorință și decide să-i țină pe Rit, Harriet și restul familiei acesteia în captivitate.[5] În anul 1844, Harriet se mărită cu John Tubman, un negru liber. [6]

Totuși, mariajul nu este unul reușit, iar știrea că doi dintre frații ei (Ben și Henry) erau pe cale să fie vânduți este pentru Harriet...picătura care a umplut paharul, aceasta făcându-și planuri de evadare de pe plantație, dorind să scape pentru totdeauna de condiția mizerabilă în care se afla.

II.Evadarea lui Harriet din sclavie și rolul ei în Underground Railroad

Pe 17 septembrie 1849, Harriet, alături de frații ei, Ben și Henry, evadează de pe plantația din Maryland unde erau sclavi.[7]

Totuși, frații ei se răzgândesc și decid să se întoarcă înapoi pe plantație. Ea, însă, continuă să fugă și cu ajutorul Underground Railroad (faimoasa rețea de rute și oameni care îi ajuta pe sclavii afro-americani să ajungă în nordul S.U.A, despre care am vorbit și mai sus), după o călătorie de 90 de mile (145 km), ajunge, în cele din urmă, în orașul Philadephia (statul Pennsylvania, care abolise deja sclavia), la libertate. Acolo, Harriet decide să-și schimbe complet traiectoria vieții ei, schimbându-și numele din Araminta Tubman în Harriet Tubman (Tubman fiind numele soțului ei, iar Harriet, al mamei ei) și lucrând ca menajeră, însă nu e încântată de ideea de a trăi liberă de una singură, ea dorindu-și ca atât familia, cât și prietenii ei să fie liberi, asemeni ei.[8]

Așadar, ea se întoarce, în curând, în sud să o elibereze pe nepoata ei și pe copiii acesteia și să-i conducă spre Philadelphia (via Underground Railroad). La un moment dat, aceasta a încercat chiar să-l aducă pe soțul ei, John, acolo unde trăia și ea, însă acesta se recăsătorise între timp și alege să rămănă în Maryland, cu noua lui soție.

Legea Sclavilor Fugari (“Fugitive Slave Act”, ce prevedea faptul că sclavii fugari ce ajungeau în nordul S.U.A puteau fi capturați de albi, erau judecați, fără a li se aplica drepturile unui om liber și retrimiși înapoi în sclavie) promulgată în 1850, îi va îngreuna și mai tare rolul de conducătoare a sclavilor afro-americani către nordul S.U.A, pe care Harriet îl juca și o va forța să-i conducă pe foștii sclavi, chiar mai la nord (în Canada), deobicei primăvara sau toamna, când zilele erau mai scurte. Aceasta avea un pistol la ea, atât pentru propria ei protecție, cât și pentru „a le oferi încurajarea necesară” sclavilor eliberați, care călătoreau cu ea (și care s-ar fi putut răzgândi, dorind să fugă și astfel, să-i zădărnicească planurile), fiind supranumită pentru curajul ei nebunesc și succesul acțiunilor ei de evadare, „Moses” (fiind asociată cu faimosul personaj biblic Moise și așa cum acesta i-a eliberat pe evrei de sub robia egiptenilor, aceasta își dorește, la rândul ei, să-i scoată pe sclavii afro-americani de sub robia americanilor albi).

În următorii 10 ani (1849-1859), Harriet se împrietenește cu o serie de aboliționiști foarte faimoși la acea vreme (precum Frederick Douglass, Thomas Garrett, William Still sau Martha Coffin Wright) și își stabilește propria ei rețea în cadrul Underground Railroad.[9] Este larg răspândită ideea că ea a emancipat (a eliberat) 300 de sclavi. Totuși, aceste numere s-ar putea să fie exagerate de biografa ei, Sara Bradford, de vreme ce Harriet însăși a afirmat că numerele erau mai mici. Cu toate acestea, se crede că Harriet a condus personal cel puțin 70 de oameni către libertate (incluzându-i aici și pe părinții ei bătrâni) și le-a instruit pe altele câteva zeci cum să scape pe cont propriu (de vânătorii de sclavi).[10] Ea a afirmat următoarele despre activitatea ei:, , Eu nu mi-am scos niciodată trenul de pe șine și n-am pierdut vreun pasager.”[11]

III.Harriet Tubman și rolul ei în cadrul Războiului Civil American

În aprilie 1861, când Războiul Civil American a izbucnit (război în cadrul căruia se confruntau pe deoparte, Armata Uniunii, condusă de președintele Abraham Lincoln și de cealaltă, cea a Confederaților, condusă de președintele Jefferson Davis), Harriet își găsește noi modalități de a lupta împotriva Sclaviei. Ea este recrutată să-i ajute pe sclavii fugari de la Fort Monroe și a lucrat ca asistentă, bucătăreasă și spălătoare de lenjerie, chiar.

În 1863, Harriet devine șefă a unei rețele de spionaj și cercetași pentru Armata Uniunii.[12] Din această postură, ea va oferi informații cruciale comandanților Armatei Uniunii, cu privire la rutele de aprovizionare ale Armatei Confederate (și mișcările de trupe ale acesteia) și-i va ajuta pe sclavii eliberați să formeze Regimentele afro-americane ale Uniunii.

IV.Ultimii ani ai vieții lui Harriet Tubman și impactul acesteia în Pop Culture

După terminarea Războiului Civil American (în 1865), Harriet se va stabili, cu familia și prietenii ei pe un teren pe care ea îl deținea în orașul Auburn (statul New York). În 1869, ea se va căsători cu Nelson Davis (un veteran pe care îl cunoscuse în timpul Războiului Civil American), iar câțiva ani mai târziu, vor adopta o fetiță pe nume Gertie.[13]

O fotografie ce o înfățișează pe Harriet (aflată în partea stângă), împreună cu soțul ei, Nelson Davis (cel de lângă ea) și fetița lor, Gertie (aflată în spatele lui Harriet), alături de o altă familie din Auburn (Sursa:https://www.womenshistory.org/education-resources/biographies/harriet-tubman)

Ea a avut o politică , , a ușii deschise”, pentru oricine avea nevoie de ajutorul ei, susținându-și activitățile filantropice, prin vânzare de legume cultivate de ea, crescând porci și acceptând donații și împrumuturi de la prietenii ei. În ciuda faptul că a fost analfabetă toată viața, Harriet a făcut numeroase turnee prin nord-estul S.U.A, vorbind în numele Mișcării Sufragetelor (adică a mișcării care cerea acordarea dreptului de vot femeilor, ce începea să ia amploare în S.U.A în acea perioadă, la sfârșitul secolului al-XIX-lea). Mai mult decât atât, fiind o susținătoare devotată a acestei mișcări, ea va lucra cu diferite sufragete din statul New York (precum Lucretia Mott, Susan B.Anthony și Elizabeth Cady Stanton), interesele aboliționiștilor aliniindu-se cu cele ale sufragetelor (ambele mișcări punând accentul pe autonomie și libertate).[14] Cel de al doilea soț al acesteia, Nelson David va muri în 1888, Harriet continuând, în absența acestuia, să se dedice în următorii 25 de ani pe care îi va mai trăi, activităților filantropice. În 1896, ea inaugurează Casa Harriet Tubman pentru bătrâni și oamenii de culoare bolnavi (din zonă).[15]

În cele din urmă, Harriet Tubman, având o stare de sănătate din ce în ce mai precară, va muri, din cauza unei prenumonii, pe 10 martie 1913. Prin eforturile extraordinare ale acesteia realizate în lupta pentru Abolirea Sclaviei în S.U.A, ea va deveni o figură faimoasă, atât în memoria colectivă a poporului american (fiind prezentă în manualele de Istorie din liceu), cât și în cadrul Pop Culture, regizoarea Kassie Lemons realizând un film inspirat din viața acestei eroine a afro-americanilor (numit sugestiv , , Harriet”), ce a avut premiera pe 10 septembrie 2019, în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Toronto.[16]

Bibliografie

Surse web

1. https://www.history.com/topics/black-history/underground-railroad

2. https://www.britannica.com/biography/Harriet-Tubman

3. https://www.history.com/topics/black-history/harriet-tubman

4. https://www.womenshistory.org/education-resources/biographies/harriet-tubman

5. https://en.wikipedia.org/wiki/Harriet_ (film)

[1] https://www.history.com/topics/black-history/underground-railroad

[2] https://www.britannica.com/biography/Harriet-Tubman

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] https://www.history.com/topics/black-history/harriet-tubman