Care este singura piesă originală de lemn care a supraviețuit marelui incendiu de la Castelul Corvinilor
Dintre toate elementele originale ale Castelului Corvinilor, doar ușa închisorii medievale a supraviețuit incendiului din 1854. Potrivit muzeografilor, aceasta este singura ușă originală din lemn a castelului, veche de peste cinci secole, și are o valoare istorică deosebită.
În spatele ușii masive se înfățișează spațiile sumbre din temnița Castelului Corvinilor, locul care a fost, de-a lungul timpului, sursa unor numeroase legende și controverse istorice. Deși unele povești susțin că Vlad Țepeș ar fi fost închis aici timp de șapte ani, cercetările infirmă această ipoteză: închisoarea castelului datează din secolele XVI–XVII, deci este prea „tânără” pentru a-l fi găzduit pe „Dracula”.
Locul a fost folosit în timpul Răscoalei lui Horea, în 1784. Potrivit documentelor, peste 100 de iobagi acuzați de răscoală au fost întemnițați în beciurile castelului. Aceștia urmau să fie executați, dar au fost salvați în ultimul moment, după intervenția unui ofițer austriac care a refuzat cererea nobililor de a-i ucide pe loc.
Închisoarea medievală era un spațiu sumbru, cu mai multe niveluri și o cameră întunecoasă de tip „oubliette”, unde condamnații erau lăsați să moară uitați. De-a lungul anilor, temnița a fost transformată în afumătoare, iar majoritatea urmelor sale s-au pierdut. Singura piesă autentică păstrată până azi este ușa masivă din lemn, veche de peste 500 de ani, restaurată în 2021.
Castelul Corvinilor, în ruină după incendiul din 1854
Timp de un deceniu și jumătate după incendiul devastator din 1854, Castelul Corvinilor a rămas în ruină, însă a continuat să atragă atenția vizitatorilor, curioși să descopere unul dintre cele mai importante monumente medievale din Transilvania.
„Încăperile castelului sunt în mare parte distruse, fie de incendiul care l-a mistuit în urmă cu câţiva ani, fie din cauza neglijării care i-a urmat. Sala mare şi camerele alăturate, coridoarele frumoase sunt sortite prăbuşirii şi se află într-o stare periculoasă”, nota geologul englez David Thomas Ansted, în urma vizitei sale la Hunedoara, în 1862.
Potrivit lui Lajos Arányi, la Viena funcționa încă din 1850 Comisia Centrală Imperială și Regală pentru Cercetarea și Conservarea Monumentelor Arhitecturale. Aceasta a fost informată, în 1855, de către conservatorul József Lorenz (din zona Sighișoara) despre incendiul de la Castelul Huniazilor, izbucnit pe 13 aprilie 1854. Comisia a recomandat acoperirea clădirii și menținerea acesteia într-o stare acceptabilă.
După aproape doi ani, în 1857, Comisia Centrală din Viena a transmis administrației locale din Transilvania că este necesar să trimită un expert la Hunedoara, pentru a evalua situația castelului și a elabora un plan de restaurare.
Statul austriac a fost rugat să suporte cheltuielile pentru reparații din fonduri publice. Însă, întrucât resursele naționale fuseseră deja alocate altor proiecte, Comisia a apelat la Ministerul Comerțului. Suma solicitată pentru reabilitarea sălii cavalerilor și a capelei a fost de 17.000 de forinți, însă ministerul a aprobat doar 400 de forinți și 34 de creițari – o alocare considerată total nesatisfăcătoare.
În jurul anului 1870, Castelul Corvinilor a intrat într-unul dintre cele mai ample procese de restaurare din istoria sa, lucrări care au continuat până la începutul secolului XX. Intervențiile au salvat monumentul medieval, iar castelul a început să își recapete treptat prestigiul și frumusețea pierdute în flăcările din 1854.
Citește mai multe amănunte și vezi mai multe fotografii pe adevarul.ro
Mai multe pentru tine...
