⬆

Maria Tănase și Maurice Nègre (© Muzeul Olteniei)

Cine a fost Maurice Nègre, spionul francez care a sedus-o pe Maria Tănase

Ziarist, spion, condamnat la 10 ani de muncă silnică în România, eliberat ca urmare a intervențiilor Mariei Tănase, membru al Rezistenței franceze, arestat de Gestapo la Paris, închis în lagărul de la Buchenwald, director al Agenției France-Presse (AFP), Maurice Nègre a trăit o viață ca un roman de aventuri.

Maurice Henri Joseph Nègre s-a născut la Saint-Laurent-le-Minier, în departamentul Gard, din sudul Franței. Mama sa se numea Sophie Thérèse Laurent, iar tatăl său, Louis Charles Émile Nègre, era inginer la căile ferate. Maurice a urmat studiile succesiv la Nîmes, Valence și Moulins. A studiat apoi dreptul la Universitatea din Paris. După încheierea serviciului militar, a profesat ca jurnalist și a redactat articole pentru mai multe ziare, printre care La Dépêche Républicaine de Franche-Comté, L’Éclair, Le Journal și Le Matin.

Între 1931 și 1934 a lucrat la Agenția Havas din Varșovia, apoi a fost detașat la Budapesta între 1934 și 1938, iar ulterior la București. În ianuarie 1941 a organizat în România o rețea de informații a mișcării „Franța Liberă” („France Libre” - mișcarea de rezistență și guvernul în exil condus de generalul Charles de Gaulle în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial n.r.), aflată în legătură cu serviciile britanice retrase la Istanbul.

La declanșarea campaniei împotriva Uniunii Sovietice, activitatea sa a fost descoperită, fiind arestat și condamnat la zece ani de muncă silnică, într-o perioadă în care legea română permitea chiar condamnarea la moarte pentru acest delict.

Iubirea interzisă a Mariei Tănase

Arhiva M.A.I. ne spune că în 1940 Maria Tănase a fost reținută și anchetată de germani pentru că avea o relație „fierbinte” cu Maurice Nègre. Maria Tănase a făcut tot posibilul pentru a-l salva pe atașatul de presă al agenției franceze „Havas”. După cum povestea după ani un informator al serviciilor românești de informații: „în timp ce francezul Moris (sic!) se găsea la Jilava, dînsa l-a vizitat și i-a dus de mîncare”.

Maria Tănase

În societatea bucureșteană se zvonise că Maria Tănase, îndrăgostită și înnebunită de durere, s-a dat peste cap să facă rost de bani mulți, vânzându-și bijuteriile, a apelat la cunoștințele ei sus-puse. A reușit să-l elibereze pe Nègre în 1941. Acesta „a fost schimbat cu alt arestat al guvernului dela Vichy Pètain”. Bănuiala „relației” care o ajutase în acest demers se îndrepta spre noul șef al serviciilor românești de informații de informații, după reorganizarea lor din 1940, Eugen Cristescu.

Membru al Rezistenței franceze

Maurice Nègre s-a întors în Franța în iulie 1942. După contacte cu mai mulți conducători ai organizației de rezistență Libération-Sud (activă în anii celui de-al Doilea Război Mondial în sudul Franței – n.r.), Nègre s-a angajat la Oficiul Francez de Informații din Vichy. În paralel, a condus în secret organizația Super-NAP („Noyautage des Administrations Publiques”), creată pentru infiltrarea înaltei administrații publice în beneficiul Franței Libere și al Rezistenței franceze.

Căutat intens de Gestapo și amenințat cu arestarea, în septembrie 1943, Maurice Nègre a părăsit Vichy și s-a refugiat la Paris, unde a trăit în clandestinitate timp de șapte luni. Nègre a fost arestat de Gestapo la 6 martie 1944, în Place Victor Hugo din Paris. Dus la Villa d’Auteuil, a fost încarcerat în aceeași zi la închisoarea Fresnes. Condamnat la muncă silnică pentru spionaj, a fost transferat la 20 iulie în lagărul de tranzit de la Compiègne.

Închis în lagărul de concentrare de la Buchenwald

La 17 august 1944 a fost deportat în convoiul I.265, alcătuit în principal din membri ai Rezistenței. Acesta a fost ultimul convoi care a părăsit lagărul Compiègne-Royallieu, transportul până la gară fiind făcut cu camioane din cauza bombardamentelor. În apropiere de Rethondes, prizonierii au fost îmbarcați în vagoane pentru vite. Trenul a plecat abia în dimineața zilei de 18 august 1944 și, în cursul nopții următoare, s-a oprit de mai multe ori din cauza tentativelor de evadare. După trecerea frontierei la Toul și o oprire la Saarbrücken, convoiul a ajuns la lagărul de concentrare de la Buchenwald, lângă Weimar, la 21 august.

La sosire, Maurice Nègre a primit numărul de deținut 81505. După perioada de carantină petrecută în lagărul de corturi din „Micul Lagăr”, a fost repartizat în Blocul 10 al lagărului principal. La 6 octombrie a fost desemnat să lucreze în cadrul comandoului intern al administrației lagărului. La 10 noiembrie a fost redistribuit și repartizat imediat la comandoul de construcții, iar la 14 noiembrie la diverse lucrări mărunte în interiorul lagărului.

Documentele nu oferă suficiente informații despre condițiile evacuării sale. Totuși, întrucât se afla în Blocul 10 împreună cu Marcel Paul și căpitanul Louis Artous (membrul al rețelei Super-NAP), este probabil să fi făcut parte din grupul care a dat semnalul revoltei din lagăr, la 11 aprilie 1945. La 18 aprilie, Maurice Nègre a fost repatriat împreună cu căpitanul Artous, la bordul celui de-al doilea avion care a aterizat pe aeroportul Le Bourget, din apropierea Parisului.

În decembrie 1945, Comitetul Național al Rezistenței l-a desemnat să preia conducerea Agenției France-Presse (AFP), instituție căreia dorea să îi confere o dimensiune internațională. În iunie 1947 a fost demis din această funcție, însă, în februarie 1950, Consiliul de Stat l-a repus în drepturi. Între 1946 și 1966 a fost, de asemenea, consilier politic al postului Radio Luxembourg.

Maurice Nègre a murit la 2 iulie 1985, la Palavas-les-Flots, în departamentul Hérault.

O fotografie document, în patrimoniul Muzeului Olteniei

În anul 1976, în patrimoniul Muzeului Olteniei Craiova, a intrat o fotografie alb-negru, format mic dreptunghiular, care îl surprinde pe Maurice Nègre, alături de Maria Tănase, Mara Mălineanu și Gică Petrescu.

Gică Petrescu, Mara Mălineanu, Maria Tănase și Maurice Nègre (© Muzeul Olteniei)

Fotografia face parte în prezent din Colecția Maria Tănase, păstrată astăzi în patrimoniul Muzeului Olteniei Craiova, s-a datorat împlinirii unei dorințe testamentare. Soțul artistei, Clery Sachelarie, profund atașat de memoria celei care a devenit simbol al cântecului românesc, și-a exprimat dorința ca bunurile ce i-au aparținut Mariei Tănase să fie încredințate muzeului. Respectând cu deplină responsabilitate voința tatălui său, fiul acestuia - Sachelarie Sergiu Petru Dumitru, a făcut gestul nobil al donației, oferind patrimoniului cultural românesc o parte din istoria uneia dintre cele mai iubite artiste ale României.